3 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCEPÚT, începuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) începe; începere. 2. Punct de plecare, moment inițial; parte care începe sau cu care se începe ceva. ◊ Loc. adv. De la (bun) început = din primele momente, din capul locului. De la (sau pe la, dintru ori întru) început = în (sau din) momentul inițial; din capul locului, din prima clipă. 3. (Înv.) Obârșie, origine, începătură. – V. începe.

ÎNCEPÚT, începuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) începe; începere. 2. Punct de plecare, moment inițial; parte care începe sau cu care se începe ceva. ◊ Loc. adv. De la (bun) început = din primele momente, din capul locului. De la (sau pe la, dintru ori întru) început = în (sau din) momentul inițial; din capul locului, din prima clipă. 3. (Înv.) Obârșie, origine, începătură. – V. începe.

început2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~uți, ~e / E: începe] 1 Care a luat ființă. 2 Pornit de la... 3 (D. o acțiune) Care a debutat. 4 (D. o activitate) Pornit2. 5 (înv; d. un copil) Conceput2. 6 Realizat pentru prima dată. 7 (D. un scop) A cărui îndeplinire a pornit. 8 Din care s-a luat o porțiune. 9 (D. alimente) Gustat cu intenția de a fi mâncat. 10 (D. idei) A cărei elaborare a demarat. 11 (D. lucrări) Din care s-a realizat prima parte. 12 (D. acțiuni) Din care s-a realizat o primă etapă. 13 Din care s-a consumat prima porțiune. 14 (D. o situație) Apărut2. 15 (D. un fenomen) Care dă primele semne de manifestare.

început1 [At: CORESI, EV. 25/29 / V: (înv) ceput / Pl: ~uri / E: începe] 1-12 sn Începere (2-5, 9-15). 13 Înființare. 14 sn (Îoc sfârșit sau capăt) Moment inițial de la care începe ceva și căruia nu-i precede nimic Si: începută (4), obârșie, origine. 15 sn (Înv; îs) De ~ Prime fructe. 16 sn (Îs) Un ~ de... sau începuturi de... Inițiativă și prime încercări în derularea unei acțiuni. 17 sn (Îf începuturi) Noțiuni elementare ale unei învățături. 18 sn (Îe) A avea ~uri bune A avea o pregătire bună. 19 sn (Rel; înv; îla) Fără-de-~ Caracteristică a divinității de a fi nenăscut și de a exista din veșnicie. 20 sn (Înv; îlav) De sus și de ~ Mai înainte de toate. 21-22 sn (Îlav) De la ~ sau pe la, întru ori dintru ~ În (sau din) momentul inițial. 23 av (Înv) În momentul Creației.

ÎNCEPÚT, începuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) începe; începere. 2. Punct inițial de plecare; parte care începe sau cu care se începe ceva. Fusese o zi caldă de început de aprilie. SADOVEANU, O. VII 123. Nu se deslușea de-i început de ziuă, ori cele dintîi întunecimi ale asfințitului. C. PETRESCU, S. 11. Viitorul și trecutul Sînt a filei două fețe, Vede-n capăt începutul Cine știe să le-nvețe. EMINESCU, O. I 196. Pe la începutul secolului al XVI-lea se naște în insula Creta un copil dintr-o familie de pescari. ALECSANDRI, T. II 48. ◊ Loc. adj. De la început = cu care se începe ceva. Paginile de la început ale cărții.Loc. adv. De la (sau de, pe la, dintru ori întru) început = în (sau din) momentul inițial, din capul locului. Dacă el ar fi știut s-o înțeleagă dintru început. REBREANU, R. I 187. Cu drept cuvînt, te așteptai să fii răsplătit, chiar de la început. ODOBESCU, S. III 10. De la bun început = din capul locului, din prima clipă. La început = în epoca inițială, în primele timpuri, mai înainte. La-nceput, pe cînd ființă nu era, nici neființă. EMINESCU, O. I 132. O iubeam și eu la început. NEGRUZZI, S. I 47. Clirosul, ca și mănăstirile, n-aveau privilegiuri deosebite la început. BĂLCESCU, O. II 14. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Lucrare neterminată, încercare. După propria-i mărturisire într-un început de biografie, Ion Creangă s-ar fi născut la 1 martie 1837. CĂLINESCU, I. C. 36. ♦ (Învechit) Origine, obîrșie. Leapădă-te de începutul tău, schimbă-ți numele, sau primește pe acesta ce ți-l dau eu. KOGĂLNICEANU, S. A. 55.

