2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCRUCIȘÁRE, încrucișări, s. f. Acțiunea de a (se) încrucișa și rezultatul ei; crucișătură, încrucișat1. – V. încrucișa.

ÎNCRUCIȘÁRE, încrucișări, s. f. Acțiunea de a (se) încrucișa și rezultatul ei; crucișătură, încrucișat1. – V. încrucișa.

încrucișare sf [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 46 / Pl: ări / E: încrucișa] 1 Așezare în formă de cruce Si: încrucișat1 (1). 2 Punere a brațelor în formă de cruce pe piept Si: încrucișat1 (2). 3 Ședere cu picioarele încrucișate Si: încrucișat1 (3). 4-5 Rămânere în inactivitate (în semn de protest) Si: încrucișat1 (4-5). 6 Atitudine de indiferență Si: încrucișat1 (6). 7 Începere a unei lupte Si: încrucișat1 (7). 8 Privire plină de răutate Si: încrucișat1 (8). 9 Strabism convergent Si: încrucișat1 (9). 10 Schimbare de priviri între două persoane Si: încrucișat1 (10). 11 Întâlnire a două persoane venind din direcții opuse Si: încrucișat1 (11). 12 Intersectare a drumurilor Si: încrucișat1 (12). 13 (Fig) Contracarare a unei acțiuni Si: încrucișat1 (13). 14 Împerechere a diferite soiuri de plante sau specii de animale pentru a obține urmași cu însușiri superioare Si: încrucișat1 (14). 15 (Înv; fig) Amestec. 16 (Înv) Schițare a semnului crucii Si: încrucișat1 (16). 17 Înlemnire de uimire Si: încrucișat1 (17). 18 (Frr) Navigare în larg pentru supravegherea liniilor maritime de comunicație Si: încrucișat1 (18). 19 (Pgn) Navigare. 20 @(Lin) Contact prelungit între două limbi care se influențează reciproc.

ÎNCRUCIȘÁRE, încrucișări, s. f. Acțiunea de a (se) încrucișa și rezultatul ei. 1. Așezare, împreunare, îmbinare crucișă a mai multor lucruri. Încrucișarea fiarelor.Lanul de orz se împlinise și cu greu i se mai putea deosebi încrucișarea rîndurilor. MIHALE, O. 454. ♦ Locul unde se încrucișează două drumuri, linii etc.; întretăiere. Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări, treceau de pe o linie pe alta cu o siguranță mașinală. REBREANU, R. I 13. Ai observat încrucișarea ulițelor în mijlocul satului? id. ib. 75. 2. (Biol.) Împreunare, împerechere (de obicei artificială) de animale sau de plante (cu scopul ameliorării rasei). Pentru obținerea unei producții mai mari de carne și grăsime se va aplica pe o scară largă metoda încrucișării artificiale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859. Oamenii își făceau vizite și își admirau, unii altora, micile făpturi întraripate. Făceau între ei schimburi. Își împrumutau porumbița pentru încrucișare. PAS, Z. I 129. 3. (Lingv.) Schimbarea formei unui cuvînt sau a structurii unei expresii, în urma confuziei create cu un cuvînt sau cu o expresie asemănătoare (ca formă sau ca sens); contaminare. Construcția «haine de gata» e rezultatul încrucișării între «haine gata» și «haine de comandă». ♦ Influențare reciprocă a două limbi aflate în contact îndelungat și de pe urma căreia una din limbi iese de obicei învingătoare, impunîndu-se în dauna celeilalte, care dispare treptat. Încrucișarea nu dă o nouă, o a treia limbă, ci menține una dintre limbi, menține structura ei gramaticală și fondul ei principal de cuvinte și îi dă posibilitatea să se dezvolte potrivit legilor ei interne de dezvoltare. STALIN, PROBL. LINGV. 27. I. V. Stalin a arătat că din încrucișările cu alte limbi, vocabularul limbii ruse nu a slăbit, ci s-a întărit întotdeauna. MACREA, F. 18.

