3 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCONDEIÁT2, -Ă, încondeiați, -e, adj. 1. (Despre ouăle de Paște, obiecte de ceramică etc.) Împodobit cu desene (făcute cu condeiul). ♦ Fig. (Pop.; despre sprâncene sau gene) Înnegrit (cu creionul). 2. Defăimat, calomniat. – V. încondeia.

ÎNCONDEIÁT1 s. n. Faptul de a încondeia.V. încondeia.

ÎNCONDEIÁT1 s. n. Faptul de a încondeia.V. încondeia.

încondeiat1 sn [At: PAMFILE-LUPESCU, CROM. 190 / P: ~de-iat / Pl: (rar) ~uri / E: încondeia] 1-4 (Îrg) Încondeiere (1-4). 5 (Pop; fig) Calomniere. 6 (îrg) Încondeiere (6).

încondeiat2, ~ă a [At: I. GOLESCU, C. I, 213 / P: ~de-iat / Pl: ~e / E: încondeia] 1 (Înv; d. linii) Trasat cu condeiul. 2 (Spc; d. ouă de Paști, obiecte de ceramică etc.) Împodobit cu desene făcute cu condeiul. 3 (Pop; fig; d. sprâncene) Înnegrit cu creionul Si: conturat2. 4 (Pop; fig) Care este calomniat Si: defăimat2, ponegrit2. 5 (Îrg; d. un tablou, o figură, un obiect etc.) Care este desenat Si: pictat2.

ÎNCONDEIÁT2, -Ă, încondeiați, -e, adj. 1. (Despre ouăle de Paști, obiecte de ceramică etc.) Împodobit cu desene (făcute cu condeiul). ♦ Fig. (Pop.; despre sprâncene sau gene) Înnegrit (cu creionul). 2. Defăimat, calomniat. – V. încondeia.

ÎNCONDEIÁT1 s. n. Faptul de a încondeia; încondeiere. Încondeiatul ouălor.

ÎNCONDEIÁT2, -Ă, încondeiați, -te, adj. Împodobit cu desene (făcute cu condeiul); (despre gene, sprîncene) înnegrit cu cosmetice. O casă albă ca laptele, cu jurul geamurilor încondeiat în roșu și-n albastru. DELAVRANCEA, S. 3. Ou de rață-ncondeiat. PĂSCULESCU, L. P. 38. Geni (= gene), sprîncene-ncondeiate. TEODORESCU, P. P. 87. ◊ Fig. Gafița era o femeie năltuță, subțire în boi, c-un obraz neclintit în frumusețea lui, încondeiat cu sprîncene codate și cu ochi mari ca migdalele, umezi și negri. SADOVEANU, B. 261.

încondeiat a. 1. desenat cu condeiul: sprâncene încondeiate; 2. fig. discreditat. ║ n. acțiunea de a încondeia: încondeiatul ouălor de Paști.

ÎNCONDEIÁ, încondeiez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi ouăle (de Paște), obiectele de ceramică etc. cu desene (făcute cu condeiul). ♦ Fig. (Pop.) A înnegri sprâncenele sau genele. 2. Fig. A vorbi de rău pe cineva; a defăima, a calomnia, a ponegri. – În + condei.

încondeia vt [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / P: ~de-ia / Pzi: ~iez, (înv) încondei / E: în- + condei] 1 (Înv) A trasa o linie cu condeiul. 2 (Spc; d. ouă) A desena cu ceară înainte de a băga în vopsea. 3 (Pex) A împodobi ouăle de Paști, obiectele de ceramică etc. cu desene făcute cu condeiul. 4 (Pop; fig) A înnegri sprâncenele cu creionul. 5 (Pop; fig) A vorbi de rău pe cineva Si: a calomnia, a defăima, a ponegri. 6 (Îrg) A lăsa urme de murdărie Si: a murdări, a stropi. 7 (Îrg) A face farmece cu scopul de a vindeca un bolnav.

