2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFLORÍRE, înfloriri, s. f. Acțiunea de a înflori.V. înflori.

ÎNFLORÍRE, înfloriri, s. f. Acțiunea de a înflori.V. înflori.

înflorire [At: MINEIUL (1776) 1762/2 / Pl: ~ri / E: înflori] 1 Apariție a florilor la plante Si: înflorit1 (1). 2 Perioadă în care plantele sunt în floare Si: înflorit1 (2), (înv) înfloritoare. 3 Acoperire de flori Si: înflorit1 (3). 4 (Fig) Deplină dezvoltare a frumuseții Si: înflorit1 (4). 5 Splendoare. 6 Înflorare (1). 7 Dezvoltare. 8 Prosperare. 9 Îmbujorare a feței Si: înflorit1 (9). 10 Luminare a chipului unei persoane Si: înflorit1 (10). 11 (Fig) Exagerare. 12 (Rar) Mucegăire. 13 Înflorare. 14 Albire a unei pânze sau a unui obiect confecționat din pânză prin spălare și uscare la soare Si: înflorit1 (14). 15 Apariție a mucegaiului pe pâine Si: înflorit1. 16 Apariție a florii pe vin, borș etc. Si: înflorit1 (16). 17 Apariție a igrasiei pe pereți Si: înflorit1 (17).

ÎNFLORÍRE, înfloriri, s. f. Acțiunea de a înflori și rezultatul ei. 1. Deschidere a bobocilor. Livada e curată și-și așteaptă înflorirea. SADOVEANU, O. VI 400. Gerul... Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri. ALECSANDRI, P. A. 113. Am silit pe grădinarul meu să-mi răsădească de tot soiul de flori... Așteptînd însă înflorirea lor și venirea d-tale, singurătatea mă apasă. NEGRUZZI, S. I 104. ◊ (Poetic) Și nu eu aș căuta Nici să-mpiedic primăvara să dea florii înflorirea, Nici să-mpiedic tinerețea să dea inimii iubirea. DAVILA, V. V. 82. ◊ Fig. Alecu i-a sărutat mîna și s-a așezat lîngă dînsa cu mare înflorire a inimii. SADOVEANU, N. F. 173. Cînd aripi al meu suflet avea, Era ca o-nflorire de zile minunate. MACEDONSKI, O. I 122. ♦ Bogăție de flori. Veni să petreacă sărbătorile primăverii acolo, în înflorirea aceea a grădinilor. SADOVEANU, M. 120. ♦ (Neobișnuit) Flori, petale. Șiruri de cireși scutură grei omătul trandafiriu al înfloririi lor. EMINESCU, N. 66. 2. Fig. Dezvoltare frumoasă, creștere, prosperare. C.C. al P.M.R. cheamă pe oamenii științei, literaturii și artei să pună tot talentul și toată puterea lor de muncă pentru a asigura înflorirea culturii în țara noastră și a contribui în mod activ la construirea orînduirii socialiste. REZ. HOT. I 85. Organizarea meșteșugurilor în bresle a cunoscut, în această vreme, o înflorire. IST. R.P.R. 235. Perioada care a precedat anii 60 ai secolului trecut se caracterizează în Rusia prin sporul conștiinței sociale și înfloririi ideilor progresiste. SADOVEANU, E. 236.

ÎNFLORÍ, înfloresc, vb. IV. I. Intranz. A face, a da flori; a se acoperi de flori. II. 1. Intranz. Fig. A-și face apariția, a se arăta; a se ivi; a se dezvolta, a crește, a prospera. ♦ A fi în toată frumusețea, strălucirea. ♦ (Despre față) A se îmbujora, a se lumina. 2. Tranz. A împodobi (prin cusături, desene, ornamente etc.), a înfrumuseța. ♦ Fig. A exagera. 3. Tranz. (Pop.) A face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare). – Lat. inflorire.

ÎNFLORÍ, înfloresc, vb. IV. I. Intranz. A face, a da flori; a se acoperi de flori. II. 1. Intranz. Fig. A-și face apariția, a se arăta; a se ivi; a se dezvolta, a crește, a prospera. ♦ A fi în toată frumusețea, strălucirea. ♦ (Despre față) A se îmbujora, a se lumina. 2. Tranz. A împodobi (prin cusături, desene, ornamente etc.), a înfrumuseța. ♦ Fig. A exagera. 3. Tranz. (Pop.) A face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare). – Lat. inflorire.

