opțiuni
  • info

8 definiții pentru îndârjire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDÂRJIRE s. f. Acțiunea de a (se) îndârji; înverșunare, întărâtare. – V. îndârji.

ÎNDÂRJIRE s. f. Acțiunea de a (se) îndârji; înverșunare, întărâtare. – V. îndârji.

îndârjire sf [At: I. NEGRUZZI, II, 64 / Pl: ~ri / E: îndârji] 1 Manifestare de om dârz. 2 Atitudine ostilă și agresivă. 3 Perseverență. 4 Înverșunare. 5 (Rar) Întărâtare.

ÎNDÎRJIRE s. f. Acțiunea de a (se) îndîrji; înverșunare, întărîtare, rezistență îndărătnică. În inima Anei crescuse pe nesimțite o îndîrjire pe care nu și-ar fi bănuit-o. V. ROM. iulie 1953, 104. Dreptățile poporului să fie mai presus de îndîrjirea lor [a boierilor]. SADOVEANU, N. P. 50. Are o voce alterată, plină de-ndîrjire. SAHIA, N. 16.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndârjire s. f., g.-d. art. îndârjirii

îndârjire s. f., g.-d. art. îndârjirii

îndârjire s. f., g.-d. art. îndârjirii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNDÂRJIRE s. 1. v. înverșunare. 2. v. dârzenie.

ÎNDÎRJIRE s. 1. înverșunare, (livr.) obstinație, (rar) îndîrjeală. (E de-o ~ condamnabilă.) 2. dîrzenie, înverșunare. (~ unei dispute sportive.)

Intrare: îndârjire
îndârjire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndârjire
  • ‑ndârjire
  • îndârjirea
  • ‑ndârjirea
plural
  • îndârjiri
  • ‑ndârjiri
  • îndârjirile
  • ‑ndârjirile
genitiv-dativ singular
  • îndârjiri
  • ‑ndârjiri
  • îndârjirii
  • ‑ndârjirii
plural
  • îndârjiri
  • ‑ndârjiri
  • îndârjirilor
  • ‑ndârjirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndârjire, îndârjirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) îndârji. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: întărâtare înverșunare
    • format_quote În inima Anei crescuse pe nesimțite o îndîrjire pe care nu și-ar fi bănuit-o. V. ROM. iulie 1953, 104. DLRLC
    • format_quote Dreptățile poporului să fie mai presus de îndîrjirea lor [a boierilor]. SADOVEANU, N. P. 50. DLRLC
    • format_quote Are o voce alterată, plină de-ndîrjire. SAHIA, N. 16. DLRLC
etimologie:
  • vezi îndârji DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.