3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGHESUÍT2, -Ă, înghesuiți, -te, adj. 1. Strâns, îngrămădit (în număr mare într-un spațiu restrâns); ghemuit2. ◊ Expr. (Adverbial, rar) A râde înghesuit = a râde înfundat. 2. În care este mare înghesuială; aglomerat. – V. înghesui.

ÎNGHESUÍT2, -Ă, înghesuiți, -te, adj. 1. Strâns, îngrămădit (în număr mare într-un spațiu restrâns); ghemuit2. ◊ Expr. (Adverbial, rar) A râde înghesuit = a râde înfundat. 2. În care este mare înghesuială; aglomerat. – V. înghesui.

ÎNGHESUÍT1 s. n. Înghesuire. – V. înghesui.

înghesuit1 sn [At: PAS. Z. IV, 265 / V: ~ghezu~, înghis~ / Pl: ~uri / E: înghesui] 1-5 Înghesuire (1-5).

înghesuit2, ~ă [At: MAG. IST. IV, 24/8 / V: ~ghezu~, înghis~ / Pl: ~iți, ~e / E: înghesui] 1 a Ticsit. 2 a Îngrămădit în cantitate mare într-un spațiu restrâns Si: înghesuit2 (2). 3 a Ghemuit. 4 a Strâmtorat. 5 a Des. 6 a (D. pumni, râs, sunete etc.) Înfundat. 7 av (Îe) A râde ~ A râde înfundat. 8 a În care este mare înghesuială Si: aglomerat. 9 a Care are un spațiu redus.

ÎNGHESUÍT1 s. n. (Rar) Înghesuire. – V. înghesui.

ÎNGHESUÍT1 s. n. (Rar) Înghesuire. ◊ Expr. Pe înghesuite = în îmbulzeală, strîns, corp la corp. Strada era îngustă, astfel că bătălia s-a încins pe înghesuite. PAS, Z. IV 265. – Formă gramaticală: (în expr.) înghesuite.

ÎNGHESUÍT2, -Ă, -înghesuiți, -te, adj. 1. Îngrămădit, îmbulzit, strîns. Erau dar cinci inși înghesuiți într-o odăiță. CĂLINESCU, E. 108. În interiorul unui vagon închis al tramvaiului vechi stau înghesuite, pe banchete și-n picioare, treizeci și patru de persoane. CARAGIALE, O. II 168. ◊ Fig. Sunetele năvăleau afară înghesuite, repezi și jalnice. DELAVRANCEA, S. 69. ◊ (Adverbial, neobișnuit, în expr.) A rîde înghesuit = a rîde înfundat. Îmi pare că te văd... rîzînd înghesuit în barba-ți căruntă. ODOBESCU, S. I 436. 2. În care e mare înghesuială; aglomerat. Frumos bal, nu-i așa? – Prea frumos, numai cam înghesuit. ALECSANDRI, T. 773.

ÎNGHESUÍ, înghésui, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A se îmbulzi, a se îngrămădi (într-un spațiu restrâns); a (se) ghemui. 2. Tranz. A băga, a vârî pe cineva sau ceva într-un loc strâmt. ♦ A înconjura pe cineva din toate părțile, limitându-i spațiul de mișcare. [Prez. ind. și: înghesuiesc] – În + ghes + suf. -ui.

ÎNGHESUÍ, înghésui, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A se îmbulzi, a se îngrămădi (într-un spațiu restrâns); a (se) ghemui. 2. Tranz. A băga, a vârî pe cineva sau ceva într-un loc strâmt. ♦ A înconjura pe cineva din toate părțile, limitându-i spațiul de mișcare. [Prez. ind. și: înghesuiesc] – În + ghes + suf. -ui.

înghesui [At: MAG. IST. II, 12/2 / V: (hpu) îmbis~, îndes~, ~ghezui, înghis-, înghizui / Pzi: înghesui, ~esc / E: în- + ghes + -ui] 1 vt A băga pe cineva sau ceva într-un loc strâmt. 2-3 vtr A (se) îngrămădi într-un spațiu restrâns Si: a se îmbulzi. 4 vt A ticsi cu obiecte un dulap. 5 vr (Îe) A se ~ (ca) la pomană A se buluci pentru a obține lucruri gratuite, avantaje. 6 vt A înconjura pe cineva din toate părțile, limitându-i spațiul de mișcare Si: a strâmtora.

