2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGHESUÍRE s. f. Acțiunea de a (se) înghesui; înghesuit1. – V. înghesui.

înghesuire sf [At: DA ms / V: ~ghezu~, înghis~, înghizu~ / Pl: ~ri / E: înghesui] 1 Introducere a unei persoane sau a unor obiecte într-un loc strâmt Si: înghesuit1 (1). 2 Punere în cantitate mare într-un spațiu restrâns Si: înghesuit1 (2), îngrămădire (2), îngrămădit1 (2). 3 Ticsire cu obiecte a unui dulap Si: înghesuit1 (3). 4 Înconjurare a cuiva din toate părțile, limitându-i spațiul de mișcare Si: înghesuit1 5 Îmbulzire pentru a obține lucruri gratuite, avantaje Si: înghesuit1 (5).

ÎNGHESUÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) înghesui; înghesuit1. – V. înghesui.

ÎNGHESUÍRE, înghesuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) înghesui și rezultatul ei; înghesuială.

ÎNGHESUÍ, înghésui, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A se îmbulzi, a se îngrămădi (într-un spațiu restrâns); a (se) ghemui. 2. Tranz. A băga, a vârî pe cineva sau ceva într-un loc strâmt. ♦ A înconjura pe cineva din toate părțile, limitându-i spațiul de mișcare. [Prez. ind. și: înghesuiesc] – În + ghes + suf. -ui.

ÎNGHESUÍ, înghésui, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A se îmbulzi, a se îngrămădi (într-un spațiu restrâns); a (se) ghemui. 2. Tranz. A băga, a vârî pe cineva sau ceva într-un loc strâmt. ♦ A înconjura pe cineva din toate părțile, limitându-i spațiul de mișcare. [Prez. ind. și: înghesuiesc] – În + ghes + suf. -ui.

înghesui [At: MAG. IST. II, 12/2 / V: (hpu) îmbis~, îndes~, ~ghezui, înghis-, înghizui / Pzi: înghesui, ~esc / E: în- + ghes + -ui] 1 vt A băga pe cineva sau ceva într-un loc strâmt. 2-3 vtr A (se) îngrămădi într-un spațiu restrâns Si: a se îmbulzi. 4 vt A ticsi cu obiecte un dulap. 5 vr (Îe) A se ~ (ca) la pomană A se buluci pentru a obține lucruri gratuite, avantaje. 6 vt A înconjura pe cineva din toate părțile, limitându-i spațiul de mișcare Si: a strâmtora.

ÎNGHESUÍ, înghésui, vb. IV. 1. Tranz. A îngrămădi, a strînge într-un loc (mic). Bîrzof... scoate pe Brîncoveanu din casele de sus, înghesuindu-l cu toată familia în cîteva beciuri. GHICA, la TDRG. ◊ Fig. Se bucura că sărbătorește anul nou... în casa mică pe care case mari au înghesuit-o cu vremea. PAS, Z. I 77. ♦ A înconjura (pe cineva) din toate părțile, silindu-l să se restrîngă în loc puțin. Cîinii îl înghesuiră lîngă leucă. GALACTION, O. I 282. Pe unde trecea, lumea din toate părțile îl înghesuia. CREANGĂ, P. 228. ◊ Fig. Se apropiase de băiețandru, îl înghesuia cu întrebările. DUMITRIU, B. F. 101. 2. Refl. A se îngrămădi, a se îmbulzi, a se aglomera. Veseli, gălăgioși, ofițerii tineri se înghesuiau prin cabinele strîmte. BART, E. 141. Norodul se înghesuia Să vadă ce s-a întîmplat. VLAHUȚĂ, O. A. 117. Pintre lumea ce se înghesuia cu treabă, fără treabă, iaca se zărește o hîrtie fîlfîind. CREANGĂ, A. 157. – Prez. ind. și: înghesuiesc (PAS, L. I 290, GHEREA, ST. CR. I 115).

