2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGREȚOȘÁRE s. f. Faptul de a (se) îngrețoșa; senzație de greață, scârbă, dezgust. – V. îngrețoșa.

ÎNGREȚOȘÁRE s. f. Faptul de a (se) îngrețoșa; senzație de greață, scârbă, dezgust. – V. îngrețoșa.

îngrețoșare sf [At: CANTEMIR, IST. 93 / V: ere / Pl: ări / E: îngrețoșa] 1 Senzație de greață Si: îngrețăluire (1). 2 (Fig) Dezgust.

ÎNGREȚOȘÁRE s. f. Faptul de a (se)îngrețoșa; aversiune puternică, greață, scîrbă, dezgust. Nu știu cum putui să te ascult, fără să mor de rușine și de îngrețoșare. NEGRUZZI, S. III 187.

îngrețoșare f. fig. ocară: cuvinte de ingrețoșare PANN.

ÎNGREȚOȘÁ, îngrețoșez, vb. I. Refl. și tranz. A avea sau a produce cuiva o senzație de greață. ♦ Fig. A (se) scârbi, a (se) dezgusta. – În + grețos.

ÎNGREȚOȘÁ, îngrețoșez, vb. I. Refl. și tranz. A avea sau a produce cuiva o senzație de greață. ♦ Fig. A (se) scârbi, a (se) dezgusta. – În + grețos.

îngrețoșa [At: P. MAIOR, IST. 62/31 / Pzi: ez / E: în- + grețos] 1-2 vtr (A produce cuiva sau) a avea o senzație de greață Si: (înv) a (se) îngreța (1-2), a se îngrețălui (1-2). 3-4 vtr (Fig) A (se) dezgusta.

îngrețoșere sf vz îngrețoșare

ÎNGREȚOȘÁ, îngrețoșez, vb. I. Refl. A simți greață, scîrbă; a se scîrbi, a se dezgusta. Moșneagul își învăța fata... să nu se îngrețoșeze, nici să nu se sfiască de nimică. SBIERA, P. 206. Făt-Frumos, nu te răsti așa rău la mine, nici te îngrețoșa de vederea mea, zise calul cu viers dulce, că mult bine pot să-ți fac. POPESCU, B. II 11. ♦ Tranz. A face ca cineva să fie cuprins de greață; a dezgusta pe cineva.

A ÎNGREȚOȘÁ ~éz tranz. A face să se îngrețoșeze. /în + grețos

A SE ÎNGREȚOȘÁ mă ~éz intranz. 1) A fi cuprins de greață; a avea o senzație de greață. 2) fig. A fi cuprins de scârbă, de adânc dezgust; a se scârbi; a se dezgusta. /în + grețos

îngrețoșà v. a se face cuiva greață, a se desgusta. [V. grețos].

îngrețoșéz v. tr. (d. grețos). Fac pe cineva să-ĭ fie greață. V. refl. Simt greață de ceva, mă dezgust. – Vechĭ mă îngrețez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îngrețoșáre s. f., g.-d. art. îngrețoșắrii

îngrețoșáre s. f., g.-d. art. îngrețoșării

îngrețoșá (a ~) vb., ind. prez. 3 îngrețoșeáză, 1 pl. îngrețoșắm; conj. prez. 3 îngrețoșéze; ger. îngrețoșấnd

îngrețoșá vb., ind. prez. 1 sg. îngrețoșéz, 3 sg. și pl. îngrețoșeáză, 1 pl. îngrețoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrețoșéze; ger. îngrețoșând

îngrețoșa (ind. prez. 3 sg. și pl. îngrețoșează, 1 pl. îngrețoșăm, ger. îngrețoșînd)

îngrețoșez, -șează 3, -șam 1 imp., -șător adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGREȚOȘÁRE s. 1. v. dezgustare. 2. v. dezgust.