ÎNCRUCIȘÁ, încrucișez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a așeza cruciș; a cruci. ◊ Expr. A încrucișa brațele (pe piept) = a sta în inactivitate. A încrucișa săbiile = a începe lupta. 2. Refl. recipr. A trece unul pe lângă altul, venind din direcții diferite. ♦ (Despre drumuri) A se întretăia. 3. Intranz. (Franțuzism, despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație; p. gener. a naviga. 4. Tranz. A împerechea diferite animale sau plante pentru a obține urmași cu însușiri superioare. – În + cruciș.

ÎNCRUCIȘÁ, încrucișez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a așeza cruciș; a cruci. ◊ Expr. A încrucișa brațele (pe piept) = a sta în inactivitate. A încrucișa săbiile = a începe lupta. 2. Refl. recipr. A trece unul pe lângă altul, venind din direcții diferite. ♦ (Despre drumuri) A se întretăia. 3. Intranz. (Franțuzism, despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație; p. gener. a naviga. 4. Tranz. A împerechea diferite animale sau plante pentru a obține urmași cu însușiri superioare. – În + cruciș.

încrucișa [At: TEODORESCU, P. P. 562 / Pzi: ez / E: în- + cruciș] 1-2 vtr A (se) așeza cruciș Si: a (se) încruci (4-5). 3 vt A pune brațele unul peste altul, în formă de cruce, pe piept. 4 vt A așeza picioarele turcește. 5-6 vt (Îe) A-și ~ brațele A sta inactiv (în semn de protest). 7 vt (Îae) A avea o atitudine de indiferență. 8 vt (Îe) A ~ săbiile A se duela. 9 vr (Pex; îae) A începe lupta. 10-11 vr (Șfg; d. ochi, privire) A se uita (cruciș sau) cu răutate la cineva. 12 vrr (D. drumuri) A se intersecta. 13 vrr (D. persoane) A trece unul pe lângă altul venind din direcții diferite. 14 vt (Fig) A contracara. 15 vt A împerechea specii diferite de animale sau de plante pentru a obține urmași cu însușiri superioare. 16 vt (Înv; fig) A amesteca. 17 vr (Înv) A face semnul crucii. 18 vr (Fig) A înlemni de mirare. 19 vi (Frm; d. nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație. 20 vi (Pgn) A naviga. 21 vt (Îe) A-și ~ privirile A se privi unul pe celălalt.

ÎNCRUCIȘÁ, încrucișez, vb. I. 1. Tranz. A pune, a așeza cruciș. Altele pînze lua, Pe ierburi Că le-ntindea, Pe cîmpuri Le-ncrucișa. TEODORESCU, P. P. 552. ♦ (Cu privire la mîini) A împreuna (pe piept); (cu privire la picioare) a așeza cruciș, unul peste altul. Încrucișează mînile, după obicei, își drege glasul și spune cu smerenie. CREANGĂ, A. 95. ◊ Expr. A încrucișa brațele (pe piept) = a sta în inactivitate, a privi pasiv la activitatea altora, la desfășurarea evenimentelor. În loc să încrucișăm brațele pe piept... să ne facem mai bine datoria. SADOVEANU, O. VI 440. A încrucișa mîinile pe piept v. mînă. 2. Refl. reciproc. (Despre ființe sau obiecte în mișcare) A se întîlni venind din direcții diferite. Măcar că erau mulți, se cunoșteau aproape toți între ei, fiindcă se salutau cînd se încrucișau trăsurile. PAS, Z. I 238. Te știu, ești un student la Institut, Ne întîlnim pe stradă, ne-am văzut, Ne-ncrucișăm în orice zi în cale, Știu toate drumurile vieții tale. D. BOTEZ, F. S. 11. Trei zile de-a rîndul se-ncrucișară, deasupra bătrînului fluviu, ucigătoarele ghiulele. D. ZAMFIRESCU, R. 189. ◊ Fig. Glasurile se încrucișau, deveneau din ce în ce mai grăbite. C. PETRESCU, S. 150. Pe bătătura din fața cîrciumii se încrucișau toate veștile și zvonurile. REBREANU, R. II 172. Gîndurile i se încrucișau c-o iuțeală fulgerătoare. BART, E. 22. ♦ (Despre căi de comunicație) A se întretăia. Cum nu cunoașteți dumneavoastră drumul, se poate întîmpla să rătăciți, că potecile se taie și se încrucișează între ele, de nu le mai dai de capăt. HOGAȘ, M. N. 153. ◊ Tranz. Drumul spre Amara încrucișa șoseaua județeană. REBREANU, R. I 70. ♦ (Despre săbii) A se lovi una de alta în timpul luptei. Săbiile începură a se încrucișa. EMINESCU, N. 124. ◊ Tranz. Lăncile și-ncrucișează, privind armia din văi. EMINESCU, O. IV 137. 3. Intranz. (Mar.; franțuzism, despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație; p. ext. a naviga. Siluetele mărețe ale unor pacheboturi se vor ivi în zare, și mii de bărci cu pînze vor încrucișa pe deasupra valurilor, acum singuratice și pustii. BOGZA, V. J. 8. 4. Tranz. (Biol.) A uni, a împreuna specii diferite de animale sau de plante, pentru a obține urmași care să întrunească însușiri ale ambelor specii. 5. Refl. (Lingv.; despre două limbi) A se influența reciproc în cursul unui contact îndelungat.

