11 definiții pentru înfricoșător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfricoșător, ~oare a [At: NEGRUZZI, S. I, 28 / V: ~șet ~ / Pl: ~i, ~oare / E: înfricoșa + -(ă)tor] 1 Care inspiră frică Si: abominabil, înfricoșat (1). 2 Teribil.

ÎNFRICOȘĂTÓR, -OÁRE, înfricoșători, -oare, adj. Care provoacă sau inspiră frică; îngrozitor, înspăimântător, abominabil, groaznic. – Înfricoșa + suf. -ător.

ÎNFRICOȘĂTÓR, -OÁRE, înfricoșători, -oare, adj. Care provoacă sau inspiră frică; îngrozitor, înspăimântător, abominabil, groaznic. – Înfricoșa + suf. -ător.

ÎNFRICOȘĂTÓR, -OÁRE, înfricoșători, -oare, adj. Care deșteaptă frica, care înspăimîntă; îngrozitor, teribil. Nu știu ce înfricoșătoare presimțiri... au venit și au sfîșiat biata sa inimă. NEGRUZZI, S. I 28. ◊ (Adverbial) E înfricoșător să-l vezi noaptea sus, pe comandă, cum privește, nemișcat, infinitul mării. DUNĂREANU, CH. 56.

ÎNFRICOȘĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care înfricoșează; în stare să provoace frică; înspăimântător; îngrozitor; înfiorător; sinistru. Întuneric ~. /a înfricoșa + suf. ~ător

ÎNFRICOȘĂTÓR1 adv. Într-un mod care provoacă frică. /a înfricoșa + suf. ~ător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfricoșătór adj. m., pl. înfricoșătóri; f. sg. și pl. înfricoșătoáre

înfricoșătór adj. m., pl. înfricoșătóri; f. sg. și pl. înfricoșătoáre

înfricoșez, -șează 3, -șam 1 imp., -șător adj. v.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFRICOȘĂTÓR adj. 1. v. groaznic. 2. v. îngrozitor. 3. v. cumplit. 4. v. atroce.

ÎNFRICOȘĂTOR adj. 1. groaznic, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, oribil, (înv. și pop.) spăimîntător, (pop.) spăimos, (înv.) spăimîntos. (Un lucru ~.) 2. cumplit, cutremurător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, macabru, monstruos, oribil, sîngeros, teribil, zguduitor, (livr.) abominabil, terifiant, terific, (înv. și pop.) rău. (O crimă ~.) 3. aprig, cumplit, groaznic, înfiorător, îngrozitor, nebun, sălbatic, violent. (O pasiune ~ îl măcina.) 4. atroce, crunt, cumplit, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, îngrozitor, inspăimîntător, teribil. (O durere abdominală ~.)

Intrare: înfricoșător
înfricoșător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfricoșător
  • ‑nfricoșător
  • înfricoșătorul
  • înfricoșătoru‑
  • ‑nfricoșătorul
  • ‑nfricoșătoru‑
  • înfricoșătoare
  • ‑nfricoșătoare
  • înfricoșătoarea
  • ‑nfricoșătoarea
plural
  • înfricoșători
  • ‑nfricoșători
  • înfricoșătorii
  • ‑nfricoșătorii
  • înfricoșătoare
  • ‑nfricoșătoare
  • înfricoșătoarele
  • ‑nfricoșătoarele
genitiv-dativ singular
  • înfricoșător
  • ‑nfricoșător
  • înfricoșătorului
  • ‑nfricoșătorului
  • înfricoșătoare
  • ‑nfricoșătoare
  • înfricoșătoarei
  • ‑nfricoșătoarei
plural
  • înfricoșători
  • ‑nfricoșători
  • înfricoșătorilor
  • ‑nfricoșătorilor
  • înfricoșătoare
  • ‑nfricoșătoare
  • înfricoșătoarelor
  • ‑nfricoșătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfricoșător

etimologie:

  • Înfricoșa + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98