înghezuit2, ~ă a vz înghesuit

înghisuit2, ~ă a vz înghesuit2

ÎNGHESUÍ, înghésui, vb. IV. 1. Tranz. A îngrămădi, a strînge într-un loc (mic). Bîrzof... scoate pe Brîncoveanu din casele de sus, înghesuindu-l cu toată familia în cîteva beciuri. GHICA, la TDRG. ◊ Fig. Se bucura că sărbătorește anul nou... în casa mică pe care case mari au înghesuit-o cu vremea. PAS, Z. I 77. ♦ A înconjura (pe cineva) din toate părțile, silindu-l să se restrîngă în loc puțin. Cîinii îl înghesuiră lîngă leucă. GALACTION, O. I 282. Pe unde trecea, lumea din toate părțile îl înghesuia. CREANGĂ, P. 228. ◊ Fig. Se apropiase de băiețandru, îl înghesuia cu întrebările. DUMITRIU, B. F. 101. 2. Refl. A se îngrămădi, a se îmbulzi, a se aglomera. Veseli, gălăgioși, ofițerii tineri se înghesuiau prin cabinele strîmte. BART, E. 141. Norodul se înghesuia Să vadă ce s-a întîmplat. VLAHUȚĂ, O. A. 117. Pintre lumea ce se înghesuia cu treabă, fără treabă, iaca se zărește o hîrtie fîlfîind. CREANGĂ, A. 157. – Prez. ind. și: înghesuiesc (PAS, L. I 290, GHEREA, ST. CR. I 115).

A ÎNGHESUÍ înghésui tranz. 1) (ființe) A face să se înghesuie. 2) (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a îndesa. /în + ghes + suf. ~ui

A SE ÎNGHESUÍ mă înghésui intranz. (despre ființe) A se aduna în număr mare într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se buluci; a se îmbulzi. /în + ghes + suf. ~ui

înghesuì v. 1. a îndesa, a împinge: se înghesuiesc unii pe alții; 2. a veni în număr mare sau des. [V. ghies].

înghésuĭ și -ĭésc, a v. tr. (d. îngemuĭes și îndes. V. ghes). Îndes, împing, înghemuĭesc. V. refl. Mă îndes, mă îmbulzesc, mă grămădesc: caliciiĭ se înghesuĭesc la pomană.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înghesuít s. n. (pl. înghesuíte în loc. pe ~)

