2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCONTRÁRE, încontrări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se încontra; ceartă, sfadă. – V. încontra.

ÎNCONTRÁRE, încontrări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a se încontra; ceartă, sfadă. – V. încontra.

încontrare sf [At: CIAUȘIANU, R. SCUT. 25 / Pl: ~rări / E: încontra2] (Pop) 1 Împotrivire. 2 Contrazicere. 3 (Pex) Ceartă.

ÎNCONTRÁRE, încontrări, s. f. (Popular) Acțiunea de a se încontra; ceartă, sfadă. Nevoia asta mi se trage dintr-o încontrare cu dom’ locotenent Canțîr. CAMILAR, N. I 14.

ÎNCONTRÁ, încontrez, vb. I. Refl. (Pop.) A se împotrivi, a se opune; p. ext. a se lua la harță, a se ciocni în păreri (cu cineva). – În + contra.

ÎNCONTRÁ, încontrez, vb. I. Refl. (Pop.) A se împotrivi, a se opune; p. ext. a se lua la harță, a se ciocni în păreri (cu cineva). – În + contra.

încontra2 [At: PAMFILE, DUȘM. 207 / Pzi: ~rez / E: în- + contra3] (Pop) 1-2 vtr A (se) opune. 3-4 vtr A (se) contrazice. 5 vr (Pex) A se lua la ceartă Si: a se certa.

încontra1 av [At: DA / E: în- + contra2] (Îrg) Împotrivă.

ÎNCONTRÁ, încontrez, vb. I. Refl. (Popular) A se împotrivi, a se opune, a se lua la harță (cu cineva), a se ciocni în păreri. Avem în sat un căpău, unul care se-ncontrează cu mine. CAMILAR, N. II 409. Nu era greu de priceput că, pe drum, el se încontrase cu ei. PAS, L. I 40. Se cam încontrau dumnealor, domnii profesori. SADOVEANU, N. F. 150.

A SE ÎNCONTRÁ mă ~éz intranz. pop. A se ciocni în păreri (unul cu altul); a nu fi de acord unul cu altul. [Sil. -con-tra] /în + contra

*încontréz (mă) v. refl. Munt. Fam. Mă opun, mă pun contra cuĭva.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încontráre (pop.) s. f., g.-d. art. încontrắrii; pl. încontrắri

încontráre s. f., g.-d. art. încontrării; pl. încontrări

!încontrá (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 se încontreáză

încontrá vb., ind. prez. 1 sg. încontréz, 3 sg. și pl. încontreáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCONTRÁRE s. v. contrazicere.

ÎNCONTRÁ vb. v. contrazice, împotrivi, opune.

încontra vb. v. CONTRAZICE. ÎMPOTRIVI. OPUNE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ancontra La Valentin Gr. Chelaru, BPh., IV, 106, a se ancontra „a se lua la ceartă” e declarat franțuzism de mahala. Desigur, nu voi fi de acord cu termenul franțuzism (vezi LR, XV, 1 p. 219), dar cuvîntul nici nu vine din franțuzește, unde, pe cîte știu, *encontrer nu e atestat (cel mult ar putea fi vorba de un cuvînt francez format în România, vezi p. 19 u.). Nici L. Spitzer, BPh., V p. 183, nu rezolvă problema trimițînd la fr. rencontre. De fapt, ancontra e o simplă variantă a lui încontra, atestat în DA și, cel puțin în primele decenii ale secolului nostru, răspîndit la țară (l-am auzit adesea în tinerețe la Reviga, vezi BPh., V, p. 166; vezi și Iorgu Iordan, BPh., V, p. 181). Vezi și derivatul încontreală, BPh., VII-VIII, p. 135. Cred că încontra nu e derivat de la contra, cum zice DA, ci de la substantivul contra „ceartă” (BL, VI, p. 112 u. și 153 u.). Cu toate diferențele formale, cred că avem același verb în a se încondura (încondora, Lex. reg. I, p. 51). Dacă reiau aici discuția este pentru a nota o serie de variante care par a se explica prin încrucișări cu chior: chiondora (cu o serie de derivate) și închiondora (de asemenea cu derivate) la Udrescu, chiondorî și condorî la Scriban (care trimite, pentru derivatul chiondorîș, condorîș, la magh. kondoros „încrețit”; Tamás nu inserează cuvîntul), închiondorî la TDRG și CADE, ciondorîș, în Lex. reg. I, p. 113.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