ÎNCEPÚT ~uri n. 1) v. A ÎNCEPE. 2) Prima realizare într-un domeniu de activitate; debut. A avut un ~ bun. 3) Parte care începe sau cu care începe ceva. ~ul anului.De la ~ din capul locului; din prima clipă. La ~ a) în stadiul inițial; b) mai întâi; în primul rând. 4) înv. Punct de plecare; obârșie; origine. A marca ~ul scrisului român. /v. a începe

început n. 1. primul pas într’o lucrare, primul moment în existență; 2. fig. fundament: sguduind ale lumii începuturi EM.

începút n., pl. urĭ (d. încep). Timpu de cînd saŭ locu de unde începe ceva, origine: începutu lupteĭ, începutu Dunăriĭ. Fig. Origine, fundament: începuturile lumiĭ. La început, cînd a început ceva: la începutu sărbăriĭ. A face unuĭ lucru începutu, a-l începe (vorbind maĭ ales de fapte rele): acesteĭ nenorocirĭ invidia ĭ-a făcut începutu. – La Ur. din ceput, de la început.

ÎNCÉPE, încép, vb. III. 1. Tranz. A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune, dintr-o serie de lucrări sau de acțiuni. ♦ A lua, a scoate, a consuma prima porțiune din ceva. A început o pâine. 2. Intranz. (Despre stări, fenomene) A se arăta, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne). ♦ Intranz. și refl. A porni. – Lat. incipere.

ÎNCÉPE, încép, vb. III. 1. Tranz. A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune, dintr-o serie de lucrări sau de acțiuni. ♦ A lua, a scoate, a consuma prima porțiune din ceva. A început o pâine. 2. Intranz. (Despre stări, fenomene) A se arăta, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne). ♦ Intranz. și refl. A porni. – Lat. incipere.

începe [At: COD. VOR. 93/3 / V: (înv) cepe / Pzi: încep / E: ml incipio, -ere] 1 vi (Îoc a isprăvi, a înceta, a termina) A lua ființă. 2 vi A porni de Ia... 3 vi A debuta. 4 vt A porni o activitate. 5 vr (Înv; îe) A se ~ (cu cineva) A se lua la ceartă cu cineva. 6 vt A face ca ceva să se realizeze pentru prima dată. 7-8 vir A pomi la realizarea unui scop, a unui act etc. 9 vt A lua pentru prima dată dintr-un lucru. 10 vt (Îe) A ~ o bute A da cep. 11 vt (Îe) A ~ o lumânare A aprinde o lumânare. 12 vt A gusta un aliment, cu intenția de a-l mânca. 13 vt (Înv) A concepe o idee. 14 vt (Înv; d. femei) A rămâne însărcinată. 15 vt A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune. 16 vt A consuma prima porțiune din ceva. 17 vi (D. stări) A se arăta. 18 vi (D. fenomene) A se manifesta.

ÎNCÉPE, încép, vb. III. 1. Intranz. (Adesea precedă subiectul; despre o stare sau un fenomen) A se arăta, a se ivi, a apărea (cu primele semne). Începu o ploaie... de părea că toarnă cu găleata. ISPIRESCU, L. 28. ♦ (Despre o lucrare, o acțiune) A se porni, a se deschide. Ziceți să cînte muzica... să-nceapă balul. ALECSANDRI, T. I 225. 2. Tranz. (Urmat de verbe la conjunctiv sau la infinitiv) A face primii pași într-o lucrare sau într-o acțiune. Unii începură să-și puie pe foc gardurile. REBREANU, R. I 233. Căpitanul începu să cotrobăiască într-un dulap de cărți. BART, E. 270. Bătrîna începu a plînge, punîndu-și mîinele în părul neorînduit. DUNĂREANU, CH. 204. A-nceput să bîntuie o foamete cumplită. CARAGIALE, O. III 195. ◊ (Complementul indică acțiunea care pornește sau e pe punctul de a porni) Tu să fi-nceput iubitul, Că-i făceam eu isprăvitul. COȘBUC, P. I 52. ◊ Intranz. unipers. Într-o noapte începu să ningă. BART, E. 308. ◊ Refl. (Numai la pers. 3, cînd subiectul nu reprezintă o ființă) Petrecerile se începură. VISSARION, B. 80. Scena se începe prin cuvinte nepăsătoare. GHEREA, ST. CR. I 338. ♦ Absol. (Subînțelegîndu-se conjunctivul sau infinitivul verbului «a vorbi») A se porni să vorbească, a rosti primele cuvinte din ceea ce vrea să spună. Nu caut vorbe pe ales, Nici știu cum aș începe. EMINESCU, O. I 173. Dați-mi toată atențiunea, că încep! ALECSANDRI, T. I 274. Deșertă plosca, își drese glasul și începu. NEGRUZZl, S. I 245. ◊ (Cu un complement care indică ceea ce se spune, se cîntă) Mii de glasuri slabe încep sub bolta largă Un cînt frumos și dulce. EMINESCU, O. I 94. ◊ Expr. A o începe bine = a obține succes de la început, a păși cu dreptul. Ce trebuie să fac ca s-o încep bine? GALAN, B. I 10. 3. Tranz. A lua, a scoate, a tăia prima porțiune din ceva, pentru a o folosi, a o consuma. A început o pîine.Refl. pas. De la vîrf să-ncepe Stogul. SEVASTOS, la TDRG.