A ÎNGHESUÍ înghésui tranz. 1) (ființe) A face să se înghesuie. 2) (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu restrâns (ca să încapă mai mult); a îndesa. /în + ghes + suf. ~ui

A SE ÎNGHESUÍ mă înghésui intranz. (despre ființe) A se aduna în număr mare într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se buluci; a se îmbulzi. /în + ghes + suf. ~ui

înghesuì v. 1. a îndesa, a împinge: se înghesuiesc unii pe alții; 2. a veni în număr mare sau des. [V. ghies].

înghésuĭ și -ĭésc, a v. tr. (d. îngemuĭes și îndes. V. ghes). Îndes, împing, înghemuĭesc. V. refl. Mă îndes, mă îmbulzesc, mă grămădesc: caliciiĭ se înghesuĭesc la pomană.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înghesuíre s. f., g.-d. art. înghesuírii

înghesuíre s. f., g.-d. art. înghesuírii

înghesuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înghésui, 3 înghésuie, imperf. 3 sg. înghesuiá; conj. prez. 3 să înghésuie

înghesuí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. înghésui, 3 sg. și pl. înghésuie, imperf. 3 sg. înghesuiá

înghesui (ind. prez. 1 sg. înghesui, 3 sg. și pl. înghesuie)

înghesuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGHESUÍRE s. v. îngrămădire.

ÎNGHESUIRE s. îndesare, îngrămădire, ticsire. (~ geamantanului.)

ÎNGHESUÍ vb. 1. v. îmbulzi. 2. v. îngrămădi. 3. a burduși, a ghemui, a îndesa, a îngrămădi, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strâmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bâcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ toate într-un sac.)

arată toate definițiile

Intrare: înghesuire
înghesuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghesuire
  • ‑nghesuire
  • înghesuirea
  • ‑nghesuirea
plural
  • înghesuiri
  • ‑nghesuiri
  • înghesuirile
  • ‑nghesuirile
genitiv-dativ singular
  • înghesuiri
  • ‑nghesuiri
  • înghesuirii
  • ‑nghesuirii
plural
  • înghesuiri
  • ‑nghesuiri
  • înghesuirilor
  • ‑nghesuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: înghesui
înghesui1 (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înghesui
  • ‑nghesui
  • înghesuire
  • ‑nghesuire
  • înghesuit
  • ‑nghesuit
  • înghesuitu‑
  • ‑nghesuitu‑
  • înghesuind
  • ‑nghesuind
  • înghesuindu‑
  • ‑nghesuindu‑
singular plural
  • înghesuie
  • ‑nghesuie
  • înghesuiți
  • ‑nghesuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înghesui
  • ‑nghesui
(să)
  • înghesui
  • ‑nghesui
  • înghesuiam
  • ‑nghesuiam
  • înghesuii
  • ‑nghesuii
  • înghesuisem
  • ‑nghesuisem
a II-a (tu)
  • înghesui
  • ‑nghesui
(să)
  • înghesui
  • ‑nghesui
  • înghesuiai
  • ‑nghesuiai
  • înghesuiși
  • ‑nghesuiși
  • înghesuiseși
  • ‑nghesuiseși
a III-a (el, ea)
  • înghesuie
  • ‑nghesuie
(să)
  • înghesuie
  • ‑nghesuie
  • înghesuia
  • ‑nghesuia
  • înghesui
  • ‑nghesui
  • înghesuise
  • ‑nghesuise
plural I (noi)
  • înghesuim
  • ‑nghesuim
(să)
  • înghesuim
  • ‑nghesuim
  • înghesuiam
  • ‑nghesuiam
  • înghesuirăm
  • ‑nghesuirăm
  • înghesuiserăm
  • ‑nghesuiserăm
  • înghesuisem
  • ‑nghesuisem
a II-a (voi)
  • înghesuiți
  • ‑nghesuiți
(să)
  • înghesuiți
  • ‑nghesuiți
  • înghesuiați
  • ‑nghesuiați
  • înghesuirăți
  • ‑nghesuirăți
  • înghesuiserăți
  • ‑nghesuiserăți
  • înghesuiseți
  • ‑nghesuiseți
a III-a (ei, ele)
  • înghesuie
  • ‑nghesuie
(să)
  • înghesuie
  • ‑nghesuie
  • înghesuiau
  • ‑nghesuiau
  • înghesui
  • ‑nghesui
  • înghesuiseră
  • ‑nghesuiseră
înghesui2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înghesui
  • ‑nghesui
  • înghesuire
  • ‑nghesuire
  • înghesuit
  • ‑nghesuit
  • înghesuitu‑
  • ‑nghesuitu‑
  • înghesuind
  • ‑nghesuind
  • înghesuindu‑
  • ‑nghesuindu‑
singular plural
  • înghesuiește
  • ‑nghesuiește
  • înghesuiți
  • ‑nghesuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înghesuiesc
  • ‑nghesuiesc
(să)
  • înghesuiesc
  • ‑nghesuiesc
  • înghesuiam
  • ‑nghesuiam
  • înghesuii
  • ‑nghesuii
  • înghesuisem
  • ‑nghesuisem
a II-a (tu)
  • înghesuiești
  • ‑nghesuiești
(să)
  • înghesuiești
  • ‑nghesuiești
  • înghesuiai
  • ‑nghesuiai
  • înghesuiși
  • ‑nghesuiși
  • înghesuiseși
  • ‑nghesuiseși
a III-a (el, ea)
  • înghesuiește
  • ‑nghesuiește
(să)
  • înghesuiască
  • ‑nghesuiască
  • înghesuia
  • ‑nghesuia
  • înghesui
  • ‑nghesui
  • înghesuise
  • ‑nghesuise
plural I (noi)
  • înghesuim
  • ‑nghesuim
(să)
  • înghesuim
  • ‑nghesuim
  • înghesuiam
  • ‑nghesuiam
  • înghesuirăm
  • ‑nghesuirăm
  • înghesuiserăm
  • ‑nghesuiserăm
  • înghesuisem
  • ‑nghesuisem
a II-a (voi)
  • înghesuiți
  • ‑nghesuiți
(să)
  • înghesuiți
  • ‑nghesuiți
  • înghesuiați
  • ‑nghesuiați
  • înghesuirăți
  • ‑nghesuirăți
  • înghesuiserăți
  • ‑nghesuiserăți
  • înghesuiseți
  • ‑nghesuiseți
a III-a (ei, ele)
  • înghesuiesc
  • ‑nghesuiesc
(să)
  • înghesuiască
  • ‑nghesuiască
  • înghesuiau
  • ‑nghesuiau
  • înghesui
  • ‑nghesui
  • înghesuiseră
  • ‑nghesuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înghesuire