încontra, încontrez I. v. t. a contrazice, a combate II. v. r. a se opune, a se împotrivi

Intrare: încontrare
încontrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încontrare
  • ‑ncontrare
  • încontrarea
  • ‑ncontrarea
plural
  • încontrări
  • ‑ncontrări
  • încontrările
  • ‑ncontrările
genitiv-dativ singular
  • încontrări
  • ‑ncontrări
  • încontrării
  • ‑ncontrării
plural
  • încontrări
  • ‑ncontrări
  • încontrărilor
  • ‑ncontrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: încontra
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încontra
  • ‑ncontra
  • încontrare
  • ‑ncontrare
  • încontrat
  • ‑ncontrat
  • încontratu‑
  • ‑ncontratu‑
  • încontrând
  • ‑ncontrând
  • încontrându‑
  • ‑ncontrându‑
singular plural
  • încontrea
  • ‑ncontrea
  • încontrați
  • ‑ncontrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încontrez
  • ‑ncontrez
(să)
  • încontrez
  • ‑ncontrez
  • încontram
  • ‑ncontram
  • încontrai
  • ‑ncontrai
  • încontrasem
  • ‑ncontrasem
a II-a (tu)
  • încontrezi
  • ‑ncontrezi
(să)
  • încontrezi
  • ‑ncontrezi
  • încontrai
  • ‑ncontrai
  • încontrași
  • ‑ncontrași
  • încontraseși
  • ‑ncontraseși
a III-a (el, ea)
  • încontrea
  • ‑ncontrea
(să)
  • încontreze
  • ‑ncontreze
  • încontra
  • ‑ncontra
  • încontră
  • ‑ncontră
  • încontrase
  • ‑ncontrase
plural I (noi)
  • încontrăm
  • ‑ncontrăm
(să)
  • încontrăm
  • ‑ncontrăm
  • încontram
  • ‑ncontram
  • încontrarăm
  • ‑ncontrarăm
  • încontraserăm
  • ‑ncontraserăm
  • încontrasem
  • ‑ncontrasem
a II-a (voi)
  • încontrați
  • ‑ncontrați
(să)
  • încontrați
  • ‑ncontrați
  • încontrați
  • ‑ncontrați
  • încontrarăți
  • ‑ncontrarăți
  • încontraserăți
  • ‑ncontraserăți
  • încontraseți
  • ‑ncontraseți
a III-a (ei, ele)
  • încontrea
  • ‑ncontrea
(să)
  • încontreze
  • ‑ncontreze
  • încontrau
  • ‑ncontrau
  • încontra
  • ‑ncontra
  • încontraseră
  • ‑ncontraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încontrare

etimologie:

  • vezi încontra
    surse: DEX '98 DEX '09

încontra încontrare

  • 1. popular A se împotrivi, a se opune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: opune împotrivi attach_file un exemplu
    exemple
    • Avem în sat un căpău, unul care se-ncontrează cu mine. CAMILAR, N. II 409.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A se lua la harță, a se ciocni în păreri (cu cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: contrazice attach_file 2 exemple
      exemple
      • Nu era greu de priceput că, pe drum, el se încontrase cu ei. PAS, L. I 40.
        surse: DLRLC
      • Se cam încontrau dumnealor, domnii profesori. SADOVEANU, N. F. 150.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + contra
    surse: DEX '98 DEX '09