arată toate definițiile

Intrare: înghesuit (adj.)
înghesuit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghesuit
  • ‑nghesuit
  • înghesuitul
  • înghesuitu‑
  • ‑nghesuitul
  • ‑nghesuitu‑
  • înghesui
  • ‑nghesui
  • înghesuita
  • ‑nghesuita
plural
  • înghesuiți
  • ‑nghesuiți
  • înghesuiții
  • ‑nghesuiții
  • înghesuite
  • ‑nghesuite
  • înghesuitele
  • ‑nghesuitele
genitiv-dativ singular
  • înghesuit
  • ‑nghesuit
  • înghesuitului
  • ‑nghesuitului
  • înghesuite
  • ‑nghesuite
  • înghesuitei
  • ‑nghesuitei
plural
  • înghesuiți
  • ‑nghesuiți
  • înghesuiților
  • ‑nghesuiților
  • înghesuite
  • ‑nghesuite
  • înghesuitelor
  • ‑nghesuitelor
vocativ singular
plural
înghezuit (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghezuit
  • ‑nghezuit
  • înghezuitul
  • ‑nghezuitul
  • înghezui
  • ‑nghezui
  • înghezuita
  • ‑nghezuita
plural
  • înghezuiți
  • ‑nghezuiți
  • înghezuiții
  • ‑nghezuiții
  • înghezuite
  • ‑nghezuite
  • înghezuitele
  • ‑nghezuitele
genitiv-dativ singular
  • înghezuit
  • ‑nghezuit
  • înghezuitului
  • ‑nghezuitului
  • înghezuite
  • ‑nghezuite
  • înghezuitei
  • ‑nghezuitei
plural
  • înghezuiți
  • ‑nghezuiți
  • înghezuiților
  • ‑nghezuiților
  • înghezuite
  • ‑nghezuite
  • înghezuitelor
  • ‑nghezuitelor
vocativ singular
plural
înghisuit (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghisuit
  • ‑nghisuit
  • înghisuitul
  • ‑nghisuitul
  • înghisui
  • ‑nghisui
  • înghisuita
  • ‑nghisuita
plural
  • înghisuiți
  • ‑nghisuiți
  • înghisuiții
  • ‑nghisuiții
  • înghisuite
  • ‑nghisuite
  • înghisuitele
  • ‑nghisuitele
genitiv-dativ singular
  • înghisuit
  • ‑nghisuit
  • înghisuitului
  • ‑nghisuitului
  • înghisuite
  • ‑nghisuite
  • înghisuitei
  • ‑nghisuitei
plural
  • înghisuiți
  • ‑nghisuiți
  • înghisuiților
  • ‑nghisuiților
  • înghisuite
  • ‑nghisuite
  • înghisuitelor
  • ‑nghisuitelor
vocativ singular
plural
Intrare: înghesuit (s.n.)
înghesuit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghesuit
  • ‑nghesuit
  • înghesuitul
  • înghesuitu‑
  • ‑nghesuitul
  • ‑nghesuitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • înghesuit
  • ‑nghesuit
  • înghesuitului
  • ‑nghesuitului
plural
vocativ singular
plural
înghezuit (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghezuit
  • ‑nghezuit
  • înghezuitul
  • ‑nghezuitul
plural
genitiv-dativ singular
  • înghezuit
  • ‑nghezuit
  • înghezuitului
  • ‑nghezuitului
plural
vocativ singular
plural
înghisuit (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghisuit
  • ‑nghisuit
  • înghisuitul
  • ‑nghisuitul
plural
genitiv-dativ singular
  • înghisuit
  • ‑nghisuit
  • înghisuitului
  • ‑nghisuitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: înghesui
înghesui1 (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înghesui
  • ‑nghesui
  • înghesuire
  • ‑nghesuire
  • înghesuit
  • ‑nghesuit
  • înghesuitu‑
  • ‑nghesuitu‑
  • înghesuind
  • ‑nghesuind
  • înghesuindu‑
  • ‑nghesuindu‑
singular plural
  • înghesuie
  • ‑nghesuie
  • înghesuiți
  • ‑nghesuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înghesui
  • ‑nghesui
(să)
  • înghesui
  • ‑nghesui
  • înghesuiam
  • ‑nghesuiam
  • înghesuii
  • ‑nghesuii
  • înghesuisem
  • ‑nghesuisem
a II-a (tu)
  • înghesui
  • ‑nghesui
(să)
  • înghesui
  • ‑nghesui
  • înghesuiai
  • ‑nghesuiai
  • înghesuiși
  • ‑nghesuiși
  • înghesuiseși
  • ‑nghesuiseși
a III-a (el, ea)
  • înghesuie
  • ‑nghesuie
(să)
  • înghesuie
  • ‑nghesuie
  • înghesuia
  • ‑nghesuia
  • înghesui
  • ‑nghesui
  • înghesuise
  • ‑nghesuise
plural I (noi)
  • înghesuim
  • ‑nghesuim
(să)
  • înghesuim
  • ‑nghesuim
  • înghesuiam
  • ‑nghesuiam
  • înghesuirăm
  • ‑nghesuirăm
  • înghesuiserăm
  • ‑nghesuiserăm
  • înghesuisem
  • ‑nghesuisem
a II-a (voi)
  • înghesuiți
  • ‑nghesuiți
(să)
  • înghesuiți
  • ‑nghesuiți
  • înghesuiați
  • ‑nghesuiați
  • înghesuirăți
  • ‑nghesuirăți
  • înghesuiserăți
  • ‑nghesuiserăți
  • înghesuiseți
  • ‑nghesuiseți
a III-a (ei, ele)
  • înghesuie
  • ‑nghesuie
(să)
  • înghesuie
  • ‑nghesuie
  • înghesuiau
  • ‑nghesuiau
  • înghesui
  • ‑nghesui
  • înghesuiseră
  • ‑nghesuiseră
înghesui2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înghesui
  • ‑nghesui
  • înghesuire
  • ‑nghesuire
  • înghesuit
  • ‑nghesuit
  • înghesuitu‑
  • ‑nghesuitu‑
  • înghesuind
  • ‑nghesuind
  • înghesuindu‑
  • ‑nghesuindu‑
singular plural
  • înghesuiește
  • ‑nghesuiește
  • înghesuiți
  • ‑nghesuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înghesuiesc
  • ‑nghesuiesc
(să)
  • înghesuiesc
  • ‑nghesuiesc
  • înghesuiam
  • ‑nghesuiam
  • înghesuii
  • ‑nghesuii
  • înghesuisem
  • ‑nghesuisem
a II-a (tu)
  • înghesuiești
  • ‑nghesuiești
(să)
  • înghesuiești
  • ‑nghesuiești
  • înghesuiai
  • ‑nghesuiai
  • înghesuiși
  • ‑nghesuiși
  • înghesuiseși
  • ‑nghesuiseși
a III-a (el, ea)
  • înghesuiește
  • ‑nghesuiește
(să)
  • înghesuiască
  • ‑nghesuiască
  • înghesuia
  • ‑nghesuia
  • înghesui
  • ‑nghesui
  • înghesuise
  • ‑nghesuise
plural I (noi)
  • înghesuim
  • ‑nghesuim
(să)
  • înghesuim
  • ‑nghesuim
  • înghesuiam
  • ‑nghesuiam
  • înghesuirăm
  • ‑nghesuirăm
  • înghesuiserăm
  • ‑nghesuiserăm
  • înghesuisem
  • ‑nghesuisem
a II-a (voi)
  • înghesuiți
  • ‑nghesuiți
(să)
  • înghesuiți
  • ‑nghesuiți
  • înghesuiați
  • ‑nghesuiați
  • înghesuirăți
  • ‑nghesuirăți
  • înghesuiserăți
  • ‑nghesuiserăți
  • înghesuiseți
  • ‑nghesuiseți
a III-a (ei, ele)
  • înghesuiesc
  • ‑nghesuiesc
(să)
  • înghesuiască
  • ‑nghesuiască
  • înghesuiau
  • ‑nghesuiau
  • înghesui
  • ‑nghesui
  • înghesuiseră
  • ‑nghesuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înghesuit (adj.) înghezuit înghisuit