înflori [At: PSALT. 188/11 / V: (înv; Ban) ~luri / Pzi: ~resc, (înv) ~flor / E: ml *inflorire] 1 vi A face flori. 2 vi A se acoperi de flori. 3 vi (Fig) A fi în plinătatea frumuseții. 4 vi (Fig; îe) Unde -rește tămâia (sau piperul) Foarte departe. 5 vtf (Rar) A face să înflorească. 6 vt A înflora (1). 7 vi A-și face apariția Si: a se arăta, a se ivi. 8 vi (D. față) A se îmbujora. 9 vi (D. chip) A se lumina. 10 vt (Fig) A exagera. 11 vi A se dezvolta. 12 vi (Fig) A prospera. 13 vt (Pop) A face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor prin spălare și uscare la soare. 14 vi (D. vin, borș etc.) A prinde floare. 15 vi (D. pâine, mămăligă) A mucegăi. 16 vt A înflora (2). 17 vt (Pex) A vopsi. 18 vi (D. pereți) A se coșcovi din cauza igrasiei.

ÎNFLORÍ, înfloresc, vb. IV. I. Intranz. (Despre flori, la pers. 3) A ajunge la maturitate, a se deschide, a-și desface bobocii; (despre plante, p. ext. despre locul unde se află ele) a căpăta flori, a se acoperi de flori. Au înflorit cireșii din grădină. D. BOTEZ, P. O. 21. Înfloresc grădinile, Ceru-i ca oglinda; Prin livezi albinele Și-au pornit colinda. IOSIF, P. 61. Văzu că pomul înmugurește, înflorește. ISPIRESCU, L. 72. E ca floarea din crenguță; Cînd gîndești că înflorește, Ea atunci se vestejește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 238. ♦ A căpăta aspectul unei flori, a se dezvolta în chip de floare. Pe geamurile Hagiului înflorise gheața cu frunze mari și groase. DELAVRANCEA, H. T. 34. II. Fig. 1. Intranz. A-și face apariția (ca o floare), a se arăta, a se ivi. Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile. DEȘLIU, G. 45. Văd cum pe obraz îi înflorește bucuria. STANCU, D. 293. Încrederea-nflorește în inimile mari! ALECSANDRI, O. 208. ♦ A se dezvolta frumos (ca o floare), a se afla într-o situație favorabilă, a crește (în putere, în stimă), a prospera. Viața începe să înflorească în Valea Jiului ca și în celelalte regiuni producătoare de cărbuni. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 3/5. Amețind totul, această bucurie înflorea fără seamăn. CAMIL PETRESCU, U. N. 23. Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, măriei-sale. EMINESCU, O. I 100. ◊ Tranz. fact. Odihna-l înflorește, căci grija nu-l apasă. MACEDONSKI, O. I 116. Eu am crescut-o... eu am înflorit-o ca pe o garofiță. ALECSANDRI, T. 949. ♦ A deveni roșu (ca o floare). Grijeau de foc și tot turnau la lemne, de înflorise grătarul ca brîndușa de toamnă. GALACTION, O. I 249. ♦ A se înviora, a se lumina, a se îmbujora, a se rumeni. Ea-și potrivește floarea-n păr Și-i înfloresc zîmbind obrajii Cei albi, ca florile de măr. COȘBUC, P. I 182. 2. Tranz. A înfrumuseța ceva (prin culori variate sau prin desene, cusături, ornamente cu flori); a împodobi. Femeile de toate națiile înfloreau, cu hainele și cu fețele, învălmășeala. SADOVEANU, O. V 53. Și fete vin să le-nflorești altița, La pragul tău e plină ulicioara. GOGA, P. 30. O batistă de borangic, subțire... își revărsa un colț înflorit și el cu aur. ANGHEL, PR. 26. ◊ Refl. (Cu pron. în dativ) (Fig.). A fost un om cu multe necazuri, dar a știut să-și înflorească viața cu cîteva ceasuri bune. SADOVEANU, E. 106. ♦ Fig. A exagera. Gazetele... înfloreau informațiile. PAS, Z. IV 132. 3. Tranz. (Cu privire la pînzeturi sau la obiecte confecționate din pînză) A face să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare). Fete mari pînze Nălbeau Și pe pietre Le-nfloreau. TEODORESCU, P. P. 558. ◊ Refl. pas. Pînzele să se-nflorească Și frumos să se nălbească, Știi, ca coala de hîrtie. TEODORESCU, P. P. 558. – Prez. ind. pers. 3 și: (regional) înfloáre (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113).

A ÎNFLORÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre plante, terenuri) A face flori; a se acoperi cu flori. 2) (despre flori) A-și deschide bobocii. 3) fig. A se dezvolta în condiții favorabile și în toată plenitudinea; a prospera. Arta ~ește. 4) A căpăta aspectul unei flori; a deveni parcă presărat cu flori. Au ~it ferestrele de ger. 5) fig. (despre obraji, față) A deveni rumen; a se face roșu (ca bujorul); a se rumeni; a se îmbujora. 6) (despre unele produse alimentare, de obicei lichide) A prinde floare; a se acoperi cu un strat subțire de mucegai. /<lat. inflorire

înflorì v. 1. a da sau a face floare; 2. a prinde floare, a mucezi (vinul; grâul); 3. a fi în floare: câmpul înflorește; fig. încrederea ’nflorește ’n inimile mari Al.; 4. fig. a fi în stare bună, a prospera: științele și artele înfloriră; 5. a fi radios: fața îi înflori PANN. [Lat. INFLORESCERE].

înflorésc v. intr. (d. floare saŭ lat. infloresco, -florire îld. -floréscere; it. fiorire, pv. florir, fr. fleurir; sp. florecer, pg. florecer, chorecer). Emit florĭ: pomiĭ înfloresc. Mă dezvolt și formez floare: bobociĭ înfloresc. Mucezesc, prind floare. Fig. Mă dezvolt, prosperez: științele înfloresc. V. tr. Ornez cu florĭ cusute, pictate ș. a. Amplific: înfloresc o poveste. – Vechĭ și înfluresc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înflorire s. f., g.-d. art. înfloririi; pl. înfloriri

înfloríre s. f., g.-d. art. înflorírii; pl. înfloríri

+înflori1 (a ~) (a face flori) vb., ind. prez. 3 sg. înflorește, 3 pl. înfloresc, imperf. 3 sg. înflorea; conj. prez. 3 să înflorească

înflori (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfloresc, imperf. 3 sg. înflorea; conj. prez. 3 înflorească

înflorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înflorésc, imperf. 3 sg. înfloreá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfloreáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFLORÍRE s. v. belșug, bogăție, bunăstare, exagerare, propășire, prosperare, prosperitate.

înflorire s. v. BELȘUG. BOGĂȚIE. BUNĂSTARE. EXAGERARE. PROPĂȘIRE. PROSPERARE. PROSPERITATE.

ÎNFLORÍ vb. v. apărea, arăta, exagera, ivi, propăși, prospera.

ÎNFLORÍ vb. (BOT.) a se deschide, a se desfoia. (Garoafele au ~.)

înflori vb. v. APĂREA. ARĂTA. EXAGERA. IVI. PROPĂȘI. PROSPERA.

ÎNFLORI vb. (BOT.) a se deschide, a se desfoia. (Garoafele au ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ÎNFLORÍRE (< înflori) s. f. 1. Acțiunea de a înflori și rezultatul ei. ♦ (BOT.) a) Fenomenul creșterii și dezvoltării mugurilor floriferi care se transformă în flori. b) Durata de timp în care o plantă se menține înflorită. 2. (BIOL.) Înflorirea apei = creșterea excesivă, bruscă a biomasei de alge predominant albastre în bazinele acvatice, condiționată de anotimp, de unii factori de mediu (energie geochimică), care determină scăderea (uneori până la dispariție) a cantității de oxigen solvat în apă. V. și eutrofizare. 3. (FITOPAT.) Înflorirea albă = boală a porumbului, provocată de ciuperca Fusarium moniliforme, manifestată prin crăparea boabelor.

VIVAT, CRESCAT, FLOREAT! (lat.) trăiască, crească, înflorească! – Urare rostită la reuniunile academice.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

înflori, înfloresc v. t. (intl.) a bate rău de tot (pe cineva).

