3 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GLODÍ, pers. 3 glodește, vb. IV. Tranz. (Pop.) A freca, a roade, a înțepa (o parte a corpului), producând o senzație neplăcută, durere etc. – Din sb., rus. glodati. Cf. glod.

ÎNGLODÁ, înglodez, vb. I. Refl. A se înfunda în noroi (fără a mai putea ieși); a se înnămoli, a se împotmoli. ♦ Fig. A face multe datorii. [Var.: (înv.) înglodí vb. IV] – În + glod.

ÎNGLODÁ, înglodez, vb. I. Refl. A se înfunda în noroi (fără a mai putea ieși); a se înnămoli, a se împotmoli. ♦ Fig. A face multe datorii. [Var.: (înv.) înglodí vb. IV] – În + glod.

ÎNGLODÍ vb. IV v. îngloda.

glodi vt [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 149 / Pzi: ~desc / E: rs глодаτъ, srb glodati] (Pop) 1 A roade (o parte a corpului), producând o senzație neplăcută. 2 A înțepa (o parte a corpului), producând durere. 3 A freca (o parte a corpului), producând durere.

îngloda [At: NECULCE, ap. LET. II, 288/18 / Pzi: ~dez, (înv) înglod / E: în + glod] 1-2 vtr (Reg) A (se) înfunda în noroi, fără a mai putea ieși Si: a (se) înnămoli, a (se) împotmoli. 3 vr (Fig; îe) A se ~ în datorii A face multe datorii, fără a le mai putea plăti.

GLODÍ, glodește, vb. IV. Tranz. (Pop.) A freca, a roade, a înțepa (o parte a corpului), producând o senzație neplăcută, durere etc. – Din scr., rus. glodati. Cf. glod.

GLODÍ, glodesc, vb. IV. Tranz. A freca, a roade, a înțepa. Acolo e și cursa priponită. Dai într-însa fără ca s-o vezi; te apucă, te glodește. ODOBESCU, S. III 198. Așternea tot plapome de mătasă, Să nu-l glodească la oasă. PĂSCULESCU, L. P. 234. – Variantă: înglodí vb. IV.

ÎNGLODÁ, înglodez, vb. I. Refl. A se cufunda în noroi (fără a mai putea ieși); a se împotmoli, a se înnămoli. Cîți venea... să sară, toți pica într-acel glod și se îngloda. SBIERA, P. 41. Și se răstoarnă carul și rău se-nglodează bătrînul. EMINESCU, O. IV 198. Un loc... plin de mlaștine colo de vale.Unde mi se înglodaseră roțile? – Așa. NEGRUZZI, S. I 184. ♦ Fig. (De obicei determinat prin «în datorii») A se băga în datorii care nu mai pot fi plătite; a-și face foarte multe datorii. De ani de zile muncim vara întreagă pe lanurile boierești... și pe an ce trece ne găsim tot mai înglodați în datorii. MIRONESCU, S. A. 27. În cîțiva ani nu s-a făcut nemic, ne-am înglodat la curte pe niște popușoi stricați. CONTEMPORANUL, VII 506. ◊ Tranz. fact. M-ai înglodat în datorii pîn-în urechi. ALECSANDRI, T. 1016. – Variantă: (învechit) înglodí (KOGĂLNICEANU, S. 213) vb. IV.

GLODÍ, glodesc, vb. IV. Tranz. A freca, a roade, a înțepa. – Sb., rus. glodati.

A ÎNGLODÁ ~éz tranz. înv. A face să se înglodeze. /în + glod

A SE ÎNGLODÁ mă ~éz intranz. pop. 1) (despre vehicule, oameni etc.) A intra adânc în glod (fără a putea înainta); a se înnămoli; a se înfunda. 2) fig. A nu putea ieși dintr-o dificultate; a se încurca (rău); a se împotmoli. /în + glod

glodì v. a strânge (încât să doară): te glodește când șezi pe ele (scăunașe) ISP.

înglodà v. 1. a intra în glod; 2. fig. a înfundă: a se îngloda în datorii.

înghĭoldésc v. tr. (d. ghĭontesc și îmboldesc). Ghĭontesc, împing (ca să-mĭ fac loc). Strîng, apes: cizma, carabina (din spate) mă înghĭoldește. Fig. Îmboldesc, îndemn, stimulez. – Și ghĭoldesc, îngoldesc, glodesc, înglodesc și înglotesc.

înglodéz v. tr. (d. glog). Est. Afund în glod: am înglodat caru. V. refl. Mă afund, intru în glod: m’am înglodat pe acest drum răŭ. Fig. A te îngloda în datoriĭ, a intra în marĭ datoriĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

glodi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. glodește, imperf. 3 sg. glodea; conj. prez. 3 să glodească

îngloda (a ~) vb., ind. prez. 3 înglodea

glodí vb., ind. prez. 1 sg. glodésc, imperf. 3 sg. glodeá; conj. prez. 3 sg. și pl. glodeáscă

înglodá vb., ind. prez. 1 sg. înglodéz, 3 sg. și pl. înglodeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

GLODI vb. a bate, a freca, a roade. (Mă ~ pantofii.)