  • 1. Strâns, îngrămădit (în număr mare într-un spațiu restrâns); ghemuit (2.).
    exemple
    • Erau dar cinci inși înghesuiți într-o odăiță. CĂLINESCU, E. 108.
      surse: DLRLC
    • În interiorul unui vagon închis al tramvaiului vechi stau înghesuite, pe banchete și-n picioare, treizeci și patru de persoane. CARAGIALE, O. II 168.
      surse: DLRLC
    • figurat Sunetele năvăleau afară înghesuite, repezi și jalnice. DELAVRANCEA, S. 69.
      surse: DLRLC
  • 2. În care este mare înghesuială.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: aglomerat (adj.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Frumos bal, nu-i așa? – Prea frumos, numai cam înghesuit. ALECSANDRI, T. 773.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înghesui
    surse: DEX '09 DEX '98

înghesuit (s.n.) înghezuit înghisuit

  • surse: DEX '09 DEX '98
  • comentariu Formă gramaticală (în expresie): înghesuite
    surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înghesui
    surse: DEX '09 DEX '98

înghesui înghesuire

  • 1. reflexiv (Despre ființe) A se îmbulzi, a se îngrămădi (într-un spațiu restrâns); a (se) ghemui.
    exemple
    • Veseli, gălăgioși, ofițerii tineri se înghesuiau prin cabinele strîmte. BART, E. 141.
      surse: DLRLC
    • Norodul se înghesuia Să vadă ce s-a întîmplat. VLAHUȚĂ, O. A. 117.
      surse: DLRLC
    • Pintre lumea ce se înghesuia cu treabă, fără treabă, iaca se zărește o hîrtie fîlfîind. CREANGĂ, A. 157.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A băga, a vârî pe cineva sau ceva într-un loc strâmt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: băga vârî îndesa attach_file 2 exemple
    exemple
    • Bîrzof... scoate pe Brîncoveanu din casele de sus, înghesuindu-l cu toată familia în cîteva beciuri. GHICA, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • figurat Se bucura că sărbătorește anul nou... în casa mică pe care case mari au înghesuit-o cu vremea. PAS, Z. I 77.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A înconjura pe cineva din toate părțile, limitându-i spațiul de mișcare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înconjura attach_file 3 exemple
      exemple
      • Cîinii îl înghesuiră lîngă leucă. GALACTION, O. I 282.
        surse: DLRLC
      • Pe unde trecea, lumea din toate părțile îl înghesuia. CREANGĂ, P. 228.
        surse: DLRLC
      • figurat Se apropiase de băiețandru, îl înghesuia cu întrebările. DUMITRIU, B. F. 101.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + ghes + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98