A ÎNCRUCIȘÁ ~éz tranz. 1) A pune cruciș; a așeza în formă de cruce. ◊ ~ săbiile a începe lupta. 2) (animale sau plante de specii diferite) A face să procreeze, obținând un hibrid cu calități superioare; a hibridiza. ~ diverse rase de animale. [Sil. -în-cru-] /în + cruciș

A SE ÎNCRUCIȘÁ mă ~éz intranz. 1) (despre drumuri, linii etc.) A veni din direcții diferite, întâlnindu-se într-un punct; a se întretăia; a se intersecta. 2) (despre ființe sau obiecte în mișcare) A trece prin același loc, venind în întâmpinare și continuându-și drumul în direcții opuse; a se întâlni; a se ajunge. 3) (despre limbi) A se influența reciproc în urma unui contact, dând naștere unui idiom amestecat. /în + cruciș

încrucișà v. 1. a pune cruciș: a încrucișa brațele; 2. a merge cruciș: drumurile se încrucișau.

încrucișéz v. tr. (d. cruciș). Pun cruciș: încrucișez brațele. V. intr. Merg cruciș, explorez cîmpu, marea: vapoarele încrucișaŭ. V. refl. Mă pun, îs așezat cruciș: drumurile se încrucișează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încrucișáre s. f., g.-d. art. încrucișắrii; pl. încrucișắri

încrucișáre s. f., g.-d. art. încrucișării; pl. încrucișări

încrucișá (a ~) vb., ind. prez. 3 încrucișeáză, 1 pl. încrucișắm; conj. prez. 3 încrucișéze; ger. încrucișấnd

încrucișá vb., ind. prez. 1 sg. încrucișéz, 3 sg. și pl. încrucișeáză, 1 pl. încrucișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. încrucișéze; ger. încrucișând

încrucișa (ind. prez. 3 sg. și pl. încrucișează, 1 pl. încrucișăm, ger. încrucișînd)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCRUCIȘÁRE s. 1. v. întretăiere. 2. (concr.) v. răspântie. 3. v. corcire.

ÎNCRUCIȘARE s. 1. interferență, intersectare, întretăiere. (~ de linii.) 2. (concr.) intersecție, întretăiere, răscruce, răspîntie, (pop.) cruce, furca-drumului. (La ~ unui drum.) 3. amestecare, corcire. (~ unor rase de animale.)

ÎNCRUCIȘÁ vb. 1. v. întretăia. 2. (înv.) a cruci. (Își ~ picioarele.) 3. v. împerechea. 4. (BIOL.) (rar) a metisa, (reg.) a mistrița. (A ~ diverse rase de animale.) 5. v. corci.

