înierba [At: DIONISIE, C. 219 / V: (înv; cscj) ~bi / Pzi: ~bez / E: în- + iarbă] 1 vt A semăna iarbă pe un teren sterp. 2 vr A se acoperi cu buruieni. 3 vt (Mpp) A trata o vită cu rădăcină de spânz. 4 vt (Iht; reg) A arunca în apă un fel de otravă extrasă din buruieni, amestecată cu momeală, pentru ca peștii să amețească și să se ridice la suprafața apei. 5 vr (Reg) A se supăra. 6 vt (Înv) A pune praf de pușcă pentru a provoca o explozie.