ÎNCONDEIÁ, încondeiez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi ouăle (de Paști), obiectele de ceramică etc. cu desene (făcute cu condeiul). ♦ Fig. (Pop.) A înnegri sprâncenele sau genele. 2. Fig. A vorbi de rău pe cineva; a defăima, a calomnia, a ponegri. – În + condei.

ÎNCONDEIÁ, încondeiez (pers. 3 și încondéie), vb. I. Tranz. 1. A desena, a împodobi cu diferite modele, cu ajutorul unui condei sau prin alte mijloace. Scobeau lemne și le încondeiau cu un cui înroșit în foc. PAS, Z. I 159. ◊ Fig. Și sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie, Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie. EMINESCU, O. I 79. ◊ Refl. pas. În vinerea dinaintea paștilor se încondeie ouăle și se roșesc cu băcan. TEODORESCU, P. P. 585. 2. Fig. A vorbi de rău pe cineva, a defăima, a calomnia; a ponegri, a bîrfi. Îl încondeia cu toate păcatele și-l făcea de batjocură în fața judecătorului. PAS, Z. I 151. La-mpăratul se ducea, Pe Deliu... încondeia. TEODORESCU, P. P. 580.

A ÎNCONDEIÁ ~iéz tranz. 1) (mai ales obiecte de ceramică) A împodobi cu desene (făcute cu condeiul). 2) (genele sau sprâncenele) A vopsi cu negru; a înnegri. 3) fig. (persoane) A prezenta în lumină defavorabilă. /în + condei

încondeià v. 1. a desena cu condeiul, a vopsi cu negru (sprâncene), a roși ouăle de sâmbăta Paștilor; 2. fig. a înnegri, a calomnia: bine ’ai încondeiat.

încondeĭéz v. tr. (d. condeĭ, pensulă. – Încondeĭem, -ațĭ, -eind). Vest. Văpsesc cu un creĭon special (sprincenele) saŭ ornez pin batic (ouăle, matasa). Fig. Descriŭ defavorabil, înegresc: Lasă, că te încondeĭez eŭ! – Și încrestesc (est).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încondeiá (a ~) vb., ind. prez. 3 încondeiáză, 1 pl. încondeiém; conj. prez. 3 încondeiéze; ger. încondeínd

încondeiá vb., ind. prez. 1 sg. încondeiéz, 3 sg. și pl. încondeiáză, 1 pl. încondeiém; conj. prez. 3 sg. și pl. încondeiéze; ger. încondeínd

încondeia (ind. prez. 3 sg. și pl. încondeiază, 1 pl. încondeiem)

