ADOPTIV, -Ă, adoptivi, -e, adj. (Despre copii) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; (despre părinți) care a adoptat un copil. – Din fr. adoptif, lat. adoptivus.

adoptiv, ~ă a [At: BĂLCESCU, M.V. 7 / Pl: ~i, ~e / E: lat adoptivus, fr adoptif] 1 (D. copil) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu. 2 (D. părinți) Care a adoptat un copil. 3 (Mpl; îs) Părinți ~ i Părinți care înfiază un copil.

*ADOPTIV adj. ⚖️ ¶ 1 Care a adoptat, care a luat (un copil) de suflet: tată ~ ¶ 2 Care a fost adoptat, luat (ca copil) de suflet: copil ~ ¶ 3 fig. Patrie ~ă, țară străină pe care și-o alege cineva în locul patriei adevărate [fr. < lat.].

ADOPTIV, -Ă, adoptivi, -e, adj. (Despre copii) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; (despre părinții) care au adoptat un copil. – Din fr. adoptif, lat. adoptivus.

ADOPTIV, -Ă, adoptivi, -e, adj. (Despre copii) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu. V. înfiat. ♦ (Despre părinți) Care a adoptat un copil străin. Tată adoptiv. ◊ Fig. Patrie adoptivă.

ADOPTIV, -Ă, adoptivi, -e, adj. (Despre copii) Primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; (despre părinți) care a adoptat un copil străin. – Fr. adoptif (lat. lit. adoptivus).

ADOPTIV, -Ă adj. (Despre copii) Înfiat. ♦ (Despre părinți; despre patrie) Dobîndit prin adopție. [Cf. lat. adoptivus, fr. adoptif].

ADOPTIV, -Ă adj. (despre copii) primit în familie cu drepturi și obligații de copil propriu; înfiat. ◊ (despre părinți) dobândit prin adopție. (< fr. adoptif, lat. adoptivus)

ADOPTIV ~ă (~i, ~e) 1) Care a fost înfiat. Copil ~. 2) Care a înfiat un copil. Părinți ~i. /<fr. adoptif, lat. adoptivus

adoptiv a. 1. care a adoptat: părinte adoptiv; 2. care a fost adoptat: fiu adoptiv.

*adoptív, -ă adj. (lat. adoptivus). Relativ la adopțiune: fiŭ, tată adoptiv.

adoptiv adj. m., pl. adoptivi; f. adoptivă, pl. adoptive

adoptiv adj. m., pl. adoptivi; f. adoptivă, pl. adoptive

adoptiv adj. m. (sil. mf. ad-), pl. adoptivi; f. sg. adoptivă, pl. adoptive

ADOPTIV adj. 1. înfiat. 2. v. vitreg. 3. spiritual, sufletesc. (Ei sunt părinții mei ~.)

ADOPTIV adj. 1. (JUR.) înfiat. (Copil ~.) 2. vitreg. (Tată ~.) 3. spiritual, sufletesc. (Ei sînt părinții mei ~.)