13 definiții pentru îndărătnicie îndărâtnicie îndărăptnicie îndărăpnicie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDĂRĂTNICÍE, îndărătnicii, s. f. Încăpățânare; p. ext. stăruință, perseverență. – Îndărătnic + suf. -ie.

ÎNDĂRĂTNICÍE, îndărătnicii, s. f. Încăpățânare; p. ext. stăruință, perseverență. – Îndărătnic + suf. -ie.

îndărătnicie sf [At: COD. VOR. 47 / V: ~răpnicie, ~răptnicie / Pl: ~ii / E: îndărătnic + -ie] (Înv) 1 Opoziție. 2 Răutate. 3 Încăpățânare. 4 Perseverență.

ÎNDĂRĂTNICÍE, îndărătnicii, s. f. Încăpățînare, neînduplecare, îndîrjire, stăruință. Avea îndărătnicii pe care ți le-ai lămurit mai tîrziu. PAS, Z. I 173. Acolo, învățăturile trecutului și îndărătnicia din veac îl mîngîiau și-l întăreau, SADOVEANU, P. M. 138. Îndărătnicia a fost, poate, singura boală de care mi-amintesc să fi zăcut în zilele mele. HOGAȘ, M. N. 220. – Variantă: (regional) îndărăptnicíe (SBIERA, P. 43) s. f.

ÎNDĂRĂTNICÍE ~i f. 1) Caracter îndărătnic; obstinație. 2) Acțiune îndărătnică; stăruință; perseverență; tenacitate. /a îndărătnici + suf. ~cie

îndărătnicíe f. Caracteru de a fi îndărătnic. – Vechĭ îndere-.

îndărăpnicie sf vz îndărătnicie

îndărăptnicie sfvz îndărătnicie

ÎNDĂRĂPTNICÍE s. f. v. îndărătnicie.

îndărâtnicie f. starea sau fapta îndărâtnicului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndărătnicíe s. f., art. îndărătnicía, g.-d. art. îndărătnicíei; pl. îndărătnicíi, art. îndărătnicíile

îndărătnicíe s. f., art. îndărătnicía, g.-d. art. îndărătnicíei; pl. îndărătnicíi, art. îndărătnicíile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDĂRĂTNICÍE s. 1. v. încăpățânare. 2. v. tenacitate.

ÎNDĂRĂTNICIE s. 1. încăpățînare, (livr.) obstinație, (rar) recalcitranță, (pop.) nătîngie, (prin Transilv.) mădăție. (O ~ fără sens.) 2. dîrzenie, încăpățînare, perseverență, persistență, stăruință, tenacitate, (rar) cerbicie. (Lucrează cu ~.)

Intrare: îndărătnicie
îndărătnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndărătnicie
  • ‑ndărătnicie
  • îndărătnicia
  • ‑ndărătnicia
plural
  • îndărătnicii
  • ‑ndărătnicii
  • îndărătniciile
  • ‑ndărătniciile
genitiv-dativ singular
  • îndărătnicii
  • ‑ndărătnicii
  • îndărătniciei
  • ‑ndărătniciei
plural
  • îndărătnicii
  • ‑ndărătnicii
  • îndărătniciilor
  • ‑ndărătniciilor
vocativ singular
plural
îndărâtnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndărâtnicie
  • ‑ndărâtnicie
  • îndărâtnicia
  • ‑ndărâtnicia
plural
  • îndărâtnicii
  • ‑ndărâtnicii
  • îndărâtniciile
  • ‑ndărâtniciile
genitiv-dativ singular
  • îndărâtnicii
  • ‑ndărâtnicii
  • îndărâtniciei
  • ‑ndărâtniciei
plural
  • îndărâtnicii
  • ‑ndărâtnicii
  • îndărâtniciilor
  • ‑ndărâtniciilor
vocativ singular
plural
îndărăptnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndărăptnicie
  • ‑ndărăptnicie
  • îndărăptnicia
  • ‑ndărăptnicia
plural
  • îndărăptnicii
  • ‑ndărăptnicii
  • îndărăptniciile
  • ‑ndărăptniciile
genitiv-dativ singular
  • îndărăptnicii
  • ‑ndărăptnicii
  • îndărăptniciei
  • ‑ndărăptniciei
plural
  • îndărăptnicii
  • ‑ndărăptnicii
  • îndărăptniciilor
  • ‑ndărăptniciilor
vocativ singular
plural
îndărăpnicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndărăpnicie
  • ‑ndărăpnicie
  • îndărăpnicia
  • ‑ndărăpnicia
plural
  • îndărăpnicii
  • ‑ndărăpnicii
  • îndărăpniciile
  • ‑ndărăpniciile
genitiv-dativ singular
  • îndărăpnicii
  • ‑ndărăpnicii
  • îndărăpniciei
  • ‑ndărăpniciei
plural
  • îndărăpnicii
  • ‑ndărăpnicii
  • îndărăpniciilor
  • ‑ndărăpniciilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndărătnicie îndărâtnicie îndărăptnicie îndărăpnicie

etimologie:

  • Îndărătnic + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09