2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGEMĂNÁT, -Ă, îngemănați, -te, adj. Unit, îmbinat. – V. îngemăna.

ÎNGEMĂNÁT, -Ă, îngemănați, -te, adj. Unit, îmbinat. – V. îngemăna.

îngemănat, ~ă a [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / V: îngenat / Pl: ~ați, ~e / E: îngemăna] 1 Unit. 2 Împreunat2. 3 Amestecat. 4 (D. crengile unui arbore) Care răsar și cresc din aceeași tulpină Si: (înv) îngemănărat. 5-6 (D. fructe, ramuri, copaci) Care cresc (laolaltă sau) lipite. 7 (Pop) Geamăn. 8 (D. drumuri) Bifurcat. 9 (Înv; d. copita unui animal) Despicată.

ÎNGEMĂNÁT, -Ă, îngemănați, -te, adj. (Mai ales poetic) Unit, împreunat, îmbinat. Acest vînt cîntă urechilor noastre ca de pe strune îngemănate. SADOVEANU, N. P. 220. Săbiile, îngemănate, le învălui singurel în sac. id. Z. C. 316. Ce minunat ar fi... dacă inima și creierul ar fi rămas împreună îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul și mai cu seamă creierul să nu facă ce sfîșie inima. REBREANU, P. S. 125.

ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [Prez. ind. și: îngémăn] – Lat. ingeminare.

ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [Prez. ind. și: îngémăn] – Lat. ingeminare.

îngemăna [At: BIBLIA (1688) 1362 / V: ~mâna / Pzi: ~nez, îngemăn / E: ml *ingeminare] 1-2 vtr A (se) uni strâns. 3-4 vtr A (se) împreuna. 5-6 vtr A (se) îmbina. 7-8 vtr A (se) amesteca. 9 vi (Înv; d. rumegătoare) A avea copita spintecată în două.

ÎNGEMĂNÁ, îngemănez și îngémăn, vb. I. Tranz. (Mai ales poetic) A uni strîns, a împreuna, a îmbina, a amesteca. N-am izbutit să adun la un loc Comorile toate, cum nu poți să-ngemeni În pagini, și vînturi, și ape, și foc. CASSIAN, H. 40. Ce mult se iubeau și ce bine trăiau ei... lipindu-și inimile și îngemănîndu-și gîndurile. VLAHUȚĂ, O. A 109.

ÎNGEMĂNÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina. [P.i. -nez și îngémăn. / cf. lat. ingeminare].

ÎNGEMĂNÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) îmbina strâns. (< lat. ingeminare)

A SE ÎNGEMĂNÁ mă ~éz intranz. poet. A se apropia unindu-se și formând un tot; a se împreuna; a se îmbina. Cerul se ~ează cu pământul. [Și îngeamăn] /<lat. ingeminare

A ÎNGEMĂNÁ ~éz tranz. A face să se îngemăneze; a împreuna; a îmbina. [Și îngeamăn] /<lat. ingeminare

îngemăná v. a uni laolaltă într’un mod intim. [Lat. INGEMINARE].

îngemănéz v. tr. (d. geamăn). Împreun, îmbin, unesc. V. refl. Mă îmbin, mă unesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!îngemăná (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îngemănéz, 2 sg. îngemănézi, 3 îngemăneáză; conj. prez. 3 îngemănéze

îngemăná vb., ind. prez. 1 sg. îngemănéz/îngémăn, 2 sg. îngemănézi/îngémeni, 3 sg. și pl. îngemăneáză/îngeámănă; conj. prez. 3 sg. și pl. îngemănéze/îngémene


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNGEMĂNÁT adj. 1. v. unit. (Elemente ~ ale unui tot.) 2. împerecheat, (livr.) geminat. (Flori ~.)

ÎNGEMĂNAT adj. 1. îmbinat, împreunat, reunit, unit. (Elemente ~ ale unui tot.) 2. împerecheat, (livr.) geminat. (Flori ~.)