Intrare: înflorire
înflorire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înflorire
  • ‑nflorire
  • înflorirea
  • ‑nflorirea
plural
  • înfloriri
  • ‑nfloriri
  • înfloririle
  • ‑nfloririle
genitiv-dativ singular
  • înfloriri
  • ‑nfloriri
  • înfloririi
  • ‑nfloririi
plural
  • înfloriri
  • ‑nfloriri
  • înfloririlor
  • ‑nfloririlor
vocativ singular
plural
Intrare: înflori
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înflori
  • ‑nflori
  • înflorire
  • ‑nflorire
  • înflorit
  • ‑nflorit
  • înfloritu‑
  • ‑nfloritu‑
  • înflorind
  • ‑nflorind
  • înflorindu‑
  • ‑nflorindu‑
singular plural
  • înflorește
  • ‑nflorește
  • înfloriți
  • ‑nfloriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfloresc
  • ‑nfloresc
(să)
  • înfloresc
  • ‑nfloresc
  • înfloream
  • ‑nfloream
  • înflorii
  • ‑nflorii
  • înflorisem
  • ‑nflorisem
a II-a (tu)
  • înflorești
  • ‑nflorești
(să)
  • înflorești
  • ‑nflorești
  • înfloreai
  • ‑nfloreai
  • înfloriși
  • ‑nfloriși
  • înfloriseși
  • ‑nfloriseși
a III-a (el, ea)
  • înflorește
  • ‑nflorește
(să)
  • înflorească
  • ‑nflorească
  • înflorea
  • ‑nflorea
  • înflori
  • ‑nflori
  • înflorise
  • ‑nflorise
plural I (noi)
  • înflorim
  • ‑nflorim
(să)
  • înflorim
  • ‑nflorim
  • înfloream
  • ‑nfloream
  • înflorirăm
  • ‑nflorirăm
  • înfloriserăm
  • ‑nfloriserăm
  • înflorisem
  • ‑nflorisem
a II-a (voi)
  • înfloriți
  • ‑nfloriți
(să)
  • înfloriți
  • ‑nfloriți
  • înfloreați
  • ‑nfloreați
  • înflorirăți
  • ‑nflorirăți
  • înfloriserăți
  • ‑nfloriserăți
  • înfloriseți
  • ‑nfloriseți
a III-a (ei, ele)
  • înfloresc
  • ‑nfloresc
(să)
  • înflorească
  • ‑nflorească
  • înfloreau
  • ‑nfloreau
  • înflori
  • ‑nflori
  • înfloriseră
  • ‑nfloriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înflorire, înfloririsubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a înflori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Deschidere a bobocilor. DLRLC
      • format_quote Livada e curată și-și așteaptă înflorirea. SADOVEANU, O. VI 400. DLRLC
      • format_quote Gerul... Să ne-aducă viu aminte de-ale verii înfloriri. ALECSANDRI, P. A. 113. DLRLC
      • format_quote Am silit pe grădinarul meu să-mi răsădească de tot soiul de flori... Așteptînd însă înflorirea lor și venirea d-tale, singurătatea mă apasă. NEGRUZZI, S. I 104. DLRLC
      • format_quote poetic Și nu eu aș căuta Nici să-mpiedic primăvara să dea florii înflorirea, Nici să-mpiedic tinerețea să dea inimii iubirea. DAVILA, V. V. 82. DLRLC
      • format_quote figurat Alecu i-a sărutat mîna și s-a așezat lîngă dînsa cu mare înflorire a inimii. SADOVEANU, N. F. 173. DLRLC
      • format_quote figurat Cînd aripi al meu suflet avea, Era ca o-nflorire de zile minunate. MACEDONSKI, O. I 122. DLRLC
      • 1.1.1. Bogăție de flori. DLRLC
        • format_quote Veni să petreacă sărbătorile primăverii acolo, în înflorirea aceea a grădinilor. SADOVEANU, M. 120. DLRLC
      • 1.1.2. neobișnuit Flori, petale. DLRLC
        • format_quote Șiruri de cireși scutură grei omătul trandafiriu al înfloririi lor. EMINESCU, N. 66. DLRLC
    • 1.2. figurat Dezvoltare frumoasă. DLRLC
      • format_quote C.C. al P.M.R. cheamă pe oamenii științei, literaturii și artei să pună tot talentul și toată puterea lor de muncă pentru a asigura înflorirea culturii în țara noastră și a contribui în mod activ la construirea orînduirii socialiste. REZ. HOT. I 85. DLRLC
      • format_quote Organizarea meșteșugurilor în bresle a cunoscut, în această vreme, o înflorire. IST. R.P.R. 235. DLRLC
      • format_quote Perioada care a precedat anii 60 ai secolului trecut se caracterizează în Rusia prin sporul conștiinței sociale și înfloririi ideilor progresiste. SADOVEANU, E. 236. DLRLC
etimologie:
  • vezi înflori DEX '09 DEX '98