ÎNCRUCIȘA vb. 1. a se interfera, a se intersecta, a se întretăia, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Liniile se ~.) 2. (înv.) a cruci. (Își ~ picioarele.) 3. a (se) goni, a (se) împerechea, a (se) împreuna, (pop.) a (se) cățeli, a (se) însoți, (reg.) a (se) pui. (Sînt animale care se ~.) 4. (rar) a metisa, (reg.) a mistrița. (A ~ diverse rase de animale.) 5. a se amesteca, a se corci. (Două specii de plante se pot ~.)

arată toate definițiile

Intrare: încrucișare
încrucișare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încrucișare
  • ‑ncrucișare
  • încrucișarea
  • ‑ncrucișarea
plural
  • încrucișări
  • ‑ncrucișări
  • încrucișările
  • ‑ncrucișările
genitiv-dativ singular
  • încrucișări
  • ‑ncrucișări
  • încrucișării
  • ‑ncrucișării
plural
  • încrucișări
  • ‑ncrucișări
  • încrucișărilor
  • ‑ncrucișărilor
vocativ singular
plural
Intrare: încrucișa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrucișa
  • ‑ncrucișa
  • încrucișare
  • ‑ncrucișare
  • încrucișat
  • ‑ncrucișat
  • încrucișatu‑
  • ‑ncrucișatu‑
  • încrucișând
  • ‑ncrucișând
  • încrucișându‑
  • ‑ncrucișându‑
singular plural
  • încrucișea
  • ‑ncrucișea
  • încrucișați
  • ‑ncrucișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrucișez
  • ‑ncrucișez
(să)
  • încrucișez
  • ‑ncrucișez
  • încrucișam
  • ‑ncrucișam
  • încrucișai
  • ‑ncrucișai
  • încrucișasem
  • ‑ncrucișasem
a II-a (tu)
  • încrucișezi
  • ‑ncrucișezi
(să)
  • încrucișezi
  • ‑ncrucișezi
  • încrucișai
  • ‑ncrucișai
  • încrucișași
  • ‑ncrucișași
  • încrucișaseși
  • ‑ncrucișaseși
a III-a (el, ea)
  • încrucișea
  • ‑ncrucișea
(să)
  • încrucișeze
  • ‑ncrucișeze
  • încrucișa
  • ‑ncrucișa
  • încrucișă
  • ‑ncrucișă
  • încrucișase
  • ‑ncrucișase
plural I (noi)
  • încrucișăm
  • ‑ncrucișăm
(să)
  • încrucișăm
  • ‑ncrucișăm
  • încrucișam
  • ‑ncrucișam
  • încrucișarăm
  • ‑ncrucișarăm
  • încrucișaserăm
  • ‑ncrucișaserăm
  • încrucișasem
  • ‑ncrucișasem
a II-a (voi)
  • încrucișați
  • ‑ncrucișați
(să)
  • încrucișați
  • ‑ncrucișați
  • încrucișați
  • ‑ncrucișați
  • încrucișarăți
  • ‑ncrucișarăți
  • încrucișaserăți
  • ‑ncrucișaserăți
  • încrucișaseți
  • ‑ncrucișaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrucișea
  • ‑ncrucișea
(să)
  • încrucișeze
  • ‑ncrucișeze
  • încrucișau
  • ‑ncrucișau
  • încrucișa
  • ‑ncrucișa
  • încrucișaseră
  • ‑ncrucișaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încrucișare

  • 1. Acțiunea de a (se) încrucișa și rezultatul ei; încrucișat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crucișătură încrucișat (s.n.)
    • 1.1. Așezare, împreunare, îmbinare crucișă a mai multor lucruri.
      exemple
      • Încrucișarea fiarelor.
        surse: DLRLC
      • Lanul de orz se împlinise și cu greu i se mai putea deosebi încrucișarea rîndurilor. MIHALE, O. 454.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Locul unde se încrucișează două drumuri, linii etc.
        exemple
        • Roțile pocneau tot mai des peste încrucișări, treceau de pe o linie pe alta cu o siguranță mașinală. REBREANU, R. I 13.
          surse: DLRLC
        • Ai observat încrucișarea ulițelor în mijlocul satului? REBREANU, R. I 75.
          surse: DLRLC
    • 1.2. biologie Împreunare, împerechere (de obicei artificială) de animale sau de plante (cu scopul ameliorării rasei).
      exemple
      • Pentru obținerea unei producții mai mari de carne și grăsime se va aplica pe o scară largă metoda încrucișării artificiale. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859.
        surse: DLRLC
      • Oamenii își făceau vizite și își admirau, unii altora, micile făpturi întraripate. Făceau între ei schimburi. Își împrumutau porumbița pentru încrucișare. PAS, Z. I 129.
        surse: DLRLC
    • 1.3. lingvistică Schimbarea formei unui cuvânt sau a structurii unei expresii, în urma confuziei create cu un cuvânt sau cu o expresie asemănătoare (ca formă sau ca sens).
      exemple
      • Construcția «haine de gata» e rezultatul încrucișării între «haine gata» și «haine de comandă».
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. Influențare reciprocă a două limbi aflate în contact îndelungat și de pe urma căreia una din limbi iese de obicei învingătoare, impunându-se în dauna celeilalte, care dispare treptat.
        exemple
        • Încrucișarea nu dă o nouă, o a treia limbă, ci menține una dintre limbi, menține structura ei gramaticală și fondul ei principal de cuvinte și îi dă posibilitatea să se dezvolte potrivit legilor ei interne de dezvoltare. STALIN, PROBL. LINGV. 27.
          surse: DLRLC
        • I. V. Stalin a arătat că din încrucișările cu alte limbi, vocabularul limbii ruse nu a slăbit, ci s-a întărit întotdeauna. MACREA, F. 18.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încrucișa
    surse: DEX '98 DEX '09