arată toate definițiile

Intrare: îngemănat
îngemănat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngemănat
  • ‑ngemănat
  • îngemănatul
  • îngemănatu‑
  • ‑ngemănatul
  • ‑ngemănatu‑
  • îngemăna
  • ‑ngemăna
  • îngemănata
  • ‑ngemănata
plural
  • îngemănați
  • ‑ngemănați
  • îngemănații
  • ‑ngemănații
  • îngemănate
  • ‑ngemănate
  • îngemănatele
  • ‑ngemănatele
genitiv-dativ singular
  • îngemănat
  • ‑ngemănat
  • îngemănatului
  • ‑ngemănatului
  • îngemănate
  • ‑ngemănate
  • îngemănatei
  • ‑ngemănatei
plural
  • îngemănați
  • ‑ngemănați
  • îngemănaților
  • ‑ngemănaților
  • îngemănate
  • ‑ngemănate
  • îngemănatelor
  • ‑ngemănatelor
vocativ singular
plural
Intrare: îngemăna
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngemăna
  • ‑ngemăna
  • îngemănare
  • ‑ngemănare
  • îngemănat
  • ‑ngemănat
  • îngemănatu‑
  • ‑ngemănatu‑
  • îngemănând
  • ‑ngemănând
  • îngemănându‑
  • ‑ngemănându‑
singular plural
  • îngemănea
  • ‑ngemănea
  • îngemănați
  • ‑ngemănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngemănez
  • ‑ngemănez
(să)
  • îngemănez
  • ‑ngemănez
  • îngemănam
  • ‑ngemănam
  • îngemănai
  • ‑ngemănai
  • îngemănasem
  • ‑ngemănasem
a II-a (tu)
  • îngemănezi
  • ‑ngemănezi
(să)
  • îngemănezi
  • ‑ngemănezi
  • îngemănai
  • ‑ngemănai
  • îngemănași
  • ‑ngemănași
  • îngemănaseși
  • ‑ngemănaseși
a III-a (el, ea)
  • îngemănea
  • ‑ngemănea
(să)
  • îngemăneze
  • ‑ngemăneze
  • îngemăna
  • ‑ngemăna
  • îngemănă
  • ‑ngemănă
  • îngemănase
  • ‑ngemănase
plural I (noi)
  • îngemănăm
  • ‑ngemănăm
(să)
  • îngemănăm
  • ‑ngemănăm
  • îngemănam
  • ‑ngemănam
  • îngemănarăm
  • ‑ngemănarăm
  • îngemănaserăm
  • ‑ngemănaserăm
  • îngemănasem
  • ‑ngemănasem
a II-a (voi)
  • îngemănați
  • ‑ngemănați
(să)
  • îngemănați
  • ‑ngemănați
  • îngemănați
  • ‑ngemănați
  • îngemănarăți
  • ‑ngemănarăți
  • îngemănaserăți
  • ‑ngemănaserăți
  • îngemănaseți
  • ‑ngemănaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngemănea
  • ‑ngemănea
(să)
  • îngemăneze
  • ‑ngemăneze
  • îngemănau
  • ‑ngemănau
  • îngemăna
  • ‑ngemăna
  • îngemănaseră
  • ‑ngemănaseră
verb (VT40)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îngemăna
  • ‑ngemăna
  • îngemănare
  • ‑ngemănare
  • îngemănat
  • ‑ngemănat
  • îngemănatu‑
  • ‑ngemănatu‑
  • îngemănând
  • ‑ngemănând
  • îngemănându‑
  • ‑ngemănându‑
singular plural
  • îngeamănă
  • ‑ngeamănă
  • îngemănați
  • ‑ngemănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îngemăn
  • ‑ngemăn
(să)
  • îngemăn
  • ‑ngemăn
  • îngemănam
  • ‑ngemănam
  • îngemănai
  • ‑ngemănai
  • îngemănasem
  • ‑ngemănasem
a II-a (tu)
  • îngemeni
  • ‑ngemeni
(să)
  • îngemeni
  • ‑ngemeni
  • îngemănai
  • ‑ngemănai
  • îngemănași
  • ‑ngemănași
  • îngemănaseși
  • ‑ngemănaseși
a III-a (el, ea)
  • îngeamănă
  • ‑ngeamănă
(să)
  • îngemene
  • ‑ngemene
  • îngemăna
  • ‑ngemăna
  • îngemănă
  • ‑ngemănă
  • îngemănase
  • ‑ngemănase
plural I (noi)
  • îngemănăm
  • ‑ngemănăm
(să)
  • îngemănăm
  • ‑ngemănăm
  • îngemănam
  • ‑ngemănam
  • îngemănarăm
  • ‑ngemănarăm
  • îngemănaserăm
  • ‑ngemănaserăm
  • îngemănasem
  • ‑ngemănasem
a II-a (voi)
  • îngemănați
  • ‑ngemănați
(să)
  • îngemănați
  • ‑ngemănați
  • îngemănați
  • ‑ngemănați
  • îngemănarăți
  • ‑ngemănarăți
  • îngemănaserăți
  • ‑ngemănaserăți
  • îngemănaseți
  • ‑ngemănaseți
a III-a (ei, ele)
  • îngeamănă
  • ‑ngeamănă
(să)
  • îngemene
  • ‑ngemene
  • îngemănau
  • ‑ngemănau
  • îngemăna
  • ‑ngemăna
  • îngemănaseră
  • ‑ngemănaseră
ingemena
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îngemănat

  • exemple
    • Acest vînt cîntă urechilor noastre ca de pe strune îngemănate. SADOVEANU, N. P. 220.
      surse: DLRLC
    • Săbiile, îngemănate, le învălui singurel în sac. SADOVEANU, Z. C. 316.
      surse: DLRLC
    • Ce minunat ar fi... dacă inima și creierul ar fi rămas împreună îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul și mai cu seamă creierul să nu facă ce sfîșie inima. REBREANU, P. S. 125.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îngemăna
    surse: DEX '09 DEX '98

îngemăna îngemănare îngemănat ingemena

  • 1. A (se) uni (1.) strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca.
    exemple
    • N-am izbutit să adun la un loc Comorile toate, cum nu poți să-ngemeni În pagini, și vînturi, și ape, și foc. CASSIAN, H. 40.
      surse: DLRLC
    • Ce mult se iubeau și ce bine trăiau ei... lipindu-și inimile și îngemănîndu-și gîndurile. VLAHUȚĂ, O. A 109.
      surse: DLRLC

etimologie: