14 definiții pentru îndrăzneț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDRĂZNEȚ, -EAȚĂ, îndrăzneți, -e, adj. Care nu se teme de greutăți și de pericole; curajos, cutezător, îndrăznitor. ♦ (Adesea adverbial) Original; excentric. ♦ Care își îngăduie prea multe; obraznic. – Îndrăzni + suf. -eț.

ÎNDRĂZNEȚ, -EAȚĂ, îndrăzneți, -e, adj. Care nu se teme de greutăți și de pericole; curajos, cutezător, îndrăznitor. ♦ (Adesea adverbial) Original; excentric. ♦ Care își îngăduie prea multe; obraznic. – Îndrăzni + suf. -eț.

îndrăzneț, ~eață [At: CORESI, EV. 383/22 / Pl: ~i, ~e / E: îndrăzni + -eț] 1-2 smf, a (Persoană) care nu se teme de greutăți, de pericole etc. Si: cutezător, curajos. 3-4 smf, a (Om) inimos. 5-6 smf, a (Om) temerar. 7-8 smf, a (Om) obraznic. 9-10 smf, a (Om) semeț. 11-12 av, a (În mod) original. 13-14 av, a (În mod) excentric.

ÎNDRĂZNEȚ, -EAȚĂ, îndrăzneți, -e, adj. Care nu se teme de greutăți și pericole; curajos, cutezător, dîrz, temerar. Numai prin pătrunderea îndrăzneață și scrutătoare în esența fenomenelor, putem obține adevăratul tipic în artă. V. ROM. mai 1953, 193. De ce creștea... d-aceea se făcea mai isteț și mai îndrăzneț. ISPIRESCU, L. 2. De ți-e sufletu-ndrăzneț, Cît ți-e graiul de sumeț. ALECSANDRI, P. P. 99. ♦ Original. Ne oprim în fața uneia dintre cele mai ciudate și îndrăznețe clădiri. BART, S. M. 43. ♦ (Depreciativ) Care-și permite prea multe; (cam) obraznic.

ÎNDRĂZNEȚ ~eață (~eți, ~ețe) 1) Care dă dovadă de curaj; cutezător; viteaz; brav; curajos. 2) (despre acțiuni sau despre manifestări ale oamenilor) Care se deosebește prin noutate și cutezanță. Atitudine ~eață. Răspuns ~. Conduită ~eață. 3) depr. Care își permite prea multe; lipsit de decență; fără rușine; obraznic; nerușinat. /a îndrăzni + suf. ~eț

îndrăzneț a. 1. care întreprinde multe; 2. plin de curaj, intrepid: navigator îndrăzneț; 3. nerușinat: ce ifos îndrăzneț! 4. fig. în afară de regula comună: expresiuni îndrăznețe.

îndrăznéț, -eáță adj., pl. f. ețe (d. îndrăznesc). Plin de curaj, viteaz. Intrepid, întreprinzător: navigator îndrăzneț. Nerușinat, obraznic: ifos îndrăzneț. Fig. Neobișnuit, extraordinar (ca execuțiune, stil ș. a.): expresiunĭ îndrăznețe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndrăzneț adj. m., pl. îndrăzneți; f. îndrăzneață, pl. îndrăznețe

îndrăzneț adj. m., pl. îndrăzneți; f. îndrăzneață, pl. îndrăznețe

îndrăzneț adj. m., pl. îndrăzneți; f. sg. îndrăzneață, pl. îndrăznețe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDRĂZNEȚ adj. 1. v. curajos. 2. v. obraznic. 3. (fam.) înfigăreț, înfipt. (Este cam ~.)

ÎNDRĂZNEȚ adj. 1. brav, curajos, cutezător, dîrz, inimos, neînfricat, semeț, viteaz, (livr.) intrepid, petulant, temerar, (rar) bărbat, (înv. și pop.) voinic, (înv.) hrăbor, neînfricoșat. (Om ~.) 2. arogant, impertinent, insolent, ireverențios, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, trufaș, țanțoș, (livr.) prezumțios, (rar) neînfrînat, (pop. și fam.) țîfnos, (înv. și reg.) rușinat, (Transilv.) șulhetic, (înv.) nerușinos, (fam. fig.) botos. (Un tînăr ~.) 3. (fam.) înfigăreț, înfipt. (Este cam ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AUDACES FORTUNA IUVAT (lat.) norocul (soarta) îi ajută pe cei îndrăzneți – Vergiliu, „Eneida”, X, 284: „Audentes fortuna iuvat”.

