2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRĂȚÍT, -Ă, înfrățiți, -te, adj. 1. Legat de altul prin relații frățești. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari din tulpina principală. – V. înfrăți.

ÎNFRĂȚÍT, -Ă, înfrățiți, -te, adj. 1. Legat de altul prin relații frățești. 2. (Despre plante) Care a dat lăstari din tulpina principală. – V. înfrăți.

înfrățit, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M. 16 / Pl: ~iți, ~e / E: înfrăți] 1 Legat de altcineva prin sentimente frățești. 2 Devenit frate de cruce. 3 (D. plante) Care a dat lăstari din tulpina principală.

ÎNFRĂȚÍT, -Ă, înfrățiți, -te, adj. Unit, întovărășit, legat de altul prin relații prietenești. Bulgarii... prin romanii din Dacia nouă primesc religia creștină și împreună înfrățiți întemeiară un stat puternic. BĂLCESCU, O. II 12. Prin științe și prin arte națiile înfrățite, În gîndire și în pace drumul gloriei găsesc. ALEXANDRESCU, M. 16. ♦ (Despre cereale) Crescut în mai multe fire pornite de la baza aceleiași tulpini. Grîu înfrățit.

ÎNFRĂȚÍ, înfrățesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. A (se) lega printr-o dragoste frățească, a (se) împrieteni. 2. Intranz. (Despre plante) A da naștere la lăstari, a fi în faza de înfrățire (2). – În + frate.

ÎNFRĂȚÍ, înfrățesc, vb. IV. 1. Refl. recipr. și tranz. A (se) lega printr-o dragoste frățească, a (se) împrieteni. 2. Intranz. (Despre plante) A da naștere la lăstari, a fi în faza de înfrățire (2). – În + frate.

înfrăți [At: (a. 1829) URICARIUL, VIII, 107 / Pzi: esc / E: în- + frate] 1-2 vtrr A (se) lega printr-o dragoste frățească. 3-4 vtrr A se împrieteni. 5-6 vtrr A se lega frați de cmce. 7 vt (Ban) A da cuiva jumătate din avere. 8 vi (Trs; d. plante) A da naștere la lăstari.

ÎNFRĂȚÍ, înfrățesc, vb. IV. 1. Refl. reciproc. A se uni printr-o dragoste frățească, a se împrieteni ca frații, a se întovărăși frățește. Cîteva sute de muncitori și muncitoare forfotesc, se amestecă cu motoarele, cu roțile uriașe înfrățindu-se. SAHIA, N. 29. Să ne-nfrățim, noroade! La ce al urii vierme în suflet ne-ar mai roade? Să ne-nfrățim! NECULUȚĂ, Ț. D. 55. ◊ Tranz. Un cuget, o gîndire Pe toți să ne-nfrățească. ALEXANDRESCU, M. 204. (Fig.) Voi, toate tovarășele, Toți tovarășii mei, Acum, La răscruce de drum, La răspîntii de cale, Să ne-nfrățim voinicește puterile. DEȘLIU, G. 34. 2. Intranz. (Despre plante) A da naștere la tulpini secundare, a-și ramifica tulpina. Grîul înfrățise nalt d-o șchioapă. DELAVRANCEA, V. V. 175. Grîul semănat rar înfrățește. I. IONESCU, P. 538.

A SE ÎNFRĂȚÍ mă ~ésc intranz. A intra în relații frățești (unul cu altul); a deveni ca frați; a fraterniza. /în + frate

A ÎNFRĂȚÍ ~ésc 1. tranz. A face să se înfrățească. 2. intranz. (despre plante) A-și ramifica tulpina. /în + frate

înfrățésc v. tr. (d. frate). Împrietenesc mult, unesc ca cum ar fi frațĭ: creștinizmu înfrățește popoarele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfrățí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrățésc, imperf. 3 sg. înfrățeá; conj. prez. 3 să înfrățeáscă

înfrățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfrățésc, imperf. 3 sg. înfrățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrățeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFRĂȚÍT adj. solidar, unit. (Lupta ~ a popoarelor.)

ÎNFRĂȚIT adj. solidar, unit. (Lupta ~ a popoarelor.)

ÎNFRĂȚÍ vb. 1. v. fraterniza. 2. (BOT.) (reg.) a pui. (Plante care ~.)

ÎNFRĂȚI vb. 1. a fraterniza. (Ostași care s-au ~.) 2. (BOT.) (reg.) a pui. (Plante care ~.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FEDERAȚIA MONDIALĂ A ORAȘELOR ÎNFRĂȚITE (F.M.O.Î.), organizație internațională neguvernamentală, cu sediul la Paris, creată în 1957, în scopul stabilirii relațiilor de colaborare și prietenie între locuitorii unor orașe din țări diferite.

