3 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCLEIÁT2, -Ă, încleiați, -te, adj. 1. Fixat, lipit cu clei. ♦ Uns cu clei. 2. (Despre materiale) Tratat cu o soluție sau cu o emulsie în cursul procesului de fabricație pentru a face impermeabil. – V. încleia.

ÎNCLEIÁT2, -Ă, încleiați, -te, adj. 1. Fixat, lipit cu clei. ♦ Uns cu clei. 2. (Despre materiale) Tratat cu o soluție sau cu o emulsie în cursul procesului de fabricație pentru a face impermeabil. – V. încleia.

ÎNCLEIÁT1 s. n. Faptul de a (se) încleia.V. încleia.

ÎNCLEIÁT1 s. n. Faptul de a (se) încleia.V. încleia.

încleiat2, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C 224 / V: încleit / Pl: ~ați, ~e / E: încleia] 1 Fixat, lipit cu clei. 2 (Pex) Lipit. 3 Murdărit cu clei. 4 (D. falei) Încleștat. 5 (D. limbă) Înțepenit. 6 (D. produse semifabricate) Tratat cu soluții coloidale sau de amidon pentru a-l face impermeabil.

încleiat1 sn [At: DA ms / Pl: (uri) ~uri / E: încleia] 1 Încleiere (1). 2 (Pex) Lipire. 3-6 Încleiere (3-6).

ÎNCLEIÁT2, -Ă, încleiați, -te, adj. 1. Fixat, lipit cu clei. ♦ Uns cu clei. [Prindea porumbelul] cu nuia încleiată în vîrf. PAS, Z. I 129. 2. (Despre un material) Tratat cu o soluție sau o emulsie în cursul procesului de fabricație. – Variantă: încleít, -ă (ISPIRESCU, L. 146) adj.

ÎNCLEIÁT1 s. n. Faptul de a (se) încleia.

ÎNCLEIÁ, încleiez, vb. I. Tranz. 1. A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. ♦ Refl. A se lipi. ♦ Refl. A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ♦ Refl. A se face, a deveni cleios. ♦ Refl. Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. 2. A trata diverse produse (semifabricate) cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile. [Prez. ind. și: încléi] – În + clei.

ÎNCLEIÁ, încleiez, vb. I. Tranz. 1. A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. ♦ Refl. A se lipi. ♦ Refl. A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ♦ Refl. A se face, a deveni cleios. ♦ Refl. Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. 2. A trata diverse produse (semifabricate) cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile. [Prez. ind. și: încléi] – În + clei.

încleia [At: NECULCE, ap. LET. II 249/16 / V: (cscj) înclei / Pzi: ~iez, înclei / E: în- + clei] 1 vt A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. Si: a încleioșa (1), (îns) a se înclicoși. 2 vr (Pex) A se lipi. 3 vr A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios Si: a se încleioșa (2). 4 vr A se face, a deveni cleios Si: a se încleioșa (3). 5 vr (Fig; d. fălci) A se încleșta (2). 6 vr (Fig; d. limbă) A se înțepeni. 7 vt A trata diferite produse semifabricate cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile.

ÎNCLEIÁ, încleiez și încléi, vb. I. 1. Tranz. A lipi cu clei; a unge cu clei (în vederea lipirii). Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază. IOSIF, P. 73. 2. Refl. A se lipi. În pletele lui bogate... se-ncleiaseră acum bucăți de bălegar. GALAN, Z. R. 361. ♦ A se murdări de clei sau de ceva cleios. S-a încleiat pe mîini.Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. Ți se încleie limba în gură și începi a bolborosi turcește. CREANGĂ, P. 260. Valeu, că mi s-o încleiat fălcile. ALECSANDRI, T. I 45. ♦ Fig. A se face cleios. Cu gura friptă, de i se încleia scuipatul. DELAVRANCEA, S. 14. 3. Tranz. A trata firele de urzeală cu o soluție sau o emulsie pentru a le face mai rezistente. ♦ A acoperi cu scrobeală de amidon hîrtiile fotografice înainte de a le face fotosensibile. ♦ A trata cu un coloid pasta din care se face hîrtia, pentru a-i da consistență și rezistență. – Variantă: încleí vb. IV.

ÎNCLEÍ vb. IV. v. încleia.

A SE ÎNCLEIÁ mă încléi intranz. 1) (despre obiecte sau despre părți ale lor) A se împreuna cu ajutorul unei substanțe lipicioase. ◊ A i ~ (cuiva) fălcile a i se încleșta (cuiva) fălcile. A i ~ (cuiva) limba (în gură) a-i înțepeni (cuiva) limba (în gură). 2) (despre substanțe vâscoase) A adera rămânând prins (de alte obiecte). Aluatul s-a ~t de mâini. 3) A deveni cleios. Pâinea se încleie. /în + clei

A ÎNCLEIÁ ~iéz tranz. 1) A face să se încleie. 2) (materiale fibroase) A trata cu o soluție sau emulsie cleioasă (pentru a face rezistent sau impermeabil). 3) fam. (părți ale corpului, obiecte de îmbrăcăminte) A murdări cu ceva cleios. [Sil. în-cle-] /în + clei

