ÎNCONDEIAT², -Ă, încondeiați, -te, adj. Împodobit cu desene (făcute cu condeiul); (despre gene, sprîncene) înnegrit cu cosmetice. O casă albă ca laptele, cu jurul geamurilor încondeiat în roșu și-n albastru. DELAVRANCEA, S. 3. Ou de rață-ncondeiat. PĂSCULESCU, L. P. 38. Geni (= gene), sprîncene-ncondeiate. TEODORESCU, P. P. 87. ◊ Fig. Gafița era o femeie năltuță, subțire în boi, c-un obraz neclintit în frumusețea lui, încondeiat cu sprîncene codate și cu ochi mari ca migdalele, umezi și negri. SADOVEANU, B. 261.