2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înierbat1 sn [At: DA ms / V: (înv) ~bit / Pl: ~uri / E: înierba] (Înv) 1-5 Înierbare (1-5).

înierbat2, ~ă a [At: PAMFILE, J., ap. DA / V: (înv) ~bit / Pl: ~ați, ~e / E: înierba] (Înv) 1 (D. terenuri) Semănat cu iarbă. 2 (D. terenuri) Năpădit de buruieni. 3 (Mpp; d. animale bolnave) Tratat cu rădăcini de spânz. 4 (Reg; d. pești) Amețit prin aruncarea în apă a otrăvii extrase din buruieni, amestecată cu momeală. 5 (Înv) În care s-a pus praf de pușcă, pentru provocarea unei explozii.

ÎNIERBÁ, înierbez, vb. I. Tranz. 1. A planta cu ierburi un teren sterp. 2. (Înv.) A pune într-un loc praf de pușcă, pentru a provoca o explozie. – În + iarbă.

ÎNIERBÁ, înierbez, vb. I. Tranz. 1. A planta cu ierburi un teren sterp. 2. (Înv.) A pune într-un loc praf de pușcă, pentru a provoca o explozie. – În + iarbă.

înierba [At: DIONISIE, C. 219 / V: (înv; cscj) ~bi / Pzi: ~bez / E: în- + iarbă] 1 vt A semăna iarbă pe un teren sterp. 2 vr A se acoperi cu buruieni. 3 vt (Mpp) A trata o vită cu rădăcină de spânz. 4 vt (Iht; reg) A arunca în apă un fel de otravă extrasă din buruieni, amestecată cu momeală, pentru ca peștii să amețească și să se ridice la suprafața apei. 5 vr (Reg) A se supăra. 6 vt (Înv) A pune praf de pușcă pentru a provoca o explozie.

ÎNIERBÁ, înierbez, vb. I. Tranz. 1. A planta cu ierburi un teren sterp. 2. A mina un loc cu iarbă de pușcă, pentru a produce explozie. Înierbară și locul de la mănăstirea Radului-vodă, cu gînd ca să-i dea foc. ISPIRESCU, M. V. 30. – Pronunțat: în-ier-.

înĭerbéz v. tr. Vechĭ. Umplu cu ĭarbă (praf de pușcă) un zid ș. a. – Și înerbez. Și înĭerbăresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!înierbá (a ~) (î-nier-/în-ier-) vb., ind. prez. 3 înierbeáză

înierbá vb. (sil. -ier-), ind. prez. 1 sg. înierbéz, 3 sg. și pl. înierbeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înierbát s.n. (reg.) V. înierbáre.

înierbát, înierbátă adj. (reg.) 1. (despre vite) tratat cu spânz. 2. (despre pești) otrăvit cu iarbă specială. 3. (despre om) supărat, mâniat. 4. (despre poduri) minat.

înierbá, înierbéz, vb. I (reg.) 1. a trata o vită cu rădăcini de spânz. 2. a arunca peștilor iarbă otrăvitoare, pentru a-i prinde. 3. (refl.) a se supăra, a se mânia. 4. a pune iarbă de pușcă sub un zid pentru a exploda; a mina.

Intrare: înierbat
înierbat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înierbat
  • ‑nierbat
  • înierbatul
  • înierbatu‑
  • ‑nierbatul
  • ‑nierbatu‑
  • înierba
  • ‑nierba
  • înierbata
  • ‑nierbata
plural
  • înierbați
  • ‑nierbați
  • înierbații
  • ‑nierbații
  • înierbate
  • ‑nierbate
  • înierbatele
  • ‑nierbatele
genitiv-dativ singular
  • înierbat
  • ‑nierbat
  • înierbatului
  • ‑nierbatului
  • înierbate
  • ‑nierbate
  • înierbatei
  • ‑nierbatei
plural
  • înierbați
  • ‑nierbați
  • înierbaților
  • ‑nierbaților
  • înierbate
  • ‑nierbate
  • înierbatelor
  • ‑nierbatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înierba
  • silabație: î-nier-ba, în-ier-ba info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înierba
  • ‑nierba
  • înierbare
  • ‑nierbare
  • înierbat
  • ‑nierbat
  • înierbatu‑
  • ‑nierbatu‑
  • înierbând
  • ‑nierbând
  • înierbându‑
  • ‑nierbându‑
singular plural
  • înierbea
  • ‑nierbea
  • înierbați
  • ‑nierbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înierbez
  • ‑nierbez
(să)
  • înierbez
  • ‑nierbez
  • înierbam
  • ‑nierbam
  • înierbai
  • ‑nierbai
  • înierbasem
  • ‑nierbasem
a II-a (tu)
  • înierbezi
  • ‑nierbezi
(să)
  • înierbezi
  • ‑nierbezi
  • înierbai
  • ‑nierbai
  • înierbași
  • ‑nierbași
  • înierbaseși
  • ‑nierbaseși
a III-a (el, ea)
  • înierbea
  • ‑nierbea
(să)
  • înierbeze
  • ‑nierbeze
  • înierba
  • ‑nierba
  • înierbă
  • ‑nierbă
  • înierbase
  • ‑nierbase
plural I (noi)
  • înierbăm
  • ‑nierbăm
(să)
  • înierbăm
  • ‑nierbăm
  • înierbam
  • ‑nierbam
  • înierbarăm
  • ‑nierbarăm
  • înierbaserăm
  • ‑nierbaserăm
  • înierbasem
  • ‑nierbasem
a II-a (voi)
  • înierbați
  • ‑nierbați
(să)
  • înierbați
  • ‑nierbați
  • înierbați
  • ‑nierbați
  • înierbarăți
  • ‑nierbarăți
  • înierbaserăți
  • ‑nierbaserăți
  • înierbaseți
  • ‑nierbaseți
a III-a (ei, ele)
  • înierbea
  • ‑nierbea
(să)
  • înierbeze
  • ‑nierbeze
  • înierbau
  • ‑nierbau
  • înierba
  • ‑nierba
  • înierbaseră
  • ‑nierbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înierba înierbare înierbat

  • 1. A planta cu ierburi un teren sterp.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. învechit A pune într-un loc praf de pușcă, pentru a provoca o explozie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Înierbară și locul de la mănăstirea Radului-vodă, cu gînd ca să-i dea foc. ISPIRESCU, M. V. 30.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + iarbă
    surse: DEX '09 DEX '98