2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRICOȘÁT, -Ă, înfricoșați, -te, adj. Cuprins de frică; speriat2, înspăimântat, îngrozit, înfricat. ♦ Înfiorător, înspăimântător. ♦ (Reg., cu valoare de superlativ) Teribil, grozav. – V. înfricoșa.

ÎNFRICOȘÁT, -Ă, înfricoșați, -te, adj. Cuprins de frică; speriat2, înspăimântat, îngrozit, înfricat. ♦ Înfiorător, înspăimântător. ♦ (Reg., cu valoare de superlativ) Teribil, grozav. – V. înfricoșa.

înfricoșat, ~ă a [At: CORESI, PS. 202 / Pl: ~ați, ~e / E: înfricoșa] 1 (Înv) Care inspiră frică Si: îngrozitor, înfiorător, înspăimântător. 2 (Îrg; cu valoare de superlativ) Teribil. 3 Cuprins de frică. 4 Intimidat. 5 (Pex) Timid.

ÎNFRICOȘÁT, -Ă, înfricoșați, -te, adj. Cuprins de frică, speriat, înspăimîntat, îngrozit. Se uită înfricoșată pe sub coviltirul trăsurii. DUMITRIU, N. 81. Tata m-a trimis să ți le aduc, am șoptit înfricoșat. VORNIC, P. 18. Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața unei fantome. REBREANU, P. S. 86. ◊ Fig. Toamna de pe malul mării cu priviri înfricoșate Urmărește-n larg fantome de corăbii înecate. D. BOTEZ, P. O. 49. ♦ Care inspiră frică, înfiorător, înspăimîntător. Cel mai înfricoșat la înfățișare, din pricina bărbii și comanacului, era cuviosul Nicadim. SADOVEANU, F. J. 232. Ci-n pacea obidirii voastre, Ca-ntr-un întins adînc de mare, Trăiește-nfricoșatul vifor Al vremilor răzbunătoare. GOGA, P. 11. Venind un vîrtej înfricoșat, a ridicat pe ginerele împăratului în sus. CREANGĂ, P. 89. Fața lui era înfricoșată, privirea cruntă. EMINESCU, N. 15. ◊ (Adverbial) Îi iesă și lui ursul înainte, mornăind înfricoșat. CREANGĂ, P. 198. Vîntul... Suflă trist, înfricoșat. ALECSANDRI, P. I 48. ♦ Foarte bun, foarte frumos. Se apucă și ea de găti niște bucate înfricoșate. ISPIRESCU, L. 23. Apoi, făcu o nuntă d-alea înfricoșatele. id. ib. 344.

înfricoșat a. 1. care insuflă frică, spăimântător: oaste înfricoșată; 2. pop. grozav, strașnic (în sens bun): ea găti niște bucate înfricoșate ISP. făcură o nuntă înfricoșată ISP. [V. fricos].

înfricoșát, -ă adj. Umplut de frică: mutră înfricoșată. Înfricoșător, formidabil: o artilerie înfricoșată. Foarte bun, turbat: niște bucate înfricoșate. Foarte strălucit: o nuntă înfricoșată. Adv. Formidabil: tunurile bubuĭaŭ înfricoșat.

ÎNFRICOȘÁ, înfricoșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. – În + fricos.

ÎNFRICOȘÁ, înfricoșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. – În + fricos.

înfricoșa [At: CORESI, EV. 234/10 / Pzi: ez / E: în- + fricos] 1 vt A intimida pe cineva. 2-3 vtr (A face pe cineva să fie cuprins sau) a fi cuprins de frică.

ÎNFRICOȘÁ, înfricoșez, vb. I. Refl. A fi cuprins de frică; a se speria. Tată, nu te înfricoșa, că eu sînt! CREANGĂ, P. 79. ♦ Tranz. A înspăimînta, a îngrozi, a intimida. Romanii vor întreprinde expediții cu scopul de-a captura pradă și sclavi și de a înfricoșa pe daci. IST. R.P.R. 36. ◊ Absol. Uși de bronz întredeschise pe-adîncimi ce-nfricoșează. MACEDONSKI, O. I 103.

A SE ÎNFRICOȘÁ mă ~éz intranz. A fi cuprins de frică. /în + fricos

A ÎNFRICOȘÁ ~éz tranz. A face să se înfricoșeze. [Sil. în-fri-] /în + fricos

înfricoșà v. 1. a băga frică mare; 2. a intimida; 3. a se speria foarte.

înfricoșéz v. tr. (d. frică, fricos). Umplu de frică, îngrozesc, înspăĭmînt, intimidéz. Vechĭ înfric, a -á.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfricoșá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfricoșeáză, 1 pl. înfricoșắm; conj. prez. 3 să înfricoșéze; ger. înfricoșấnd

înfricoșá vb., ind. prez. 1 sg. înfricoșéz, 1 pl. înfricoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înfricoșéze; ger. înfricoșând

înfricoșa (ind. prez. 3 sg. și pl. înfricoșează, 1 pl. înfricoșăm, ger. înfricoșînd)

înfricoșez, -șează 3, -șam 1 imp., -șător adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFRICOȘÁT adj. v. îngrozit.

ÎNFRICOȘAT adj. cutremurat, încrîncenat, înfiorat, îngrozit, înspăimîntat, zguduit, (înv. și pop.) spăimîntat, (reg.) înfricat, (înv.) spăimat. (A rămas ~ la vederea...)

