6 definiții pentru înierbat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
înierbat1 sn [At: DA ms / V: (înv) ~bit / Pl: ~uri / E: înierba] (Înv) 1-5 Înierbare (1-5).
înierbat2, ~ă a [At: PAMFILE, J., ap. DA / V: (înv) ~bit / Pl: ~ați, ~e / E: înierba] (Înv) 1 (D. terenuri) Semănat cu iarbă. 2 (D. terenuri) Năpădit de buruieni. 3 (Mpp; d. animale bolnave) Tratat cu rădăcini de spânz. 4 (Reg; d. pești) Amețit prin aruncarea în apă a otrăvii extrase din buruieni, amestecată cu momeală. 5 (Înv) În care s-a pus praf de pușcă, pentru provocarea unei explozii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înierbit1 sn vz înierbat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înierbit2, ~ă a vz înierbat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
înierbat s.n. (reg.) V. înierbare.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înierbat, înierbată adj. (reg.) 1. (despre vite) tratat cu spânz. 2. (despre pești) otrăvit cu iarbă specială. 3. (despre om) supărat, mâniat. 4. (despre poduri) minat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||