înflori, înflorescverb

  • 1. intranzitiv A face, a da flori; a se acoperi de flori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Au înflorit cireșii din grădină. D. BOTEZ, P. O. 21. DLRLC
    • format_quote Înfloresc grădinile, Ceru-i ca oglinda; Prin livezi albinele Și-au pornit colinda. IOSIF, P. 61. DLRLC
    • format_quote Văzu că pomul înmugurește, înflorește. ISPIRESCU, L. 72. DLRLC
    • format_quote E ca floarea din crenguță; Cînd gîndești că înflorește, Ea atunci se vestejește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 238. DLRLC
    • 1.1. A căpăta aspectul unei flori, a se dezvolta în chip de floare. DLRLC
      • format_quote Pe geamurile Hagiului înflorise gheața cu frunze mari și groase. DELAVRANCEA, H. T. 34. DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat A-și face apariția, a se arăta; a se ivi; a se dezvolta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile. DEȘLIU, G. 45. DLRLC
    • format_quote Văd cum pe obraz îi înflorește bucuria. STANCU, D. 293. DLRLC
    • format_quote Încrederea-nflorește în inimile mari! ALECSANDRI, O. 208. DLRLC
    • format_quote Viața începe să înflorească în Valea Jiului ca și în celelalte regiuni producătoare de cărbuni. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 3/5. DLRLC
    • format_quote Amețind totul, această bucurie înflorea fără seamăn. CAMIL PETRESCU, U. N. 23. DLRLC
    • format_quote Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale, Toate înflorind din mila Codrului, măriei-sale. EMINESCU, O. I 100. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Odihna-l înflorește, căci grija nu-l apasă. MACEDONSKI, O. I 116. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Eu am crescut-o... eu am înflorit-o ca pe o garofiță. ALECSANDRI, T. 949. DLRLC
    • 2.1. A deveni roșu (ca o floare). DLRLC
      • format_quote Grijeau de foc și tot turnau la lemne, de înflorise grătarul ca brîndușa de toamnă. GALACTION, O. I 249. DLRLC
    • 2.2. A fi în toată frumusețea, strălucirea. DEX '09 DEX '98
    • 2.3. (Despre față) A se îmbujora, a se lumina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ea-și potrivește floarea-n păr Și-i înfloresc zîmbind obrajii Cei albi, ca florile de măr. COȘBUC, P. I 182. DLRLC
  • 3. tranzitiv A împodobi (prin cusături, desene, ornamente etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Femeile de toate națiile înfloreau, cu hainele și cu fețele, învălmășeala. SADOVEANU, O. V 53. DLRLC
    • format_quote Și fete vin să le-nflorești altița, La pragul tău e plină ulicioara. GOGA, P. 30. DLRLC
    • format_quote O batistă de borangic, subțire... își revărsa un colț înflorit și el cu aur. ANGHEL, PR. 26. DLRLC
    • format_quote reflexiv figurat A fost un om cu multe necazuri, dar a știut să-și înflorească viața cu cîteva ceasuri bune. SADOVEANU, E. 106. DLRLC
    • 3.1. figurat Exagera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: exagera
      • format_quote Gazetele... înfloreau informațiile. PAS, Z. IV 132. DLRLC
  • 4. tranzitiv popular A face ca o pânză sau un obiect confecționat din pânză să devină alb-strălucitor (prin spălare și uscare la soare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fete mari pînze Nălbeau Și pe pietre Le-nfloreau. TEODORESCU, P. P. 558. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Pînzele să se-nflorească Și frumos să se nălbească, Știi, ca coala de hîrtie. TEODORESCU, P. P. 558. DLRLC
  • comentariu regional Prezent indicativ persoana a 3-a și: înfloare. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.