A ÎNCÉPE încép 1. tranz. 1) (acțiuni, lucruri etc.) A realiza în partea inițială; a porni. 2) (urmat de un conjunctiv sau de un infinitiv) A fi pe cale (de); a porni; a prinde. ~ a țipa. ~ să fugă. 3) A face să nu mai fie întreg, consumând prima porțiune. ~ o pâine. 2. intranz. (despre acțiuni, stări, fenomene etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a porni. Ședința începe. Ninsoarea începe. /<lat. incipere

începe v. 1. a face primul pas într’o lucrare: a începe o clădire; 2. a fi la început: a-și începe ziua; 3. a lua începutul: iarna începe la 22 Decembrie. [Lat. INCIPERE].

încép, -cepút, a -cépe v. tr. (lat. incípio, -cípere, d. cápere, a apuca, a lua. V. încap, capăt, re-cuperez, accept, con-cep). Fac prima parte din ceva: încep (a scrie) o carte, încep o casă. Îs la început: încep anu, călătoria. V. intr. Ceremonia a început (subînț. a curge, să curgă, cursu eĭ). V. refl. Lupta s’a început (saŭ a început). – În Serbia a cepe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

începút s. n., pl. începúturi

începút s. n., pl. începúturi

încépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încép, 1 pl. încépem, imperf. 3 sg. începeá; part. începút

încépe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încép, imperf. 3 sg. începeá; part. începút


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCEPÚT s. 1. debut, (înv.) primiții (pl.), primordiu, (fig.) start. (A avut un ~ bun.) 2. v. origine. 3. v. cap.

ÎNCEPUT s. 1. debut, (înv.) primiții (pl.), primordiu, (fig.) start. (A avut un ~ bun.) 2. obîrșie, origine, proveniență, sursă, (livr.) sorginte, (înv.) începătură, (fig.) izvor, sîmbure. (~ daco-latin al limbii române.) 3. cap, frunte. (~ coloanei.)

Început ≠ încheiere, sfârșit

arată toate definițiile

Intrare: început (adj.)
început2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • început
  • ‑nceput
  • începutul
  • începutu‑
  • ‑nceputul
  • ‑nceputu‑
  • începu
  • ‑ncepu
  • începuta
  • ‑nceputa
plural
  • începuți
  • ‑ncepuți
  • începuții
  • ‑ncepuții
  • începute
  • ‑ncepute
  • începutele
  • ‑nceputele
genitiv-dativ singular
  • început
  • ‑nceput
  • începutului
  • ‑nceputului
  • începute
  • ‑ncepute
  • începutei
  • ‑nceputei
plural
  • începuți
  • ‑ncepuți
  • începuților
  • ‑ncepuților
  • începute
  • ‑ncepute
  • începutelor
  • ‑nceputelor
vocativ singular
plural
Intrare: început (s.n.)
început1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • început
  • ‑nceput
  • începutul
  • începutu‑
  • ‑nceputul
  • ‑nceputu‑
plural
  • începuturi
  • ‑nceputuri
  • începuturile
  • ‑nceputurile
genitiv-dativ singular
  • început
  • ‑nceput
  • începutului
  • ‑nceputului
plural
  • începuturi
  • ‑nceputuri
  • începuturilor
  • ‑nceputurilor
vocativ singular
plural
Intrare: începe
verb (VT602)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • începe
  • ‑ncepe
  • începere
  • ‑ncepere
  • început
  • ‑nceput
  • începutu‑
  • ‑nceputu‑
  • începând
  • ‑ncepând
  • începându‑
  • ‑ncepându‑
singular plural
  • începe
  • ‑ncepe
  • începeți
  • ‑ncepeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încep
  • ‑ncep
(să)
  • încep
  • ‑ncep
  • începeam
  • ‑ncepeam
  • începui
  • ‑ncepui
  • începusem
  • ‑ncepusem
a II-a (tu)
  • începi
  • ‑ncepi
(să)
  • începi
  • ‑ncepi
  • începeai
  • ‑ncepeai
  • începuși
  • ‑ncepuși
  • începuseși
  • ‑ncepuseși
a III-a (el, ea)
  • începe
  • ‑ncepe
(să)
  • încea
  • ‑ncea
  • începea
  • ‑ncepea
  • începu
  • ‑ncepu
  • începuse
  • ‑ncepuse
plural I (noi)
  • începem
  • ‑ncepem
(să)
  • începem
  • ‑ncepem
  • începeam
  • ‑ncepeam
  • începurăm
  • ‑ncepurăm
  • începuserăm
  • ‑ncepuserăm
  • începusem
  • ‑ncepusem
a II-a (voi)
  • începeți
  • ‑ncepeți
(să)
  • începeți
  • ‑ncepeți
  • începeați
  • ‑ncepeați
  • începurăți
  • ‑ncepurăți
  • începuserăți
  • ‑ncepuserăți
  • începuseți
  • ‑ncepuseți
a III-a (ei, ele)
  • încep
  • ‑ncep
(să)
  • încea
  • ‑ncea
  • începeau
  • ‑ncepeau
  • începu
  • ‑ncepu
  • începuseră
  • ‑ncepuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