arată toate definițiile

Intrare: încondeiat (adj.)
încondeiat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încondeiat
  • ‑ncondeiat
  • încondeiatul
  • încondeiatu‑
  • ‑ncondeiatul
  • ‑ncondeiatu‑
  • încondeia
  • ‑ncondeia
  • încondeiata
  • ‑ncondeiata
plural
  • încondeiați
  • ‑ncondeiați
  • încondeiații
  • ‑ncondeiații
  • încondeiate
  • ‑ncondeiate
  • încondeiatele
  • ‑ncondeiatele
genitiv-dativ singular
  • încondeiat
  • ‑ncondeiat
  • încondeiatului
  • ‑ncondeiatului
  • încondeiate
  • ‑ncondeiate
  • încondeiatei
  • ‑ncondeiatei
plural
  • încondeiați
  • ‑ncondeiați
  • încondeiaților
  • ‑ncondeiaților
  • încondeiate
  • ‑ncondeiate
  • încondeiatelor
  • ‑ncondeiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: încondeiat (s.n.)
încondeiat2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încondeiat
  • ‑ncondeiat
  • încondeiatul
  • încondeiatu‑
  • ‑ncondeiatul
  • ‑ncondeiatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • încondeiat
  • ‑ncondeiat
  • încondeiatului
  • ‑ncondeiatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: încondeia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încondeia
  • ‑ncondeia
  • încondeiere
  • ‑ncondeiere
  • încondeiat
  • ‑ncondeiat
  • încondeiatu‑
  • ‑ncondeiatu‑
  • încondeind
  • ‑ncondeind
  • încondeindu‑
  • ‑ncondeindu‑
singular plural
  • încondeia
  • ‑ncondeia
  • încondeiați
  • ‑ncondeiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încondeiez
  • ‑ncondeiez
(să)
  • încondeiez
  • ‑ncondeiez
  • încondeiam
  • ‑ncondeiam
  • încondeiai
  • ‑ncondeiai
  • încondeiasem
  • ‑ncondeiasem
a II-a (tu)
  • încondeiezi
  • ‑ncondeiezi
(să)
  • încondeiezi
  • ‑ncondeiezi
  • încondeiai
  • ‑ncondeiai
  • încondeiași
  • ‑ncondeiași
  • încondeiaseși
  • ‑ncondeiaseși
a III-a (el, ea)
  • încondeia
  • ‑ncondeia
(să)
  • încondeieze
  • ‑ncondeieze
  • încondeia
  • ‑ncondeia
  • încondeie
  • ‑ncondeie
  • încondeiase
  • ‑ncondeiase
plural I (noi)
  • încondeiem
  • ‑ncondeiem
(să)
  • încondeiem
  • ‑ncondeiem
  • încondeiam
  • ‑ncondeiam
  • încondeiarăm
  • ‑ncondeiarăm
  • încondeiaserăm
  • ‑ncondeiaserăm
  • încondeiasem
  • ‑ncondeiasem
a II-a (voi)
  • încondeiați
  • ‑ncondeiați
(să)
  • încondeiați
  • ‑ncondeiați
  • încondeiați
  • ‑ncondeiați
  • încondeiarăți
  • ‑ncondeiarăți
  • încondeiaserăți
  • ‑ncondeiaserăți
  • încondeiaseți
  • ‑ncondeiaseți
a III-a (ei, ele)
  • încondeia
  • ‑ncondeia
(să)
  • încondeieze
  • ‑ncondeieze
  • încondeiau
  • ‑ncondeiau
  • încondeia
  • ‑ncondeia
  • încondeiaseră
  • ‑ncondeiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încondeiat (adj.)

  • 1. (Despre ouăle de Paște, obiecte de ceramică etc.) Împodobit cu desene (făcute cu condeiul).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: împistrit attach_file 2 exemple
    exemple
    • O casă albă ca laptele, cu jurul geamurilor încondeiat în roșu și-n albastru. DELAVRANCEA, S. 3.
      surse: DLRLC
    • Ou de rață-ncondeiat. PĂSCULESCU, L. P. 38.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat popular (Despre sprâncene sau gene) Înnegrit (cu creionul).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: înnegrit attach_file 2 exemple
      exemple
      • Geni (= gene), sprîncene-ncondeiate. TEODORESCU, P. P. 87.
        surse: DLRLC
      • figurat Gafița era o femeie năltuță, subțire în boi, c-un obraz neclintit în frumusețea lui, încondeiat cu sprîncene codate și cu ochi mari ca migdalele, umezi și negri. SADOVEANU, B. 261.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încondeia
    surse: DEX '98 DEX '09

încondeiat (s.n.)

etimologie:

  • vezi încondeia
    surse: DEX '98 DEX '09

încondeia încondeiere

  • 1. A împodobi ouăle (de Paște), obiectele de ceramică etc. cu desene (făcute cu condeiul).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: scrie împistri attach_file 2 exemple
    exemple
    • Scobeau lemne și le încondeiau cu un cui înroșit în foc. PAS, Z. I 159.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv În vinerea dinaintea paștilor se încondeie ouăle și se roșesc cu băcan. TEODORESCU, P. P. 585.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat popular A înnegri sprâncenele sau genele.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: înnegri attach_file un exemplu
      exemple
      • Și sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie, Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie. EMINESCU, O. I 79.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat A vorbi de rău pe cineva.
    exemple
    • Îl încondeia cu toate păcatele și-l făcea de batjocură în fața judecătorului. PAS, Z. I 151.
      surse: DLRLC
    • La-mpăratul se ducea, Pe Deliu... încondeia. TEODORESCU, P. P. 580.
      surse: DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ persoana a 3-a și: încondeie.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • În + condei
    surse: DEX '09 DEX '98