încrucișa încrucișare

  • 1. tranzitiv A pune, a așeza cruciș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cruci (vb.) attach_file un exemplu
    exemple
    • Altele pînze lua, Pe ierburi Că le-ntindea, Pe cîmpuri Le-ncrucișa. TEODORESCU, P. P. 552.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Cu privire la mâini) A împreuna (pe piept).
      exemple
      • Încrucișează mînile, după obicei, își drege glasul și spune cu smerenie. CREANGĂ, A. 95.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Cu privire la picioare) A așeza cruciș, unul peste altul.
      surse: DLRLC
    • 1.3. reflexiv (Despre săbii) A se lovi una de alta în timpul luptei.
      exemple
      • Săbiile începură a se încrucișa. EMINESCU, N. 124.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. expresie tranzitiv A încrucișa săbiile = a începe lupta.
        surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
        exemple
        • Lăncile și-ncrucișează, privind armia din văi. EMINESCU, O. IV 137.
          surse: DLRLC
  • 2. reflexiv reciproc A trece unul pe lângă altul, venind din direcții diferite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întâlni attach_file 6 exemple
    exemple
    • Măcar că erau mulți, se cunoșteau aproape toți între ei, fiindcă se salutau cînd se încrucișau trăsurile. PAS, Z. I 238.
      surse: DLRLC
    • Te știu, ești un student la Institut, Ne întîlnim pe stradă, ne-am văzut, Ne-ncrucișăm în orice zi în cale, Știu toate drumurile vieții tale. D. BOTEZ, F. S. 11.
      surse: DLRLC
    • Trei zile de-a rîndul se-ncrucișară, deasupra bătrînului fluviu, ucigătoarele ghiulele. D. ZAMFIRESCU, R. 189.
      surse: DLRLC
    • figurat Glasurile se încrucișau, deveneau din ce în ce mai grăbite. C. PETRESCU, S. 150.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe bătătura din fața cîrciumii se încrucișau toate veștile și zvonurile. REBREANU, R. II 172.
      surse: DLRLC
    • figurat Gîndurile i se încrucișau c-o iuțeală fulgerătoare. BART, E. 22.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre drumuri) A se întretăia.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: intersecta întretăia attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cum nu cunoașteți dumneavoastră drumul, se poate întîmpla să rătăciți, că potecile se taie și se încrucișează între ele, de nu le mai dai de capăt. HOGAȘ, M. N. 153.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Drumul spre Amara încrucișa șoseaua județeană. REBREANU, R. I 70.
        surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv franțuzism (Despre nave) A naviga în larg pentru a supraveghea liniile maritime de comunicație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • exemple
      • Siluetele mărețe ale unor pacheboturi se vor ivi în zare, și mii de bărci cu pînze vor încrucișa pe deasupra valurilor, acum singuratice și pustii. BOGZA, V. J. 8. 4.
        surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv A împerechea diferite animale sau plante pentru a obține urmași cu însușiri superioare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: hibridiza împerechea
  • 5. reflexiv lingvistică (Despre două limbi) A se influența reciproc în cursul unui contact îndelungat.
    surse: DLRLC sinonime: influența

etimologie:

  • În + cruciș
    surse: DEX '98 DEX '09