încléĭ și -ĭéz, a -ĭá v. tr. (Se conj. încleĭem, -ĭațĭ; -eind). Lipesc cu cleĭ, maĭ ales vorbind de lemne.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

arată toate definițiile

Intrare: încleiat (adj.)
încleiat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încleiat
  • ‑ncleiat
  • încleiatul
  • încleiatu‑
  • ‑ncleiatul
  • ‑ncleiatu‑
  • încleia
  • ‑ncleia
  • încleiata
  • ‑ncleiata
plural
  • încleiați
  • ‑ncleiați
  • încleiații
  • ‑ncleiații
  • încleiate
  • ‑ncleiate
  • încleiatele
  • ‑ncleiatele
genitiv-dativ singular
  • încleiat
  • ‑ncleiat
  • încleiatului
  • ‑ncleiatului
  • încleiate
  • ‑ncleiate
  • încleiatei
  • ‑ncleiatei
plural
  • încleiați
  • ‑ncleiați
  • încleiaților
  • ‑ncleiaților
  • încleiate
  • ‑ncleiate
  • încleiatelor
  • ‑ncleiatelor
vocativ singular
plural
încleit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încleit
  • ‑ncleit
  • încleitul
  • încleitu‑
  • ‑ncleitul
  • ‑ncleitu‑
  • înclei
  • ‑nclei
  • încleita
  • ‑ncleita
plural
  • încleiți
  • ‑ncleiți
  • încleiții
  • ‑ncleiții
  • încleite
  • ‑ncleite
  • încleitele
  • ‑ncleitele
genitiv-dativ singular
  • încleit
  • ‑ncleit
  • încleitului
  • ‑ncleitului
  • încleite
  • ‑ncleite
  • încleitei
  • ‑ncleitei
plural
  • încleiți
  • ‑ncleiți
  • încleiților
  • ‑ncleiților
  • încleite
  • ‑ncleite
  • încleitelor
  • ‑ncleitelor
vocativ singular
plural
Intrare: încleiat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încleiat
  • ‑ncleiat
  • încleiatul
  • încleiatu‑
  • ‑ncleiatul
  • ‑ncleiatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • încleiat
  • ‑ncleiat
  • încleiatului
  • ‑ncleiatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: încleia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încleia
  • ‑ncleia
  • încleiere
  • ‑ncleiere
  • încleiat
  • ‑ncleiat
  • încleiatu‑
  • ‑ncleiatu‑
  • încleind
  • ‑ncleind
  • încleindu‑
  • ‑ncleindu‑
singular plural
  • încleia
  • ‑ncleia
  • încleiați
  • ‑ncleiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încleiez
  • ‑ncleiez
(să)
  • încleiez
  • ‑ncleiez
  • încleiam
  • ‑ncleiam
  • încleiai
  • ‑ncleiai
  • încleiasem
  • ‑ncleiasem
a II-a (tu)
  • încleiezi
  • ‑ncleiezi
(să)
  • încleiezi
  • ‑ncleiezi
  • încleiai
  • ‑ncleiai
  • încleiași
  • ‑ncleiași
  • încleiaseși
  • ‑ncleiaseși
a III-a (el, ea)
  • încleia
  • ‑ncleia
(să)
  • încleieze
  • ‑ncleieze
  • încleia
  • ‑ncleia
  • încleie
  • ‑ncleie
  • încleiase
  • ‑ncleiase
plural I (noi)
  • încleiem
  • ‑ncleiem
(să)
  • încleiem
  • ‑ncleiem
  • încleiam
  • ‑ncleiam
  • încleiarăm
  • ‑ncleiarăm
  • încleiaserăm
  • ‑ncleiaserăm
  • încleiasem
  • ‑ncleiasem
a II-a (voi)
  • încleiați
  • ‑ncleiați
(să)
  • încleiați
  • ‑ncleiați
  • încleiați
  • ‑ncleiați
  • încleiarăți
  • ‑ncleiarăți
  • încleiaserăți
  • ‑ncleiaserăți
  • încleiaseți
  • ‑ncleiaseți
a III-a (ei, ele)
  • încleia
  • ‑ncleia
(să)
  • încleieze
  • ‑ncleieze
  • încleiau
  • ‑ncleiau
  • încleia
  • ‑ncleia
  • încleiaseră
  • ‑ncleiaseră
încleia2 (1 -i) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT104)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încleia
  • ‑ncleia
  • încleiere
  • ‑ncleiere
  • încleiat
  • ‑ncleiat
  • încleiatu‑
  • ‑ncleiatu‑
  • încleind
  • ‑ncleind
  • încleindu‑
  • ‑ncleindu‑
singular plural
  • încleie
  • ‑ncleie
  • încleiați
  • ‑ncleiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înclei
  • ‑nclei
(să)
  • înclei
  • ‑nclei
  • încleiam
  • ‑ncleiam
  • încleiai
  • ‑ncleiai
  • încleiasem
  • ‑ncleiasem
a II-a (tu)
  • înclei
  • ‑nclei
(să)
  • înclei
  • ‑nclei
  • încleiai
  • ‑ncleiai
  • încleiași
  • ‑ncleiași
  • încleiaseși
  • ‑ncleiaseși
a III-a (el, ea)
  • încleie
  • ‑ncleie
(să)
  • încleie
  • ‑ncleie
  • încleia
  • ‑ncleia
  • încleie
  • ‑ncleie
  • încleiase
  • ‑ncleiase
plural I (noi)
  • încleiem
  • ‑ncleiem
(să)
  • încleiem
  • ‑ncleiem
  • încleiam
  • ‑ncleiam
  • încleiarăm
  • ‑ncleiarăm
  • încleiaserăm
  • ‑ncleiaserăm
  • încleiasem
  • ‑ncleiasem
a II-a (voi)
  • încleiați
  • ‑ncleiați
(să)
  • încleiați
  • ‑ncleiați
  • încleiați
  • ‑ncleiați
  • încleiarăți
  • ‑ncleiarăți
  • încleiaserăți
  • ‑ncleiaserăți
  • încleiaseți
  • ‑ncleiaseți
a III-a (ei, ele)
  • încleie
  • ‑ncleie
(să)
  • încleie
  • ‑ncleie
  • încleiau
  • ‑ncleiau
  • încleia
  • ‑ncleia
  • încleiaseră
  • ‑ncleiaseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înclei
  • ‑nclei
  • încleire
  • ‑ncleire
  • încleit
  • ‑ncleit
  • încleitu‑
  • ‑ncleitu‑
  • încleind
  • ‑ncleind
  • încleindu‑
  • ‑ncleindu‑
singular plural
  • încleiește
  • ‑ncleiește
  • încleiți
  • ‑ncleiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încleiesc
  • ‑ncleiesc
(să)
  • încleiesc
  • ‑ncleiesc
  • încleiam
  • ‑ncleiam
  • încleii
  • ‑ncleii
  • încleisem
  • ‑ncleisem
a II-a (tu)
  • încleiești
  • ‑ncleiești
(să)
  • încleiești
  • ‑ncleiești
  • încleiai
  • ‑ncleiai
  • încleiși
  • ‑ncleiși
  • încleiseși
  • ‑ncleiseși
a III-a (el, ea)
  • încleiește
  • ‑ncleiește
(să)
  • încleiască
  • ‑ncleiască
  • încleia
  • ‑ncleia
  • înclei
  • ‑nclei
  • încleise
  • ‑ncleise
plural I (noi)
  • încleim
  • ‑ncleim
(să)
  • încleim
  • ‑ncleim
  • încleiam
  • ‑ncleiam
  • încleirăm
  • ‑ncleirăm
  • încleiserăm
  • ‑ncleiserăm
  • încleisem
  • ‑ncleisem
a II-a (voi)
  • încleiți
  • ‑ncleiți
(să)
  • încleiți
  • ‑ncleiți
  • încleiați
  • ‑ncleiați
  • încleirăți
  • ‑ncleirăți
  • încleiserăți
  • ‑ncleiserăți
  • încleiseți
  • ‑ncleiseți
a III-a (ei, ele)
  • încleiesc
  • ‑ncleiesc
(să)
  • încleiască
  • ‑ncleiască
  • încleiau
  • ‑ncleiau
  • înclei
  • ‑nclei
  • încleiseră
  • ‑ncleiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încleiat (adj.) încleit