etimologie:

  • vezi înghesui
    surse: DEX '09 DEX '98

înghesui înghesuire

  • 1. reflexiv (Despre ființe) A se îmbulzi, a se îngrămădi (într-un spațiu restrâns); a (se) ghemui.
    exemple
    • Veseli, gălăgioși, ofițerii tineri se înghesuiau prin cabinele strîmte. BART, E. 141.
      surse: DLRLC
    • Norodul se înghesuia Să vadă ce s-a întîmplat. VLAHUȚĂ, O. A. 117.
      surse: DLRLC
    • Pintre lumea ce se înghesuia cu treabă, fără treabă, iaca se zărește o hîrtie fîlfîind. CREANGĂ, A. 157.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A băga, a vârî pe cineva sau ceva într-un loc strâmt.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: băga vârî îndesa attach_file 2 exemple
    exemple
    • Bîrzof... scoate pe Brîncoveanu din casele de sus, înghesuindu-l cu toată familia în cîteva beciuri. GHICA, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • figurat Se bucura că sărbătorește anul nou... în casa mică pe care case mari au înghesuit-o cu vremea. PAS, Z. I 77.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A înconjura pe cineva din toate părțile, limitându-i spațiul de mișcare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înconjura attach_file 3 exemple
      exemple
      • Cîinii îl înghesuiră lîngă leucă. GALACTION, O. I 282.
        surse: DLRLC
      • Pe unde trecea, lumea din toate părțile îl înghesuia. CREANGĂ, P. 228.
        surse: DLRLC
      • figurat Se apropiase de băiețandru, îl înghesuia cu întrebările. DUMITRIU, B. F. 101.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + ghes + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98