Intrare: înfrățit
înfrățit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfrățit
  • ‑nfrățit
  • înfrățitul
  • înfrățitu‑
  • ‑nfrățitul
  • ‑nfrățitu‑
  • înfrăți
  • ‑nfrăți
  • înfrățita
  • ‑nfrățita
plural
  • înfrățiți
  • ‑nfrățiți
  • înfrățiții
  • ‑nfrățiții
  • înfrățite
  • ‑nfrățite
  • înfrățitele
  • ‑nfrățitele
genitiv-dativ singular
  • înfrățit
  • ‑nfrățit
  • înfrățitului
  • ‑nfrățitului
  • înfrățite
  • ‑nfrățite
  • înfrățitei
  • ‑nfrățitei
plural
  • înfrățiți
  • ‑nfrățiți
  • înfrățiților
  • ‑nfrățiților
  • înfrățite
  • ‑nfrățite
  • înfrățitelor
  • ‑nfrățitelor
vocativ singular
plural
Intrare: înfrăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfrăți
  • ‑nfrăți
  • înfrățire
  • ‑nfrățire
  • înfrățit
  • ‑nfrățit
  • înfrățitu‑
  • ‑nfrățitu‑
  • înfrățind
  • ‑nfrățind
  • înfrățindu‑
  • ‑nfrățindu‑
singular plural
  • înfrățește
  • ‑nfrățește
  • înfrățiți
  • ‑nfrățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfrățesc
  • ‑nfrățesc
(să)
  • înfrățesc
  • ‑nfrățesc
  • înfrățeam
  • ‑nfrățeam
  • înfrății
  • ‑nfrății
  • înfrățisem
  • ‑nfrățisem
a II-a (tu)
  • înfrățești
  • ‑nfrățești
(să)
  • înfrățești
  • ‑nfrățești
  • înfrățeai
  • ‑nfrățeai
  • înfrățiși
  • ‑nfrățiși
  • înfrățiseși
  • ‑nfrățiseși
a III-a (el, ea)
  • înfrățește
  • ‑nfrățește
(să)
  • înfrățească
  • ‑nfrățească
  • înfrățea
  • ‑nfrățea
  • înfrăți
  • ‑nfrăți
  • înfrățise
  • ‑nfrățise
plural I (noi)
  • înfrățim
  • ‑nfrățim
(să)
  • înfrățim
  • ‑nfrățim
  • înfrățeam
  • ‑nfrățeam
  • înfrățirăm
  • ‑nfrățirăm
  • înfrățiserăm
  • ‑nfrățiserăm
  • înfrățisem
  • ‑nfrățisem
a II-a (voi)
  • înfrățiți
  • ‑nfrățiți
(să)
  • înfrățiți
  • ‑nfrățiți
  • înfrățeați
  • ‑nfrățeați
  • înfrățirăți
  • ‑nfrățirăți
  • înfrățiserăți
  • ‑nfrățiserăți
  • înfrățiseți
  • ‑nfrățiseți
a III-a (ei, ele)
  • înfrățesc
  • ‑nfrățesc
(să)
  • înfrățească
  • ‑nfrățească
  • înfrățeau
  • ‑nfrățeau
  • înfrăți
  • ‑nfrăți
  • înfrățiseră
  • ‑nfrățiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfrățit

  • 1. Legat de altul prin relații frățești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: legat (adj.) solidar unit antonime: desfrățit attach_file 2 exemple
    exemple
    • Bulgarii... prin romanii din Dacia nouă primesc religia creștină și împreună înfrățiți întemeiară un stat puternic. BĂLCESCU, O. II 12.
      surse: DLRLC
    • Prin științe și prin arte națiile înfrățite, În gîndire și în pace drumul gloriei găsesc. ALEXANDRESCU, M. 16.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre plante) Care a dat lăstari din tulpina principală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Grâu înfrățit.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înfrăți
    surse: DEX '09 DEX '98

înfrăți înfrățire înfrățit

  • 1. reflexiv reciproc tranzitiv A (se) lega printr-o dragoste frățească, a (se) împrieteni.
    exemple
    • Cîteva sute de muncitori și muncitoare forfotesc, se amestecă cu motoarele, cu roțile uriașe înfrățindu-se. SAHIA, N. 29.
      surse: DLRLC
    • Să ne-nfrățim, noroade! La ce al urii vierme în suflet ne-ar mai roade? Să ne-nfrățim! NECULUȚĂ, Ț. D. 55.
      surse: DLRLC
    • Un cuget, o gîndire Pe toți să ne-nfrățească. ALEXANDRESCU, M. 204.
      surse: DLRLC
    • figurat Voi, toate tovarășele, Toți tovarășii mei, Acum, La răscruce de drum, La răspîntii de cale, Să ne-nfrățim voinicește puterile. DEȘLIU, G. 34.
      surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre plante) A da naștere la lăstari, a fi în faza de înfrățire (2.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pui (vb.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Grîul înfrățise nalt d-o șchioapă. DELAVRANCEA, V. V. 175.
      surse: DLRLC
    • Grîul semănat rar înfrățește. I. IONESCU, P. 538.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + frate
    surse: DEX '09 DEX '98