  • 1. Fixat, lipit cu clei.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • [Prindea porumbelul] cu nuia încleiată în vîrf. PAS, Z. I 129.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Uns cu clei.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. (Despre materiale) Tratat cu o soluție sau cu o emulsie în cursul procesului de fabricație pentru a face impermeabil.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

  • vezi încleia
    surse: DEX '09 DEX '98

încleiat (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) încleia.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi încleia
    surse: DEX '98 DEX '09

încleia încleiat încleiere încleire încleit înclei

  • 1. A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: descleia attach_file un exemplu
    exemple
    • Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază. IOSIF, P. 73.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se lipi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lipi antonime: dezlipi attach_file un exemplu
      exemple
      • În pletele lui bogate... se-ncleiaseră acum bucăți de bălegar. GALAN, Z. R. 361.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • S-a încleiat pe mâini.
        surse: DLRLC
    • 1.3. reflexiv A se face, a deveni cleios.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cu gura friptă, de i se încleia scuipatul. DELAVRANCEA, S. 14.
        surse: DLRLC
    • 1.4. reflexiv figurat (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încleșta înțepeni attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ți se încleie limba în gură și începi a bolborosi turcește. CREANGĂ, P. 260.
        surse: DLRLC
      • Valeu, că mi s-o încleiat fălcile. ALECSANDRI, T. I 45.
        surse: DLRLC
  • 2. A trata diverse produse (semifabricate) cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. A trata firele de urzeală cu o soluție sau o emulsie pentru a le face mai rezistente.
    surse: DLRLC
    • 3.1. A acoperi cu scrobeală de amidon hârtiile fotografice înainte de a le face fotosensibile.
      surse: DLRLC
    • 3.2. A trata cu un coloid pasta din care se face hârtia, pentru a-i da consistență și rezistență.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + clei
    surse: DEX '98 DEX '09