8 definiții pentru înfrățire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRĂȚIRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) înfrăți și rezultatul ei; prietenie frățească; fraternizare. 2. Formare a lăstarilor laterali la baza tulpinii principale a cerealelor păioase sau a gramineelor perene din pajiști; lăstărire. – V. înfrăți.

ÎNFRĂȚIRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) înfrăți și rezultatul ei; prietenie frățească; fraternizare. 2. Formare a lăstarilor laterali la baza tulpinii principale a cerealelor păioase sau a gramineelor perene din pajiști; lăstărire. – V. înfrăți.

înfrățire sf [At: I. IONESCU, C. 172/27 / Pl: ~ri / E: înfrăți] 1 Legare printr-o dragoste frățească. 2 Legare a unei prietenii Si: înfrățit1 (2). 3 Legare a frăției de cruce. 4 (Ban) Dăruire a unei jumătăți din avere. 5 Formare a lăstarilor laterali la baza tulpinii principale a cerealelor păioase sau a gramineelor perene din pajiști Si: lăstărire.

ÎNFRĂȚIRE s. f. Acțiunea de a (se) înfrăți și rezultatul ei. 1. Dragoste frățească, prietenie strînsă, unire. Acestea erau drumurile experiențelor care întăresc voința... și duc spre marile bucurii ale înfrățirii cu oamenii. PAS, Z. I 10. De ce aprindem ura și stingem înfrățirea? NECULUȚĂ, Ț. D. 55. Să facem sfînta unire, adecă înfrățirea dorită de strămoșii noștri. CREANGĂ, A. 162. 2. Ramificare a tulpinii cerealelor, apariție a unor tulpini secundare. Păpușoii, cu toate că ar fi lăsați rari la prășitură, se îndesesc prin înfrățire. PAMFILE, A. R. 183.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfrățire s. f., g.-d. art. înfrățirii

înfrățire s. f., g.-d. art. înfrățirii

înfrățire s. f., g.-d. art. înfrățirii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFRĂȚIRE s. 1. v. fraternizare. 2. v. fraternitate. 3. frăție, solidaritate, unitate. (~ celor care luptă pentru pace.)

ÎNFRĂȚIRE s. 1. fraternizare. (~ între popoare.) 2. fraternitate, frăție, (înv.) frățietate. (Relații de ~.) 3. frăție, solidaritate, unitate. (~ muncitorilor din lumea întreagă.)

Intrare: înfrățire
înfrățire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfrățire
  • ‑nfrățire
  • înfrățirea
  • ‑nfrățirea
plural
  • înfrățiri
  • ‑nfrățiri
  • înfrățirile
  • ‑nfrățirile
genitiv-dativ singular
  • înfrățiri
  • ‑nfrățiri
  • înfrățirii
  • ‑nfrățirii
plural
  • înfrățiri
  • ‑nfrățiri
  • înfrățirilor
  • ‑nfrățirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfrățire, înfrățirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înfrăți și rezultatul ei; prietenie frățească. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acestea erau drumurile experiențelor care întăresc voința... și duc spre marile bucurii ale înfrățirii cu oamenii. PAS, Z. I 10. DLRLC
    • format_quote De ce aprindem ura și stingem înfrățirea? NECULUȚĂ, Ț. D. 55. DLRLC
    • format_quote Să facem sfînta unire, adecă înfrățirea dorită de strămoșii noștri. CREANGĂ, A. 162. DLRLC
  • 2. Formare a lăstarilor laterali la baza tulpinii principale a cerealelor păioase sau a gramineelor perene din pajiști. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lăstărire
    • format_quote Păpușoii, cu toate că ar fi lăsați rari la prășitură, se îndesesc prin înfrățire. PAMFILE, A. R. 183. DLRLC
etimologie:
  • vezi înfrăți DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.