ÎNGLODA vb. a se împotmoli, a se înnămoli, a se nămoli, a se noroi, (rar) a se înnoroi, (pop.) a se potmoli, (reg.) a se întina. (Căruța s-a ~ în drum.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

glodí (glodésc, glodít), vb.1. A freca, a rade. – 2. A strînge. Sl. glodati „a rade” (DAR).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înglodá, înglod, vb. refl. – 1. A se înfunda în noroi; a se împotmoli. 2. (fig.) A face datorii. – Din în- + glod „noroi” (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: înglodire
înglodire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înglodire
  • ‑nglodire
  • înglodirea
  • ‑nglodirea
plural
  • înglodiri
  • ‑nglodiri
  • înglodirile
  • ‑nglodirile
genitiv-dativ singular
  • înglodiri
  • ‑nglodiri
  • înglodirii
  • ‑nglodirii
plural
  • înglodiri
  • ‑nglodiri
  • înglodirilor
  • ‑nglodirilor
vocativ singular
plural
Intrare: glodi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • glodi
  • glodire
  • glodit
  • gloditu‑
  • glodind
  • glodindu‑
singular plural
  • glodește
  • glodiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • glodesc
(să)
  • glodesc
  • glodeam
  • glodii
  • glodisem
a II-a (tu)
  • glodești
(să)
  • glodești
  • glodeai
  • glodiși
  • glodiseși
a III-a (el, ea)
  • glodește
(să)
  • glodească
  • glodea
  • glodi
  • glodise
plural I (noi)
  • glodim
(să)
  • glodim
  • glodeam
  • glodirăm
  • glodiserăm
  • glodisem
a II-a (voi)
  • glodiți
(să)
  • glodiți
  • glodeați
  • glodirăți
  • glodiserăți
  • glodiseți
a III-a (ei, ele)
  • glodesc
(să)
  • glodească
  • glodeau
  • glodi
  • glodiseră
verb (VT401)
Tranzitiv cf. glodi.
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înglodi
  • ‑nglodi
  • înglodire
  • ‑nglodire
  • înglodit
  • ‑nglodit
  • îngloditu‑
  • ‑ngloditu‑
  • înglodind
  • ‑nglodind
  • înglodindu‑
  • ‑nglodindu‑
singular plural
  • înglodește
  • ‑nglodește
  • înglodiți
  • ‑nglodiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înglodesc
  • ‑nglodesc
(să)
  • înglodesc
  • ‑nglodesc
  • înglodeam
  • ‑nglodeam
  • înglodii
  • ‑nglodii
  • înglodisem
  • ‑nglodisem
a II-a (tu)
  • înglodești
  • ‑nglodești
(să)
  • înglodești
  • ‑nglodești
  • înglodeai
  • ‑nglodeai
  • înglodiși
  • ‑nglodiși
  • înglodiseși
  • ‑nglodiseși
a III-a (el, ea)
  • înglodește
  • ‑nglodește
(să)
  • înglodească
  • ‑nglodească
  • înglodea
  • ‑nglodea
  • înglodi
  • ‑nglodi
  • înglodise
  • ‑nglodise
plural I (noi)
  • înglodim
  • ‑nglodim
(să)
  • înglodim
  • ‑nglodim
  • înglodeam
  • ‑nglodeam
  • înglodirăm
  • ‑nglodirăm
  • înglodiserăm
  • ‑nglodiserăm
  • înglodisem
  • ‑nglodisem
a II-a (voi)
  • înglodiți
  • ‑nglodiți
(să)
  • înglodiți
  • ‑nglodiți
  • înglodeați
  • ‑nglodeați
  • înglodirăți
  • ‑nglodirăți
  • înglodiserăți
  • ‑nglodiserăți
  • înglodiseți
  • ‑nglodiseți
a III-a (ei, ele)
  • înglodesc
  • ‑nglodesc
(să)
  • înglodească
  • ‑nglodească
  • înglodeau
  • ‑nglodeau
  • înglodi
  • ‑nglodi
  • înglodiseră
  • ‑nglodiseră
Intrare: îngloda
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngloda
  • ‑ngloda
  • înglodare
  • ‑nglodare
  • înglodat
  • ‑nglodat
  • înglodatu‑
  • ‑nglodatu‑
  • înglodând
  • ‑nglodând
  • înglodându‑
  • ‑nglodându‑
singular plural
  • înglodea
  • ‑nglodea
  • înglodați
  • ‑nglodați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înglodez
  • ‑nglodez
(să)
  • înglodez
  • ‑nglodez
  • înglodam
  • ‑nglodam
  • înglodai
  • ‑nglodai
  • înglodasem
  • ‑nglodasem
a II-a (tu)
  • înglodezi
  • ‑nglodezi
(să)
  • înglodezi
  • ‑nglodezi
  • înglodai
  • ‑nglodai
  • înglodași
  • ‑nglodași
  • înglodaseși
  • ‑nglodaseși
a III-a (el, ea)
  • înglodea
  • ‑nglodea
(să)
  • înglodeze
  • ‑nglodeze
  • îngloda
  • ‑ngloda
  • înglodă
  • ‑nglodă
  • înglodase
  • ‑nglodase
plural I (noi)
  • înglodăm
  • ‑nglodăm
(să)
  • înglodăm
  • ‑nglodăm
  • înglodam
  • ‑nglodam
  • înglodarăm
  • ‑nglodarăm
  • înglodaserăm
  • ‑nglodaserăm
  • înglodasem
  • ‑nglodasem
a II-a (voi)
  • înglodați
  • ‑nglodați
(să)
  • înglodați
  • ‑nglodați
  • înglodați
  • ‑nglodați
  • înglodarăți
  • ‑nglodarăți
  • înglodaserăți
  • ‑nglodaserăți
  • înglodaseți
  • ‑nglodaseți
a III-a (ei, ele)
  • înglodea
  • ‑nglodea
(să)
  • înglodeze
  • ‑nglodeze
  • înglodau
  • ‑nglodau
  • îngloda
  • ‑ngloda
  • înglodaseră
  • ‑nglodaseră
verb (VT401)
Tranzitiv cf. glodi.
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înglodi
  • ‑nglodi
  • înglodire
  • ‑nglodire
  • înglodit
  • ‑nglodit
  • îngloditu‑
  • ‑ngloditu‑
  • înglodind
  • ‑nglodind
  • înglodindu‑
  • ‑nglodindu‑
singular plural
  • înglodește
  • ‑nglodește
  • înglodiți
  • ‑nglodiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înglodesc
  • ‑nglodesc
(să)
  • înglodesc
  • ‑nglodesc
  • înglodeam
  • ‑nglodeam
  • înglodii
  • ‑nglodii
  • înglodisem
  • ‑nglodisem
a II-a (tu)
  • înglodești
  • ‑nglodești
(să)
  • înglodești
  • ‑nglodești
  • înglodeai
  • ‑nglodeai
  • înglodiși
  • ‑nglodiși
  • înglodiseși
  • ‑nglodiseși
a III-a (el, ea)
  • înglodește
  • ‑nglodește
(să)
  • înglodească
  • ‑nglodească
  • înglodea
  • ‑nglodea
  • înglodi
  • ‑nglodi
  • înglodise
  • ‑nglodise
plural I (noi)
  • înglodim
  • ‑nglodim
(să)
  • înglodim
  • ‑nglodim
  • înglodeam
  • ‑nglodeam
  • înglodirăm
  • ‑nglodirăm
  • înglodiserăm
  • ‑nglodiserăm
  • înglodisem
  • ‑nglodisem
a II-a (voi)
  • înglodiți
  • ‑nglodiți
(să)
  • înglodiți
  • ‑nglodiți
  • înglodeați
  • ‑nglodeați
  • înglodirăți
  • ‑nglodirăți
  • înglodiserăți
  • ‑nglodiserăți
  • înglodiseți
  • ‑nglodiseți
a III-a (ei, ele)
  • înglodesc
  • ‑nglodesc
(să)
  • înglodească
  • ‑nglodească
  • înglodeau
  • ‑nglodeau
  • înglodi
  • ‑nglodi
  • înglodiseră
  • ‑nglodiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

