Definiția cu ID-ul 921407:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNIERBA, înierbez, vb. I. Tranz. 1. A planta cu ierburi un teren sterp. 2. A mina un loc cu iarbă de pușcă, pentru a produce explozie. Înierbară și locul de la mănăstirea Radului-vodă, cu gînd ca să-i dea foc. ISPIRESCU, M. V. 30. – Pronunțat: în-ier-.