ÎNGREȚOȘARE s. 1. dezgustare, scîrbire. (~ cuiva de cele văzute.) 2. aversiune, dezgust, greață, oroare, repulsie, scîrbă, silă, (livr.) repugnanță, (rar) nesuferire, (pop. și fam.) lehamite, (înv.) urît, (pop. fig.) saț. (Simte o ~ de neînvins.)

arată toate definițiile

Intrare: îngrețoșare
îngrețoșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngrețoșare
  • ‑ngrețoșare
  • îngrețoșarea
  • ‑ngrețoșarea
plural
  • îngrețoșări
  • ‑ngrețoșări
  • îngrețoșările
  • ‑ngrețoșările
genitiv-dativ singular
  • îngrețoșări
  • ‑ngrețoșări
  • îngrețoșării
  • ‑ngrețoșării
plural
  • îngrețoșări
  • ‑ngrețoșări
  • îngrețoșărilor
  • ‑ngrețoșărilor
vocativ singular
plural
Intrare: îngrețoșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngrețoșa
  • ‑ngrețoșa
  • îngrețoșare
  • ‑ngrețoșare
  • îngrețoșat
  • ‑ngrețoșat
  • îngrețoșatu‑
  • ‑ngrețoșatu‑
  • îngrețoșând
  • ‑ngrețoșând
  • îngrețoșându‑
  • ‑ngrețoșându‑
singular plural
  • îngrețoșea
  • ‑ngrețoșea
  • îngrețoșați
  • ‑ngrețoșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngrețoșez
  • ‑ngrețoșez
(să)
  • îngrețoșez
  • ‑ngrețoșez
  • îngrețoșam
  • ‑ngrețoșam
  • îngrețoșai
  • ‑ngrețoșai
  • îngrețoșasem
  • ‑ngrețoșasem
a II-a (tu)
  • îngrețoșezi
  • ‑ngrețoșezi
(să)
  • îngrețoșezi
  • ‑ngrețoșezi
  • îngrețoșai
  • ‑ngrețoșai
  • îngrețoșași
  • ‑ngrețoșași
  • îngrețoșaseși
  • ‑ngrețoșaseși
a III-a (el, ea)
  • îngrețoșea
  • ‑ngrețoșea
(să)
  • îngrețoșeze
  • ‑ngrețoșeze
  • îngrețoșa
  • ‑ngrețoșa
  • îngrețoșă
  • ‑ngrețoșă
  • îngrețoșase
  • ‑ngrețoșase
plural I (noi)
  • îngrețoșăm
  • ‑ngrețoșăm
(să)
  • îngrețoșăm
  • ‑ngrețoșăm
  • îngrețoșam
  • ‑ngrețoșam
  • îngrețoșarăm
  • ‑ngrețoșarăm
  • îngrețoșaserăm
  • ‑ngrețoșaserăm
  • îngrețoșasem
  • ‑ngrețoșasem
a II-a (voi)
  • îngrețoșați
  • ‑ngrețoșați
(să)
  • îngrețoșați
  • ‑ngrețoșați
  • îngrețoșați
  • ‑ngrețoșați
  • îngrețoșarăți
  • ‑ngrețoșarăți
  • îngrețoșaserăți
  • ‑ngrețoșaserăți
  • îngrețoșaseți
  • ‑ngrețoșaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngrețoșea
  • ‑ngrețoșea
(să)
  • îngrețoșeze
  • ‑ngrețoșeze
  • îngrețoșau
  • ‑ngrețoșau
  • îngrețoșa
  • ‑ngrețoșa
  • îngrețoșaseră
  • ‑ngrețoșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngrețoșare

etimologie:

  • vezi îngrețoșa
    surse: DEX '09 DEX '98

îngrețoșa îngrețoșare îngrețoșat

  • 1. A avea sau a produce cuiva o senzație de greață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. figurat A (se) scârbi, a (se) dezgusta.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezgusta scârbi silnici attach_file 2 exemple
      exemple
      • Moșneagul își învăța fata... să nu se îngrețoșeze, nici să nu se sfiască de nimică. SBIERA, P. 206.
        surse: DLRLC
      • Făt-Frumos, nu te răsti așa rău la mine, nici te îngrețoșa de vederea mea, zise calul cu viers dulce, că mult bine pot să-ți fac. POPESCU, B. II 11.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + grețos
    surse: DEX '98