Audaces fortuna iuvat (lat. „Pe cei îndrăzneți îi ajută norocul”) – variantă populară, după un hemistih din Eneida lui Vergiliu (cartea X, versul 284). Textul original este Audentes fortuna iuvat, avînd același înțeles. Vergiliu aduce un elogiu temerității, eroii lui secotind că zeii îi iubesc și îi ocrotesc pe cutezători. De aceea fortuna îi însoțește pretutindeni și-i ajută în isprăvile lor. Se știe că Fortuna, la romani, era zeița norocului. La rîndul său, versul lui Vergiliu, pornind cu tot curajul să călătorească pe foarte diferite meridiane, a avut norocul să placă și să fie încetățenit pretutindeni. Ceva mai mult: a găsit și „părinți adoptivi”. Poetul german Schiller, în drama Wilhelm Tell (act. I, sc. 2), a confirmat că Dem Mutigen hilft Gott (celui îndrăzneț îi ajută Dumnezeu), iar scriitorul francez Crébillon, în piesa Xerxes (act. I, sc. 1) a parafrazat: Laudace a fait les rois (Îndrăzneala a făcut regi). Cei ce evită folosirea expresiei, socotind că ar fi greșit să ne bizuim pe colaborarea norocului, săvîrșesc ei înșiși o greșeală, deoarece aici cuvîntul noroc are înțeles de succes, de izbîndă a celor îndrăzneți. Așadar, cînd se ivește un prilej potrivit pentru audaces fortuna iuvat,… îndrăzniți! LIT.

Stets ist die Sprache kecker als die Tat (germ. „Totdeauna vorba e mai îndrăzneață decît fapta”) – Schiller, Piccolomini (act. I, sc. 3). E replica pe care generalul Octavio Piccolomini o dă lui Questenberg, trimisul împăratului, cînd acesta îi spune că armata rătăcește în dezordine, în timp ce dușmanul se află la graniță. Adică: vorbele merg înaintea faptelor. Vezi: Sunt verba et voces și Words pay no debts. LIT.

Intrare: îndrăzneț
îndrăzneț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndrăzneț
  • ‑ndrăzneț
  • îndrăznețul
  • îndrăznețu‑
  • ‑ndrăznețul
  • ‑ndrăznețu‑
  • îndrăzneață
  • ‑ndrăzneață
  • îndrăzneața
  • ‑ndrăzneața
plural
  • îndrăzneți
  • ‑ndrăzneți
  • îndrăzneții
  • ‑ndrăzneții
  • îndrăznețe
  • ‑ndrăznețe
  • îndrăznețele
  • ‑ndrăznețele
genitiv-dativ singular
  • îndrăzneț
  • ‑ndrăzneț
  • îndrăznețului
  • ‑ndrăznețului
  • îndrăznețe
  • ‑ndrăznețe
  • îndrăzneței
  • ‑ndrăzneței
plural
  • îndrăzneți
  • ‑ndrăzneți
  • îndrăzneților
  • ‑ndrăzneților
  • îndrăznețe
  • ‑ndrăznețe
  • îndrăznețelor
  • ‑ndrăznețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndrăzneț, îndrăzneațăadjectiv

  • 1. Care nu se teme de greutăți și de pericole. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Numai prin pătrunderea îndrăzneață și scrutătoare în esența fenomenelor, putem obține adevăratul tipic în artă. V. ROM. mai 1953, 193. DLRLC
    • format_quote De ce creștea... d-aceea se făcea mai isteț și mai îndrăzneț. ISPIRESCU, L. 2. DLRLC
    • format_quote De ți-e sufletu-ndrăzneț, Cît ți-e graiul de sumeț. ALECSANDRI, P. P. 99. DLRLC
    • 1.1. adesea adverbial Excentric, original. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ne oprim în fața uneia dintre cele mai ciudate și îndrăznețe clădiri. BART, S. M. 43. DLRLC
    • 1.2. Care își îngăduie prea multe. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Îndrăzni + sufix -eț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.