8 definiții pentru „îndeajuns”   declinări

ÎNDEAJÚNS adv. De ajuns, destul, suficient. [Pr.: și: -de-a-] – În + de4 + ajuns.

ÎNDEAJÚNS adv. De ajuns, destul, suficient. [Pr.: și: -de-a-] – În + de4 + ajuns.

ÎNDEAJÚNS adv. De ajuns, destul, suficient.

îndeajúns [pron. de-a în tempo lent/dfa în tempo rapid] (-de-a-) adv.

îndeajúns adv. (sil. -dea- în tempo rapid/-de-a- în tempo lent)

ÎNDEAJÚNS adv. v. destul.

ÎNDEAJÚNS adv. Destul; suficient; bine. [Sil. în-dea-] /în + de + ajuns


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ÎNDEAJÚNS adv. destul, suficient, (reg.) bugắt, (înv.) îndestúl. (Ai vorbit ~.)