16 definiții pentru închipui chipui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

închipui [At: CORESI, EV. 65/13 / Pzi: închipui, ~esc / E: în- + chip + -ui] 1 vr (Ccd) A-și face o părere sau o imagine despre cineva sau ceva. 2 vr A se imagina pe sine într-o situație sau împrejurare. 3 vt A născoci. 4 vt A produce o imagine Si: a proiecta. 5 vt (Înv; fig) A face un plan. 6 vta (îrg) A reprezenta printr-o icoană. 7 vt (Îrg) A face schița unei zidiri Si: a proiecta, a schița. 8 vt (Îrg) A zugrăvi. 9 vt (Îrg) A arăta. 10 vt (Îrg) A descrie. 11 vt (Îrg) A înfăptui. 12 vt (Îrg) A crea. 13 vta (Mol) A alcătui. 14 vta (Mol; pex) A face rost de ceva Si: a procura. 15 vr (Înv) A lua chip de... Si: a se întruchipa. 16 vr (Înv) A lua ființă Si: a se întrupa, (înv) a se împelița. 17 vt (Înv) A îndeplini. 18 vr (Pop ; udp „ca”) A lua chip de... Si: a se metamorfoza, a se preface, a se schimba, a se transforma. 19 vr A se face în chipul cuiva sau a ceva. 20 vr (Înv) A fi ca cineva sau ceva. 21 vr A se compara cu cineva sau ceva. 22-23 vtr (Înv) A (se) asemăna. 24 vr (Înv; ccd) A se comporta ca cineva. 25 vr (Înv; ccd) A se conduce după cineva. 26 vt (Îvp) A reprezenta. 27 vt (Îvp) A simboliza. 28 vt (Îvp) A caracteriza. 29 vt (îvp) A însemna. 30 vt (Îvp) A echivala. 31 vi (Înv) A se gândi la ceva. 32 vi A se gândi să... 33-34 vtr A (se) considera. 35 vr A-și face despre sine o idee prea bună.

ÎNCHIPUÍ, închípui, vb. IV. Tranz. 1. (Cu pronumele în dativ) A-și face o părere sau o imagine despre cineva sau ceva; a-și imagina. ♦ Refl. A se imagina pe sine însuși într-o situație sau împrejurare. 2. A plăsmui cu mintea, cu fantezia; a imagina. 3. A reprezenta, a simboliza; a forma. 4. (Pop.) A face, a întocmi, a înjgheba. – În + chip + suf. -ui.

ÎNCHIPUÍ, închípui, vb. IV. Tranz. 1. (Cu pronumele în dativ) A-și face o părere sau o imagine despre cineva sau ceva; a-și imagina. ♦ Refl. A se imagina pe sine însuși într-o situație sau împrejurare. 2. A plăsmui cu mintea, cu fantezia; a imagina. 3. A reprezenta, a simboliza; a forma. 4. (Pop.) A face, a întocmi, a înjgheba. – În + chip + suf. -ui.

ÎNCHIPUÍ, inchipuiesc și închípui, vb. IV. 1. Refl. (Cu pronumele în dativ) A-și face o părere sau o imagine despre un lucru, înainte de a-l vedea sau despre un fapt înainte de a avea loc; a-și imagina, a crede. Închipuiește-ți răniții, luptînd cu valurile toată noaptea. CAMIL PETRESCU, U. N. 328. Greu și-ar fi închipuit cineva o așa apropiere de sentimente între acești doi oameni. VLAHUȚĂ, O. A. 263. Închipuiește-ți, Iliescule... asară, cînd m-am dus acasă, ce să văd? NEGRUZZI, S. I 30. ◊ (Urmat de o completivă directă) Nevasta administratorului zise: Își închipuie că i-am dat ieri mai puțin. DUMITRIU, N. 261. Dacă își închipuie că își bat joc de mine, se înșală. CAMIL PETRESCU, U. N. 216. Vă puteți închipui ce vra să zică a te scălda în Bistrița. CREANGĂ, A. 28. ♦ A-și face o părere (exactă sau greșită) despre înfățișarea sau caracterul unei persoane (necunoscută sau necunoscută bine). Mi-l închipuiam mai serios.Lui Zalmoxis [Dacii] nu-i făceau chip cioplit, ci și-l închipuiau sub forma cerului senin. IST. R.P.R. 34. 2. Refl. A se vedea pe sine însuși într-o situație sau o împrejurare (care n-a avut loc). Vorbind și răspunzîndu-și singur, inchipuindu-se pe el în luptă cu ceilalți. DELAVRANCEA, la TDRG. 3. Tranz. A imagina, a proiecta, a alcătui. V. inventa, scorni. Unde e-ndrăznețul care-o lume închipuise Și trăia închis într-însa? MACEDONSKI, O. I 276. Ce-ați zice, dac-aș închipui eu un plan care să realizeze dorința d-voastre? ALECSANDRI; T. I 294. Socotința mea este să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci. NEGRUZZI, S. I 12. 4. Tranz. A reprezenta, a simboliza; a forma. Deasupra porții, crengi de verdeață închipuiau un arc. PAS, Z. I 121. O masă, la un capăt al sălii ceva mai înălțat, închipuia tribuna. CĂLINESCU, I. C. 97. Baia era pardosită cu tot felul de marmură lustruită și adusă din meșteșug așa, încît închipuia fel de fel de flori, de paseri. ISPIRESCU, L. 38. 5. Tranz. A face, a întocmi; a înjgheba; p. ext. a face rost (de ceva), a procura. Rugai pe prietinul meu... să-mi închipuie un cal potrivit pungii mele. HOGAȘ, M. N. 7. Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești ș-un car? CREANGĂ, O. A. 147. Fieșcare muncitor își are locul închipuit întocmai ca o grădină. GOLESCU, Î. 118. ◊ Intranz. Femeie hăi! ia vezi de-nchipuie mai iute de cea masă, că uite, ne-o căzut la gazdă musafiri flămînzi. HOGAȘ, M. N. 228. 6. Refl. (Construit cu un nume predicativ sau cu o complinire introdusă prin «ca») A lua chip de..., a se preface, a se transforma, a se deghiza în... Băieții... se închipuiesc cîni, sar la babă și o trîntesc jos. ȘEZ. II 61. Împărăteasa își încleștă dinții într-un măr... Pe dată îi sări inima din loc... iar ea se închipui o măgăriță. ib. IX 121. – Variantă: chipuí vb. IV.

A ÎNCHIPUÍ închípui tranz. 1) A face în grabă din materiale aflate la îndemână; a înjgheba; a înfiripa; a sclipui; a improviza. ~ o colibă. 2) A aminti prin forma sa, înlocuind. Masa din colț închipuia tribuna. 3) (construit cu un pronume în dativ) A-și reprezenta în gând; a-și înfățișa; a-și imagina. A-și ~ viitoarea călătorie. /în + chip + suf. ~ui

închipuì v. 1. a face un chip, a reprezenta: marmura închipuia fel de fel de flori ISP.; 2. a-și pune în minte, a-și imagina: închipuiește-ți; 3. Mold. a face toate chipurile, a înjgheba: tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești și un car? CR.

închípuĭ și -ĭésc, a v. tr. (d. chip). Vechĭ. Formez, daŭ formă: Dumnezeŭ închipui omul. Compar, asemăn: pe ceĭ bunĭ îĭ închipuim pămîntuluĭ celuĭ roditor. V. intr. Semăn, mă compar: somnul închipuĭește morțiĭ. Azĭ. V. tr. Imaginez, concep: a închipui un tabloŭ, o mașină. Figurez, reprezent: îmĭ închipui ce-a fost în acel naufragiŭ, îmĭ închipuĭ că-s fericit. Bănuĭesc, presupun: îmĭ închipuĭ ce a spus! Închipez, înjghebez, procur: Tu aĭ boĭ: de ce nu-țĭ închipuĭeștĭ și un car? (Cr.). Exclamativ: Închipuĭește-țĭ (adică: ce nenorocire! ce comedie!).

CHIPUÍ vb. IV v. închipui.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

închipuí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. închípui, 3 închípuie, imperf. 3 sg. închipuiá; conj. prez. 3 să închípuie; ger. închipuínd

închipuí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. închípui, 3 sg. și pl. închípuie, imperf. 3 sg. închipuiá; ger. închipuínd


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCHIPUÍ vb. v. aduce, afla, apropia, asemăna, asemui, concepe, crea, descoperi, elabora, face, găsi, gândi, imagina, imita, incarna, inventa, întruchipa, întrupa, metamorfoza, mima, modifica, născoci, plănui, plăsmui, preface, preschimba, proiecta, realiza, reproduce, schimba, scorni, semăna, transforma.

ÎNCHIPUÍ vb. 1. v. imagina. 2. v. aștepta. 3. v. părea. 4. v. concepe. 5. v. bănui. 6. v. considera. 7. v. înfățișa. 8. v. înfățișa. 9. v. înjgheba.

închipui vb. v. ADUCE. AFLA. APROPIA. ASEMĂNA. ASEMUI. CONCEPE. CREA. DESCOPERI. ELABORA. FACE. GĂSI. GÎNDI. IMAGINA. IMITA. INCARNA. INVENTA. ÎNTRUCHIPA. ÎNTRUPA. METAMORFOZA. MIMA. MODIFICA. NĂSCOCI. PLĂNUI. PLĂSMUI. PREFACE. PRESCHIMBA. PROIECTA. REALIZA. REPRODUCE. SCHIMBA. SCORNI. SEMĂNA. TRANSFORMA.

ÎNCHIPUI vb. 1. a-și imagina, a-și înfățișa, a-și reprezenta, a vedea, (înv.) a-și figura. (Cum ți-o ~ tu pe ea?) 2. a (se) aștepta, a crede, a-și imagina. (Ce ți-ai ~ să vezi?) 3. a crede, a-și imagina, a i se năzări, a i se părea, (înv. și pop.) a i se năluci. (Tu ți-ai ~ numai că l-ai văzut!) 4. a concepe, a gîndi, a-și imagina, a vedea. (Cum îți ~ tu realizarea acestui lucru?) 5. a bănui, a crede, a ghici, a gîndi, a-și imagina, a întrezări, a presupune, a prevedea, a socoti, a ști, a visa, (rar) a prevesti, (înv. și reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine și-ar fi putut ~ că se va întîmpla astfel?) 6. a se considera, a se crede, a se socoti, a se vedea, (pop.) a se ține. (Se ~ inteligent.) 7. a imagina, a înfățișa, a reprezenta, (înv.) a arăduce. (Decorul ~ o pădure.) 8. a înfățișa, a reprezenta, a semnifica, a simboliza. (Aceste romburi ~...) 9. a încropi, a înfiripa, a înjgheba, (reg.) a închelbăra, a închipa, a înciocăla. (A ~ în grabă ceva.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

închipuí, închipuiesc, vb. tranz. – (pop.) A transforma, a face, a întocmi: „Vin meșteri și mă cioplesc, / Icoane mă-nchipuiesc” (Bilțiu, 1996: 224). – Din în- + chip „față, înfățișare” + suf. -ui (Scriban, DEX, MDA).

închipuí, închipuiesc, vb. tranz. – A transforma, a face, a întocmi; a reprezenta printr-o icoană: „Vin meșteri și mă cioplesc, / Icoane mă-nchipuiesc” (Bilțiu 1996: 224). – Din în- + chip „față, înfățișare” + -ui.

Intrare: închipui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • închipui
  • ‑nchipui
  • închipuire
  • ‑nchipuire
  • închipuit
  • ‑nchipuit
  • închipuitu‑
  • ‑nchipuitu‑
  • închipuind
  • ‑nchipuind
  • închipuindu‑
  • ‑nchipuindu‑
singular plural
  • închipuie
  • ‑nchipuie
  • închipuiți
  • ‑nchipuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • închipui
  • ‑nchipui
(să)
  • închipui
  • ‑nchipui
  • închipuiam
  • ‑nchipuiam
  • închipuii
  • ‑nchipuii
  • închipuisem
  • ‑nchipuisem
a II-a (tu)
  • închipui
  • ‑nchipui
(să)
  • închipui
  • ‑nchipui
  • închipuiai
  • ‑nchipuiai
  • închipuiși
  • ‑nchipuiși
  • închipuiseși
  • ‑nchipuiseși
a III-a (el, ea)
  • închipuie
  • ‑nchipuie
(să)
  • închipuie
  • ‑nchipuie
  • închipuia
  • ‑nchipuia
  • închipui
  • ‑nchipui
  • închipuise
  • ‑nchipuise
plural I (noi)
  • închipuim
  • ‑nchipuim
(să)
  • închipuim
  • ‑nchipuim
  • închipuiam
  • ‑nchipuiam
  • închipuirăm
  • ‑nchipuirăm
  • închipuiserăm
  • ‑nchipuiserăm
  • închipuisem
  • ‑nchipuisem
a II-a (voi)
  • închipuiți
  • ‑nchipuiți
(să)
  • închipuiți
  • ‑nchipuiți
  • închipuiați
  • ‑nchipuiați
  • închipuirăți
  • ‑nchipuirăți
  • închipuiserăți
  • ‑nchipuiserăți
  • închipuiseți
  • ‑nchipuiseți
a III-a (ei, ele)
  • închipuie
  • ‑nchipuie
(să)
  • închipuie
  • ‑nchipuie
  • închipuiau
  • ‑nchipuiau
  • închipui
  • ‑nchipui
  • închipuiseră
  • ‑nchipuiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • chipui
  • chipuire
  • chipuit
  • chipuitu‑
  • chipuind
  • chipuindu‑
singular plural
  • chipuie
  • chipuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • chipui
(să)
  • chipui
  • chipuiam
  • chipuii
  • chipuisem
a II-a (tu)
  • chipui
(să)
  • chipui
  • chipuiai
  • chipuiși
  • chipuiseși
a III-a (el, ea)
  • chipuie
(să)
  • chipuie
  • chipuia
  • chipui
  • chipuise
plural I (noi)
  • chipuim
(să)
  • chipuim
  • chipuiam
  • chipuirăm
  • chipuiserăm
  • chipuisem
a II-a (voi)
  • chipuiți
(să)
  • chipuiți
  • chipuiați
  • chipuirăți
  • chipuiserăți
  • chipuiseți
a III-a (ei, ele)
  • chipuie
(să)
  • chipuie
  • chipuiau
  • chipui
  • chipuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

închipui închipuire închipuit chipui

  • 1. (Cu pronumele în dativ) A-și face o părere sau o imagine despre cineva sau ceva; a-și imagina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: crede imagina 8 exemple
    exemple
    • Închipuiește-ți răniții, luptînd cu valurile toată noaptea. CAMIL PETRESCU, U. N. 328.
      surse: DLRLC
    • Greu și-ar fi închipuit cineva o așa apropiere de sentimente între acești doi oameni. VLAHUȚĂ, O. A. 263.
      surse: DLRLC
    • Închipuiește-ți, Iliescule... asară, cînd m-am dus acasă, ce să văd? NEGRUZZI, S. I 30.
      surse: DLRLC
    • Nevasta administratorului zise: Își închipuie că i-am dat ieri mai puțin. DUMITRIU, N. 261.
      surse: DLRLC
    • Dacă își închipuie că își bat joc de mine, se înșală. CAMIL PETRESCU, U. N. 216.
      surse: DLRLC
    • Vă puteți închipui ce vra să zică a te scălda în Bistrița. CREANGĂ, A. 28.
      surse: DLRLC
    • Mi-l închipuiam mai serios.
      surse: DLRLC
    • Lui Zalmoxis [Dacii] nu-i făceau chip cioplit, ci și-l închipuiau sub forma cerului senin. IST. R.P.R. 34.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se imagina pe sine însuși într-o situație sau împrejurare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Vorbind și răspunzîndu-și singur, închipuindu-se pe el în luptă cu ceilalți. DELAVRANCEA, la TDRG.
        surse: DLRLC
  • 2. A plăsmui cu mintea, cu fantezia.
    exemple
    • Unde e-ndrăznețul care-o lume închipuise Și trăia închis într-însa? MACEDONSKI, O. I 276.
      surse: DLRLC
    • Ce-ați zice, dac-aș închipui eu un plan care să realizeze dorința d-voastre? ALECSANDRI; T. I 294.
      surse: DLRLC
    • Socotința mea este să închipuim niște întrebări atît de grele, încît să nu le poată tălmăci. NEGRUZZI, S. I 12.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Deasupra porții, crengi de verdeață închipuiau un arc. PAS, Z. I 121.
      surse: DLRLC
    • O masă, la un capăt al sălii ceva mai înălțat, închipuia tribuna. CĂLINESCU, I. C. 97.
      surse: DLRLC
    • Baia era pardosită cu tot felul de marmură lustruită și adusă din meșteșug așa, încît închipuia fel de fel de flori, de paseri. ISPIRESCU, L. 38.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Fieșcare muncitor își are locul închipuit întocmai ca o grădină. GOLESCU, Î. 118.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv Femeie hăi! ia vezi de-nchipuie mai iute de cea masă, că uite, ne-o căzut la gazdă musafiri flămînzi. HOGAȘ, M. N. 228.
      surse: DLRLC
    • 4.1. prin extensiune A face rost (de ceva).
      surse: DLRLC sinonime: procura 2 exemple
      exemple
      • Rugai pe prietinul meu... să-mi închipuie un cal potrivit pungii mele. HOGAȘ, M. N. 7.
        surse: DLRLC
      • Tu ai boi, de ce nu-ți închipuiești ș-un car? CREANGĂ, O. A. 147.
        surse: DLRLC
  • 5. reflexiv (Construit cu un nume predicativ sau cu o complinire introdusă prin «ca») A lua chip de..., a se preface, a se transforma, a se deghiza în...
    exemple
    • Băieții... se închipuiesc cîni, sar la babă și o trîntesc jos. ȘEZ. II 61.
      surse: DLRLC
    • Împărăteasa își încleștă dinții într-un măr... Pe dată îi sări inima din loc... iar ea se închipui o măgăriță. ȘEZ. IX 121.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + chip + sufix -ui.
    surse: DEX '09 DEX '98