ÎNFRICOȘA vb. a se cutremura, a se încrîncena, a se înfiora, a se îngrozi, a se înspăimînta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimînta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., in Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)

Intrare: înfricoșat
înfricoșat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfricoșat
  • ‑nfricoșat
  • înfricoșatul
  • înfricoșatu‑
  • ‑nfricoșatul
  • ‑nfricoșatu‑
  • înfricoșa
  • ‑nfricoșa
  • înfricoșata
  • ‑nfricoșata
plural
  • înfricoșați
  • ‑nfricoșați
  • înfricoșații
  • ‑nfricoșații
  • înfricoșate
  • ‑nfricoșate
  • înfricoșatele
  • ‑nfricoșatele
genitiv-dativ singular
  • înfricoșat
  • ‑nfricoșat
  • înfricoșatului
  • ‑nfricoșatului
  • înfricoșate
  • ‑nfricoșate
  • înfricoșatei
  • ‑nfricoșatei
plural
  • înfricoșați
  • ‑nfricoșați
  • înfricoșaților
  • ‑nfricoșaților
  • înfricoșate
  • ‑nfricoșate
  • înfricoșatelor
  • ‑nfricoșatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înfricoșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfricoșa
  • ‑nfricoșa
  • înfricoșare
  • ‑nfricoșare
  • înfricoșat
  • ‑nfricoșat
  • înfricoșatu‑
  • ‑nfricoșatu‑
  • înfricoșând
  • ‑nfricoșând
  • înfricoșându‑
  • ‑nfricoșându‑
singular plural
  • înfricoșea
  • ‑nfricoșea
  • înfricoșați
  • ‑nfricoșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfricoșez
  • ‑nfricoșez
(să)
  • înfricoșez
  • ‑nfricoșez
  • înfricoșam
  • ‑nfricoșam
  • înfricoșai
  • ‑nfricoșai
  • înfricoșasem
  • ‑nfricoșasem
a II-a (tu)
  • înfricoșezi
  • ‑nfricoșezi
(să)
  • înfricoșezi
  • ‑nfricoșezi
  • înfricoșai
  • ‑nfricoșai
  • înfricoșași
  • ‑nfricoșași
  • înfricoșaseși
  • ‑nfricoșaseși
a III-a (el, ea)
  • înfricoșea
  • ‑nfricoșea
(să)
  • înfricoșeze
  • ‑nfricoșeze
  • înfricoșa
  • ‑nfricoșa
  • înfricoșă
  • ‑nfricoșă
  • înfricoșase
  • ‑nfricoșase
plural I (noi)
  • înfricoșăm
  • ‑nfricoșăm
(să)
  • înfricoșăm
  • ‑nfricoșăm
  • înfricoșam
  • ‑nfricoșam
  • înfricoșarăm
  • ‑nfricoșarăm
  • înfricoșaserăm
  • ‑nfricoșaserăm
  • înfricoșasem
  • ‑nfricoșasem
a II-a (voi)
  • înfricoșați
  • ‑nfricoșați
(să)
  • înfricoșați
  • ‑nfricoșați
  • înfricoșați
  • ‑nfricoșați
  • înfricoșarăți
  • ‑nfricoșarăți
  • înfricoșaserăți
  • ‑nfricoșaserăți
  • înfricoșaseți
  • ‑nfricoșaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfricoșea
  • ‑nfricoșea
(să)
  • înfricoșeze
  • ‑nfricoșeze
  • înfricoșau
  • ‑nfricoșau
  • înfricoșa
  • ‑nfricoșa
  • înfricoșaseră
  • ‑nfricoșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfricoșat

  • exemple
    • Se uită înfricoșată pe sub coviltirul trăsurii. DUMITRIU, N. 81.
      surse: DLRLC
    • Tata m-a trimis să ți le aduc, am șoptit înfricoșat. VORNIC, P. 18.
      surse: DLRLC
    • Apostol închise ochii, înfricoșat ca în fața unei fantome. REBREANU, P. S. 86.
      surse: DLRLC
    • figurat Toamna de pe malul mării cu priviri înfricoșate Urmărește-n larg fantome de corăbii înecate. D. BOTEZ, P. O. 49.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care inspiră frică.
      exemple
      • Cel mai înfricoșat la înfățișare, din pricina bărbii și comanacului, era cuviosul Nicodim. SADOVEANU, F. J. 232.
        surse: DLRLC
      • Ci-n pacea obidirii voastre, Ca-ntr-un întins adînc de mare, Trăiește-nfricoșatul vifor Al vremilor răzbunătoare. GOGA, P. 11.
        surse: DLRLC
      • Venind un vîrtej înfricoșat, a ridicat pe ginerele împăratului în sus. CREANGĂ, P. 89.
        surse: DLRLC
      • Fața lui era înfricoșată, privirea cruntă. EMINESCU, N. 15.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Îi iesă și lui ursul înainte, mornăind înfricoșat. CREANGĂ, P. 198.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Vîntul... Suflă trist, înfricoșat. ALECSANDRI, P. I 48.
        surse: DLRLC
    • 1.2. regional (Cu valoare de superlativ) Foarte bun, foarte frumos.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: grozav teribil attach_file 2 exemple
      exemple
      • Se apucă și ea de găti niște bucate înfricoșate. ISPIRESCU, L. 23.
        surse: DLRLC
      • Apoi, făcu o nuntă d-alea înfricoșatele. ISPIRESCU, L. 344.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înfricoșa
    surse: DEX '09 DEX '98

înfricoșa înfricoșare înfricoșat

  • 1. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica.
    exemple
    • Tată, nu te înfricoșa, că eu sînt! CREANGĂ, P. 79.
      surse: DLRLC
    • Romanii vor întreprinde expediții cu scopul de-a captura pradă și sclavi și de a înfricoșa pe daci. IST. R.P.R. 36.
      surse: DLRLC
    • absolut Uși de bronz întredeschise pe-adîncimi ce-nfricoșează. MACEDONSKI, O. I 103.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + fricos
    surse: DEX '09 DEX '98