2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGHEȚÁRE s. f. 1. Acțiunea de a îngheța și rezultatul ei; îngheț. 2. (În sintagma) Înghețarea salariilor = măsură economică de menținere neschimbată a salariilor într-o perioadă de urcare a costului vieții. – V. îngheța.

ÎNGHEȚÁRE s. f. 1. Acțiunea de a îngheța și rezultatul ei; îngheț. 2. (În sintagma) Înghețarea salariilor = măsură economică de menținere neschimbată a salariilor într-o perioadă de urcare a costului vieții. – V. îngheța.

înghețare sf [At: I. IONESCU, C. 41/16 / S și: înghieț~ / Pl: ări / E: îngheța] 1 Transformare a unui lichid în gheață. 2 Întărire a unor corpuri solide îmbibate cu apă sau alt lichid, din cauza temperaturii coborâte. 3 Formare a unei pojghițe de gheață de către unele corpuri solide îmbibate cu apă sau alt lichid, sub influența frigului. 4 Degerare. 5 Amorțire. 6 Înlemnire. 7 (Fig) Încremenire de frică sau de emoție. 8 Înțepenire a cadavrelor Si: înghețat1 (8). 9 (Îs) ~a salariilor (sau a prețurilor) Măsură economică de menținere a nivelului salariilor sau prețurilor pentru a limita inflația. 10 (Îs) ~a anului școlar (universitar) Oprire a activității didactice fără a încheia situația școlară a elevilor, studenților.

ÎNGHEȚÁRE, înghețări, s. f. Faptul de a îngheța. 1. Îngheț. 2. (Ec. pol.; în expr.) Înghețarea salariilor = (în orînduirea capitalistă) interzicere de a se mări salariile (în timp ce prețul mărfurilor crește), pentru a se obține profituri maxime de către capitaliști.

ÎNGHEȚÁ, înghéț, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A se preface în gheață. ◊ Expr. A-i îngheța cuiva inima (sau sângele în vine) = a înlemni, a încremeni. ♦ (Despre sol) A se întări, a se învârtoșa din cauza înghețului. 2. Intranz. și tranz. fact. A degera, a amorți sau a face să degere, să amorțească de frig. 3. Intranz. Fig. A încremeni, a înlemni, a înmărmuri (de frică, de emoție). – Lat. inglaciare.

ÎNGHEȚÁ, înghéț, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A se preface în gheață. ◊ Expr. A-i îngheța cuiva inima (sau sângele în vine) = a înlemni, a încremeni. ♦ (Despre sol) A se întări, a se învârtoșa din cauza înghețului. 2. Intranz. și tranz. fact. A degera, a amorți sau a face să degere, să amorțească de frig. 3. Intranz. Fig. A încremeni, a înlemni, a înmărmuri (de frică, de emoție). – Lat. inglaciare.

îngheț sn [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / S și: (înv) înghieț / Pl: ~uri / E: drr îngheța] 1 Ger. 2 Răceală. 3 (Fig) Împietrire. 4 (Fig) Rigiditate. 5 (Fig) Fior de frig. 6 Trecere a apei în stare de gheață. 7 Congelare.

îngheța [At: CORESI, EV. 364/11 / S și: -ghieța / Pzi: îngheț / E: ml *inglaciare] 1 vi (D. lichide) A se transforma în gheață. 2 vi (D. unele corpuri solide îmbibate cu apă sau cu alt lichid) A se întări din cauza temperaturii coborâte. 3 vz (D.unele corpuri solide îmbibate cu apă sau cu alt lichid) A prinde o pojghiță de gheață sub influența frigului. 4-5 vtri (A face să degere sau) a degera. 6-7 vtri (A face să amorțească sau) a amorți. 8 vz (Îe) A-i ~ cuiva inima (sau sângele în vine) A fi paralizat de teamă. 9-10 vit (Fig) (A încremeni sau) a face pe cineva să încremenească de frică sau de emoție. 11 vz (D.cadavre) A înțepeni. 12 vt (D. prețuri, salarii etc.) A se păstra la același nivel pentru a limita inflația. 13 vt (D. anul școlar, universitar) A întrerupe activitatea didactică fără a încheia situația școlară a elevilor, studenților.

ÎNGHEȚÁ, înghéț, vb. I. Intranz. 1. (Despre lichide, în special despre apă) A se preface în gheață; a prinde o pojghiță de gheață sub influența temperaturii scăzute; p. ext. (despre unele corpuri care conțin apă) a se întări, a se învîrtoșa din cauza înghețului. Pămîntul a înghețat.Bălțile înghețaseră, iar cînd călca pe zgrunțurii tari ca fierul, îl săgeta pînă-n creieri. CAMILAR, TEM. 29. S-a lăsat iarna cu zăpezi și geruri... Au înghețat toate apele. STANCU, U.R.S.S. 137. ◊ (Hiperbolic) Tu ești Gerilă?... Tu trebuie să fii: pentru că și focul îngheață lîngă tine. CREANGĂ, P. 240. ◊ Fig. A-nghețat tăcerea sus ca un ocean. D. BOTEZ, P. O. 68. ◊ Expr. A-i îngheța cuiva inima (sau sîngele în vine) = a înlemni, a încremeni (sau, tranz., a face pe cineva să înlemnească). Aceste cuvinte ne îngheață inima. GHEREA, ST. CR. II 93. Minte de îngheață apa (sau apele) v. minți. 2. (Despre ființe, plante și diverse părți ale organismului lor) A degera, a amorți de frig; a muri din cauza gerului. I-au înghețat mîinile și picioarele.De mi-ar găti Măndica antereu, să pun ceva cald pe mine, că, zău, am înghețat. ALECSANDRI, T. I 317. (Hiperbolic) Ne-a înghețat limba în gură și măduva în ciolane de frig. CREANGĂ, O. A. 254. ◊ Tranz. Ar fi vroit să doarmă, să viseze – dar gerul îi îngheța pleoapele și-i painjenea ochii. EMINESCU, N. 42. (Poetic) Vîntul trecuse la nord. Suflarea lui înghețase văzduhul. BART, E. 389. 3. Fig. A încremeni. Voi să spuie ceva, dar cuvintele înghețară pe buze; pleoapele căzură grele și rămase țeapăn. DUNĂREANU, CH. 39. Cu fața spre părete mă lasă prin străini, Să-nghețe sub pleoape a ochilor lumini. EMINESCU, O. I 127. ◊ Tranz. Moșneagul ar mai fi spus ceva dacă privirea aprigă a lui Șoimaru nu i-ar fi înghețat vorba pe buze. SADOVEANU, O. VII 168. Străin la vorbă și la port, Lucești fără de viață, Căci eu sînt vie, tu ești mort, Și ochiul tău mă-ngheață. EMINESCU, O. I 171. 4. Fig. (Adesea urmat de determinări introduse plin prep. «de») A fi cuprins de o emoție puternică, a rămîne fără suflare; a înmărmuri, a înțepeni. Atunci, să știi tu bine, Vom mai vorbi cu tine, Cînd mi-or găsi inelul... Iar mirele-a-nghețat. COȘBUC, P. I 278. Se făcu iarăși lup... rînjind către curtenii împăratului. Aceștia... deodată înghețară de frică. ISPIRESCU, L. 79. Femeia lui Ipate, cînd a mai văzut și asta, numai i s-a încleștat gura și a înghețat de frică. CREANGĂ, P. 178.

A ÎNGHEȚÁ înghéț 1. intranz. 1) (despre unele lichide, în special despre apă) A se preface în gheață (la o temperatură mai joasă de zero grade); a deveni gheață. 2) (despre corpuri care conțin apă) A se întări din cauza temperaturii mai joase de zero grade. 3) (despre părți ale corpului) A deveni insensibil din cauza frigului; a amorți de frig; a degera. 4) (despre oameni și despre animale) A muri din cauza temperaturii prea scăzute. 5) fig. A pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unor emoții puternice); a rămâne nemișcat; a împietri; a înlemni; a înmărmuri; a încremeni. ◊ A-i ~ cuiva inima (sau sângele în vine) a încremeni (de spaimă). A-i ~ cuiva vorba pe buze a nu mai putea scoate nici o vorbă. 2. tranz. 1) A supune înghețului; a preface în gheață. 2) A face să amorțească de frig. 3) fig. A face să rămână nemișcat; a încremeni. /<lat. inglaciare

înghețà v. 1. a prinde ghiață; 2. a se face ghiată. [Lat. GLACIARE],

2) îngheț, a v. intr. (d. gheață saŭ d. lat. in-glaciare; it. ghiacciare, fr. glacer.Îngheață; să înghețe). Mă prefac în gheață: apa a înghețat. Prind gheață: rîu a înghețat. Fig. Îngheț de frică, mĭ-e foarte frică, înlemnesc, înmărmuresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înghețáre s. f., g.-d. art. înghețắrii

înghețáre s. f., g.-d. art. înghețării

înghețá (a ~) vb., ind. prez. 3 îngheáță; conj. prez. 3 înghéțe

înghețá vb., ind. prez. 1 sg. înghéț, 3 sg. și pl. îngheáță; conj. prez. 3 sg. și pl. înghéțe

îngheța (ind. prez. 3 sg. și pl. îngheață)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGHEȚÁRE s. 1. solidificare. (~ apei.) 2. v. congelare. 3. v. degerare.

ÎNGHEȚÁRE s. v. îngheț, înmărmurire.

ÎNGHEȚARE s. 1. solidificare. (~ apei.) 2. congelare. (~ cărnii.) 3. degerare. (~ cuiva în mijlocul cîmpului.)

arată toate definițiile

Intrare: înghețare
înghețare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înghețare
  • ‑nghețare
  • înghețarea
  • ‑nghețarea
plural
  • înghețări
  • ‑nghețări
  • înghețările
  • ‑nghețările
genitiv-dativ singular
  • înghețări
  • ‑nghețări
  • înghețării
  • ‑nghețării
plural
  • înghețări
  • ‑nghețări
  • înghețărilor
  • ‑nghețărilor
vocativ singular
plural
Intrare: îngheța
verb (VT27)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngheța
  • ‑ngheța
  • înghețare
  • ‑nghețare
  • înghețat
  • ‑nghețat
  • înghețatu‑
  • ‑nghețatu‑
  • înghețând
  • ‑nghețând
  • înghețându‑
  • ‑nghețându‑
singular plural
  • îngheață
  • ‑ngheață
  • înghețați
  • ‑nghețați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngheț
  • ‑ngheț
(să)
  • îngheț
  • ‑ngheț
  • înghețam
  • ‑nghețam
  • înghețai
  • ‑nghețai
  • înghețasem
  • ‑nghețasem
a II-a (tu)
  • îngheți
  • ‑ngheți
(să)
  • îngheți
  • ‑ngheți
  • înghețai
  • ‑nghețai
  • înghețași
  • ‑nghețași
  • înghețaseși
  • ‑nghețaseși
a III-a (el, ea)
  • îngheață
  • ‑ngheață
(să)
  • înghețe
  • ‑nghețe
  • îngheța
  • ‑ngheța
  • îngheță
  • ‑ngheță
  • înghețase
  • ‑nghețase
plural I (noi)
  • înghețăm
  • ‑nghețăm
(să)
  • înghețăm
  • ‑nghețăm
  • înghețam
  • ‑nghețam
  • înghețarăm
  • ‑nghețarăm
  • înghețaserăm
  • ‑nghețaserăm
  • înghețasem
  • ‑nghețasem
a II-a (voi)
  • înghețați
  • ‑nghețați
(să)
  • înghețați
  • ‑nghețați
  • înghețați
  • ‑nghețați
  • înghețarăți
  • ‑nghețarăți
  • înghețaserăți
  • ‑nghețaserăți
  • înghețaseți
  • ‑nghețaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngheață
  • ‑ngheață
(să)
  • înghețe
  • ‑nghețe
  • înghețau
  • ‑nghețau
  • îngheța
  • ‑ngheța
  • înghețaseră
  • ‑nghețaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înghețare

etimologie:

  • vezi îngheța
    surse: DEX '09 DEX '98

îngheța înghețare înghețat

  • 1. intranzitiv unipersonal A se preface în gheață.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: dezgheța topi attach_file 4 exemple
    exemple
    • Bălțile înghețaseră, iar cînd călca pe zgrunțurii tari ca fierul, îl săgeta pînă-n creieri. CAMILAR, TEM. 29.
      surse: DLRLC
    • S-a lăsat iarna cu zăpezi și geruri... Au înghețat toate apele. STANCU, U.R.S.S. 137.
      surse: DLRLC
    • hiperbolic Tu ești Gerilă?... Tu trebuie să fii: pentru că și focul îngheață lîngă tine. CREANGĂ, P. 240.
      surse: DLRLC
    • figurat A-nghețat tăcerea sus ca un ocean. D. BOTEZ, P. O. 68.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv tranzitiv factitiv A amorți sau a face să degere, să amorțească de frig; a muri din cauza gerului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amorți degera attach_file 5 exemple
    exemple
    • I-au înghețat mâinile și picioarele.
      surse: DLRLC
    • De mi-ar găti Măndica antereu, să pun ceva cald pe mine, că, zău, am înghețat. ALECSANDRI, T. I 317.
      surse: DLRLC
    • hiperbolic Ne-a înghețat limba în gură și măduva în ciolane de frig. CREANGĂ, O. A. 254.
      surse: DLRLC
    • Ar fi vroit să doarmă, să viseze – dar gerul îi îngheța pleoapele și-i painjenea ochii. EMINESCU, N. 42.
      surse: DLRLC
    • poetic Vîntul trecuse la nord. Suflarea lui înghețase văzduhul. BART, E. 389.
      surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv figurat A încremeni, a înlemni, a înmărmuri (de frică, de emoție).
    exemple
    • Voi să spuie ceva, dar cuvintele înghețară pe buze; pleoapele căzură grele și rămase țeapăn. DUNĂREANU, CH. 39.
      surse: DLRLC
    • Cu fața spre părete mă lasă prin străini, Să-nghețe sub pleoape a ochilor lumini. EMINESCU, O. I 127.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Moșneagul ar mai fi spus ceva dacă privirea aprigă a lui Șoimaru nu i-ar fi înghețat vorba pe buze. SADOVEANU, O. VII 168.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Străin la vorbă și la port, Lucești fără de viață, Căci eu sînt vie, tu ești mort, Și ochiul tău mă-ngheață. EMINESCU, O. I 171.
      surse: DLRLC
    • Atunci, să știi tu bine, Vom mai vorbi cu tine, Cînd mi-or găsi inelul... Iar mirele-a-nghețat. COȘBUC, P. I 278.
      surse: DLRLC
    • Se făcu iarăși lup... rînjind către curtenii împăratului. Aceștia... deodată înghețară de frică. ISPIRESCU, L. 79.
      surse: DLRLC
    • Femeia lui Ipate, cînd a mai văzut și asta, numai i s-a încleștat gura și a înghețat de frică. CREANGĂ, P. 178.
      surse: DLRLC

etimologie: