2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCOLĂCÍRE, încolăciri, s. f. Acțiunea de a (se) încolăci și rezultatul ei; înfășurare, încolăceală, încolăcitură. – V. încolăci.

ÎNCOLĂCÍRE, încolăciri, s. f. Acțiunea de a (se) încolăci și rezultatul ei; înfășurare, încolăceală, încolăcitură. – V. încolăci.

încolăcire sf [At: ALECSANDRI, P. III, 477 / Pl: ~ri / E: încolăci] 1 Așezare în formă de colac Si: încolăcit1 (1), (îrg) încolăceală (1), încolăcitură (1). 2 (Pop) încercuire a cuiva sau a ceva Si: încolăcit1 (2), (îrg) încolăceală (2), încolăcitură 3 (Pop) Șerpuire a apelor, a drumurilor etc. Si: încolăcit1 (3), (îrg) încolăceală, încolăcitură (3). 4 Încrucișare a brațelor sau a picioarelor Si: încolăcit1 (4), (îrg) încolăceală (4), încolăcitură (4). 5 (Îrg) Încovoiere a lemnului Si: încolăcit1, (îrg) încolăceală (5), încolăcitură (5).

ÎNCOLĂCÍRE, încolăciri, s. f. Acțiunea de a se încolăci și rezultatul ei; înfășurare, încercuire. Oameni vitregi, cu inimile sterpe, Legați de cîrma țerii cu-ncolăciri de șerpe, Voi, care-ați stat departe de foc și de dureri. ALECSANDRI, P. A. 222.

ÎNCOLĂCÍ, încolăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face ca un cerc, a (se) înfășura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci. ♦ Refl. (Despre ape, drumuri) A o coti, a șerpui. ♦ Tranz. A încrucișa brațele sau picioarele. – În + colac.

ÎNCOLĂCÍ, încolăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) face ca un cerc, a (se) înfășura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci. ♦ Refl. (Despre ape, drumuri) A o coti, a șerpui. ♦ Tranz. A încrucișa brațele sau picioarele. – În + colac.

încolăci [At: DOSOFTEI, V. S. 209 / V: (înv) ~cea / Pzi: ~cesc / E: în + colac] 1-2 vtr A (se) așeza în formă de colac Si: a (se) încovriga (1-2), (îrg) a (se) încolătăci (1-2). 3 vt (Pop) A strânge ca într-un cerc Si: a încercui, a înconjura (5), (îrg) a încolătăci (3). 4 vr (Pop; d. ape, drumuri etc.) A șerpui. 5 vt A încrucișa brațele sau picioarele Si: (îrg) a încolătăci (5). 6-7 vtr (Îrg; d. lemn) A (se) încovoia.

ÎNCOLĂCÍ, încolăcesc, vb. IV. 1. Refl. A se face ca un cerc, a se înfășura în formă de colac (uneori în jurul unui obiect); a se încovriga, a se încolătăci. Uriașul acela... se încolăcea împrejurul focului, și punea capul pe coadă și dormea așa. SBIERA, P. 34. Văzu un balaur care se încolăcise pe un copaci. ISPIRESCU, L. 89. Un balaor mare, grozav, se încolăcise împrejurul unui armăsar. POPESCU, B. II 111. ◊ Fig. Precum în scorbură un șarpe S-a-ncolăcit tăcerea lui. LESNEA, I. 71. Caii se zăreau călcînd în picioare umbrele lor ce se încolăceau sub dînșii ca niște balauri negri. ALECSANDRI, O. P. 284. ◊ Tranz. Fiecare s-a strîns mai mult în patul lui cald, încolăcindu-și trupul. SAHIA, N. 118. (Complementul indică obiectul încercuit) Brațul lung al lui Petre îi aținu calea și-i încolăci mijlocul. REBREANU, R. II 125. Flăcăii își încolăcesc brațele mereu mai strîns pe după mijlocul fetelor. id. I. 12. ♦ Tranz. A înfășura un material flexibil în formă de colac. 2. Refl. (Despre rîuri, drumuri) A avea o linie cotită, a face cotituri, a șerpui. Chervanele ocoleau acum pe un drum care se încolăcea pe coasta înzăpezită. V. ROM. noiembrie 1953, 11. D-a stînga albiei în care se încolăcește rîul Doamnei. DELAVRANCEA, S. 3. 3. Tranz. (Complementul indică brațele sau picioarele) A încrucișa. Se sculară, încolăcind picioarele pe miriște și porniră încet, spre capul locului. PREDA, Î. 149. Foarte trudit, omul își încolăcește brațele pe masă și-și așază pe dînsele capul, care-i arde tare. CARAGIALE, O. I 286. – Variantă: colăcí vb. IV.

A SE ÎNCOLĂCÍ mă ~ésc intranz. 1) A se fixa prin mișcări de rotație (în jurul unui obiect); a se înfășura; a se învălătuci. ~ în jurul... 2) A se strânge în formă de colac; a se face colac; a se încovriga. 3) (despre râuri, drumuri etc.) A-și schimba mereu direcția (formând o linie șerpuită); a șerpui. /în + colac

A ÎNCOLĂCÍ ~ésc tranz. A face să se încolăcească. /în + colac

încolăcì v. 1. a (se) întortochia înfășurându-se: șarpele se încolăcește; fig. a încolăci brațele în jurul cuiva; 2. a se înfășură, a se ghemui. [V. colăcì].

1) colăcésc v. tr. V. încolăcesc.

încolăcésc și colăcésc v. tr. (d. colac). Învîrtesc, învălătucesc: a încolăci o funie în prejuru unuĭ par. V. refl. Un șarpe i se încolăcise în prejuru picĭoruluĭ, cînele se colăcise supt masă. – Și încolătăcesc (după învălătucesc).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încolăcíre s. f., g.-d. art. încolăcírii; pl. încolăcíri

încolăcíre s. f., g.-d, art. încolăcírii; pl. încolăcíri

încolăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încolăcésc, imperf. 3 sg. încolăceá; conj. prez. 3 să încolăceáscă

încolăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încolăcésc, imperf. 3 sg. încolăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. încolăceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCOLĂCÍRE s. 1. înfășurare, învălătucire, răsucire, sucire, (rar) încolăceală, încolăcitură, vălătuceală. (~ șarpelui în jurul...) 2. v. încovrigare.

ÎNCOLĂCIRE s. 1. înfășurare, învălătucire, răsucire, sucire, (rar) încolăceală, încolăcitură, vălătuceală. (~ șarpelui în jurul...) 2. încîrligare, încovoiere, încovrigare, îndoire. (~ cozii unui cîine.)

ÎNCOLĂCÍ vb. 1. a (se) ghemui, a (se) încârliga, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul...) 2. v. încovriga.

ÎNCOLĂCI vb. 1. a (se) ghemui, a (se) încîrliga, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul...) 2. a (se) încîrliga, a (se) încovoia, a (se) încovriga, a (se) îndoi, (reg.) a (se) încîrjoia. (Cîinele și-a ~ coada.)

arată toate definițiile

Intrare: încolăcire
încolăcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încolăcire
  • ‑ncolăcire
  • încolăcirea
  • ‑ncolăcirea
plural
  • încolăciri
  • ‑ncolăciri
  • încolăcirile
  • ‑ncolăcirile
genitiv-dativ singular
  • încolăciri
  • ‑ncolăciri
  • încolăcirii
  • ‑ncolăcirii
plural
  • încolăciri
  • ‑ncolăciri
  • încolăcirilor
  • ‑ncolăcirilor
vocativ singular
plural
Intrare: încolăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încolăci
  • ‑ncolăci
  • încolăcire
  • ‑ncolăcire
  • încolăcit
  • ‑ncolăcit
  • încolăcitu‑
  • ‑ncolăcitu‑
  • încolăcind
  • ‑ncolăcind
  • încolăcindu‑
  • ‑ncolăcindu‑
singular plural
  • încolăcește
  • ‑ncolăcește
  • încolăciți
  • ‑ncolăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încolăcesc
  • ‑ncolăcesc
(să)
  • încolăcesc
  • ‑ncolăcesc
  • încolăceam
  • ‑ncolăceam
  • încolăcii
  • ‑ncolăcii
  • încolăcisem
  • ‑ncolăcisem
a II-a (tu)
  • încolăcești
  • ‑ncolăcești
(să)
  • încolăcești
  • ‑ncolăcești
  • încolăceai
  • ‑ncolăceai
  • încolăciși
  • ‑ncolăciși
  • încolăciseși
  • ‑ncolăciseși
a III-a (el, ea)
  • încolăcește
  • ‑ncolăcește
(să)
  • încolăcească
  • ‑ncolăcească
  • încolăcea
  • ‑ncolăcea
  • încolăci
  • ‑ncolăci
  • încolăcise
  • ‑ncolăcise
plural I (noi)
  • încolăcim
  • ‑ncolăcim
(să)
  • încolăcim
  • ‑ncolăcim
  • încolăceam
  • ‑ncolăceam
  • încolăcirăm
  • ‑ncolăcirăm
  • încolăciserăm
  • ‑ncolăciserăm
  • încolăcisem
  • ‑ncolăcisem
a II-a (voi)
  • încolăciți
  • ‑ncolăciți
(să)
  • încolăciți
  • ‑ncolăciți
  • încolăceați
  • ‑ncolăceați
  • încolăcirăți
  • ‑ncolăcirăți
  • încolăciserăți
  • ‑ncolăciserăți
  • încolăciseți
  • ‑ncolăciseți
a III-a (ei, ele)
  • încolăcesc
  • ‑ncolăcesc
(să)
  • încolăcească
  • ‑ncolăcească
  • încolăceau
  • ‑ncolăceau
  • încolăci
  • ‑ncolăci
  • încolăciseră
  • ‑ncolăciseră
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • colăci
  • colăcire
  • colăcit
  • colăcitu‑
  • colăcind
  • colăcindu‑
singular plural
  • colăcește
  • colăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • colăcesc
(să)
  • colăcesc
  • colăceam
  • colăcii
  • colăcisem
a II-a (tu)
  • colăcești
(să)
  • colăcești
  • colăceai
  • colăciși
  • colăciseși
a III-a (el, ea)
  • colăcește
(să)
  • colăcească
  • colăcea
  • colăci
  • colăcise
plural I (noi)
  • colăcim
(să)
  • colăcim
  • colăceam
  • colăcirăm
  • colăciserăm
  • colăcisem
a II-a (voi)
  • colăciți
(să)
  • colăciți
  • colăceați
  • colăcirăți
  • colăciserăți
  • colăciseți
a III-a (ei, ele)
  • colăcesc
(să)
  • colăcească
  • colăceau
  • colăci
  • colăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încolăcire

etimologie:

  • vezi încolăci
    surse: DEX '98 DEX '09

încolăci încolăcire încolăcit colăci

  • 1. A (se) face ca un cerc, a (se) înfășura în formă de colac; a (se) încovriga; a (se) încârliga, a (se) încolătăci.
    exemple
    • Uriașul acela... se încolăcea împrejurul focului, și punea capul pe coadă și dormea așa. SBIERA, P. 34.
      surse: DLRLC
    • Văzu un balaur care se încolăcise pe un copaci. ISPIRESCU, L. 89.
      surse: DLRLC
    • Un balaor mare, grozav, se încolăcise împrejurul unui armăsar. POPESCU, B. II 111.
      surse: DLRLC
    • figurat Precum în scorbură un șarpe S-a-ncolăcit tăcerea lui. LESNEA, I. 71.
      surse: DLRLC
    • figurat Caii se zăreau călcînd în picioare umbrele lor ce se încolăceau sub dînșii ca niște balauri negri. ALECSANDRI, O. P. 284.
      surse: DLRLC
    • Fiecare s-a strîns mai mult în patul lui cald, încolăcindu-și trupul. SAHIA, N. 118.
      surse: DLRLC
    • Brațul lung al lui Petre îi aținu calea și-i încolăci mijlocul. REBREANU, R. II 125.
      surse: DLRLC
    • Flăcăii își încolăcesc brațele mereu mai strîns pe după mijlocul fetelor. REBREANU, I. 12.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre ape, drumuri) A o coti.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: coti șerpui attach_file 2 exemple
      exemple
      • Chervanele ocoleau acum pe un drum care se încolăcea pe coasta înzăpezită. V. ROM. noiembrie 1953, 11.
        surse: DLRLC
      • D-a stînga albiei în care se încolăcește rîul Doamnei. DELAVRANCEA, S. 3.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv A încrucișa brațele sau picioarele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încrucișa attach_file 2 exemple
      exemple
      • Se sculară, încolăcind picioarele pe miriște și porniră încet, spre capul locului. PREDA, Î. 149.
        surse: DLRLC
      • Foarte trudit, omul își încolăcește brațele pe masă și-și așază pe dînsele capul, care-i arde tare. CARAGIALE, O. I 286.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + colac
    surse: DEX '98 DEX '09