2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfiat, ~ă a [At: DA ms / P: ~fi-at / V: ~iit / Pl: ~ați, ~e / E: înfia] 1 Adoptat. 2 (Pex) Luat de suflet.

ÎNFIÁT, -Ă, înfiați, -te, adj. Care devine fiu sau fiică prin înfiere. [Pr.: -fi-at] – V. înfia.

ÎNFIÁT, -Ă, înfiați, -te, adj. Care devine fiu sau fiică prin înfiere. [Pr.: -fi-at] – V. înfia.

ÎNFIÁT, -Ă, înfiați, -te, adj. (Despre un copil) Adoptat. Copil înfiat. – Pronunțat: -fi-at.

înfia vt [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / P: ~fi-a~ / V: (înv) ~fii / Pzi: ~iez / E: în- + fiu] 1 A adopta cu forme legale un copil. 2 (Nob) A-și însuși cuvinte, păreri etc.

ÎNFIÁ, înfiez, vb. I. Tranz. A adopta (cu forme legale) un copil. [Pr.: -fi-a] – În + fiu.

ÎNFIÁ, înfiez, vb. I. Tranz. A adopta (cu forme legale) un copil. [Pr.: -fi-a] – În + fiu.

ÎNFIÁ, înfiez, vb. I. Tranz. A adopta (un copil), a lua de suflet. Era înfiată de el. CAMIL PETRESCU, O. II 158. Îmi propun să iau cu mine în Europa... pe arabul acest mic. – Vrei poate să-l înfiezi? ALECSANDRI, O. P. 349. – Pronunțat: -fi-a.

A ÎNFIÁ ~éz tranz. (copii) A primi în familie cu drept de copil legitim; a lua de suflet; a adopta. [Sil. -fi-a] /în + fiu

înfià v. a lua drept fiu, a adopta de fiu.

înfiéz v. tr. (d. fiŭ). Adopt ca fiŭ, ĭaŭ de suflet.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfiá (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 înfiáză, 1 pl. înfiém (-fi-em); conj. prez. 3 înfiéze; ger. înfiínd (-fi-ind)

înfiá vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 1 sg. înfiéz, 3 sg. și pl. înfiáză, 1 pl. înfiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. înfiéze; ger. înfiínd (sil. -fi-ind)

înfia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. înfiază, 1 pl. înfiem, ger. înfiind)

înfiez, -fiază 3, -fieze 3 conj., -fiam 1 imp., -fiere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFIÁT adj. (JUR.) adoptiv. (Copil ~.)

ÎNFIAT adj. (JUR.) adoptiv. (Copil ~.)

ÎNFIÁ vb. (JUR.) a adopta. (A ~ un nou-născut.)

ÎNFIA vb. (JUR.) a adopta. (A ~ un nou-născut.)[1]

  1. În original, cuv. greșit accentuat: înfia. LauraGellner

Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

înfia, înfiez v. t. a aresta.

Intrare: înfiat
înfiat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfiat
  • ‑nfiat
  • înfiatul
  • înfiatu‑
  • ‑nfiatul
  • ‑nfiatu‑
  • înfia
  • ‑nfia
  • înfiata
  • ‑nfiata
plural
  • înfiați
  • ‑nfiați
  • înfiații
  • ‑nfiații
  • înfiate
  • ‑nfiate
  • înfiatele
  • ‑nfiatele
genitiv-dativ singular
  • înfiat
  • ‑nfiat
  • înfiatului
  • ‑nfiatului
  • înfiate
  • ‑nfiate
  • înfiatei
  • ‑nfiatei
plural
  • înfiați
  • ‑nfiați
  • înfiaților
  • ‑nfiaților
  • înfiate
  • ‑nfiate
  • înfiatelor
  • ‑nfiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înfia
  • silabație: în-fi-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfia
  • ‑nfia
  • înfiere
  • ‑nfiere
  • înfiat
  • ‑nfiat
  • înfiatu‑
  • ‑nfiatu‑
  • înfiind
  • ‑nfiind
  • înfiindu‑
  • ‑nfiindu‑
singular plural
  • înfia
  • ‑nfia
  • înfiați
  • ‑nfiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfiez
  • ‑nfiez
(să)
  • înfiez
  • ‑nfiez
  • înfiam
  • ‑nfiam
  • înfiai
  • ‑nfiai
  • înfiasem
  • ‑nfiasem
a II-a (tu)
  • înfiezi
  • ‑nfiezi
(să)
  • înfiezi
  • ‑nfiezi
  • înfiai
  • ‑nfiai
  • înfiași
  • ‑nfiași
  • înfiaseși
  • ‑nfiaseși
a III-a (el, ea)
  • înfia
  • ‑nfia
(să)
  • înfieze
  • ‑nfieze
  • înfia
  • ‑nfia
  • înfie
  • ‑nfie
  • înfiase
  • ‑nfiase
plural I (noi)
  • înfiem
  • ‑nfiem
(să)
  • înfiem
  • ‑nfiem
  • înfiam
  • ‑nfiam
  • înfiarăm
  • ‑nfiarăm
  • înfiaserăm
  • ‑nfiaserăm
  • înfiasem
  • ‑nfiasem
a II-a (voi)
  • înfiați
  • ‑nfiați
(să)
  • înfiați
  • ‑nfiați
  • înfiați
  • ‑nfiați
  • înfiarăți
  • ‑nfiarăți
  • înfiaserăți
  • ‑nfiaserăți
  • înfiaseți
  • ‑nfiaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfia
  • ‑nfia
(să)
  • înfieze
  • ‑nfieze
  • înfiau
  • ‑nfiau
  • înfia
  • ‑nfia
  • înfiaseră
  • ‑nfiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfiat

etimologie:

  • vezi înfia
    surse: DEX '09 DEX '98

înfia înfiat înfiere înfiare înfiire

  • 1. A adopta (cu forme legale) un copil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adopta 2 exemple
    exemple
    • Era înfiată de el. CAMIL PETRESCU, O. II 158.
      surse: DLRLC
    • Îmi propun să iau cu mine în Europa... pe arabul acest mic. – Vrei poate să-l înfiezi? ALECSANDRI, O. P. 349.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + fiu
    surse: DEX '09 DEX '98