glodi, glodescverb

  • 1. popular A freca, a roade, a înțepa (o parte a corpului), producând o senzație neplăcută, durere etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acolo e și cursa priponită. Dai într-însa fără ca s-o vezi; te apucă, te glodește. ODOBESCU, S. III 198. DLRLC
    • format_quote Așternea tot plapome de mătasă, Să nu-l glodească la oasă. PĂSCULESCU, L. P. 234. DLRLC
etimologie:

îngloda, înglodezverb

  • 1. A se înfunda în noroi (fără a mai putea ieși); a se înnămoli, a se împotmoli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîți venea... să sară, toți pica într-acel glod și se îngloda. SBIERA, P. 41. DLRLC
    • format_quote Și se răstoarnă carul și rău se-nglodează bătrînul. EMINESCU, O. IV 198. DLRLC
    • format_quote Un loc... plin de mlaștine colo de vale. – Unde mi se înglodaseră roțile? – Așa. NEGRUZZI, S. I 184. DLRLC
    • 1.1. figurat A face multe datorii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote De ani de zile muncim vara întreagă pe lanurile boierești... și pe an ce trece ne găsim tot mai înglodați în datorii. MIRONESCU, S. A. 27. DLRLC
      • format_quote În cîțiva ani nu s-a făcut nemic, ne-am înglodat la curte pe niște popușoi stricați. CONTEMPORANUL, VII 506. DLRLC
      • format_quote tranzitiv factitiv M-ai înglodat în datorii pîn-în urechi. ALECSANDRI, T. 1016. DLRLC
etimologie:
  • În + glod DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.