început (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) începe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: începere antonime: sfârșit (s.n.) încheiere
  • 2. Punct de plecare, moment inițial; parte care începe sau cu care se începe ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Fusese o zi caldă de început de aprilie. SADOVEANU, O. VII 123.
      surse: DLRLC
    • Nu se deslușea de-i început de ziuă, ori cele dintîi întunecimi ale asfințitului. C. PETRESCU, S. 11.
      surse: DLRLC
    • Viitorul și trecutul Sînt a filei două fețe, Vede-n capăt începutul Cine știe să le-nvețe. EMINESCU, O. I 196.
      surse: DLRLC
    • Pe la începutul secolului al XVI-lea se naște în insula Creta un copil dintr-o familie de pescari. ALECSANDRI, T. II 48.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune adjectivală De la început = cu care se începe ceva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Paginile de la început ale cărții.
        surse: DLRLC
    • 2.2. locuțiune adverbială De la (bun) început = din primele momente, din capul locului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.3. locuțiune adverbială De la (sau pe la, dintru ori întru) început = în (sau din) momentul inițial; din capul locului, din prima clipă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Dacă el ar fi știut s-o înțeleagă dintru început. REBREANU, R. I 187.
        surse: DLRLC
      • Cu drept cuvînt, te așteptai să fii răsplătit, chiar de la început. ODOBESCU, S. III 10.
        surse: DLRLC
    • 2.4. locuțiune adverbială La început = în epoca inițială, în primele timpuri, mai înainte.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • La-nceput, pe cînd ființă nu era, nici neființă. EMINESCU, O. I 132.
        surse: DLRLC
      • O iubeam și eu la început. NEGRUZZI, S. I 47.
        surse: DLRLC
      • Clirosul, ca și mănăstirile, n-aveau privilegiuri deosebite la început. BĂLCESCU, O. II 14.
        surse: DLRLC
    • 2.5. (Urmat de determinări introduse prin prepoziția «de») Lucrare neterminată.
      surse: DLRLC sinonime: încercare un exemplu
      exemple
      • După propria-i mărturisire într-un început de biografie, Ion Creangă s-ar fi născut la 1 martie 1837. CĂLINESCU, I. C. 36.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Leapădă-te de începutul tău, schimbă-ți numele, sau primește pe acesta ce ți-l dau eu. KOGĂLNICEANU, S. A. 55.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi începe
    surse: DEX '98 DEX '09

începe începere

  • 1. tranzitiv A realiza prima parte dintr-o lucrare, dintr-o acțiune, dintr-o serie de lucrări sau de acțiuni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: sfârși 8 exemple
    exemple
    • Unii începură să-și puie pe foc gardurile. REBREANU, R. I 233.
      surse: DLRLC
    • Căpitanul începu să cotrobăiască într-un dulap de cărți. BART, E. 270.
      surse: DLRLC
    • Bătrîna începu a plînge, punîndu-și mîinele în părul neorînduit. DUNĂREANU, CH. 204.
      surse: DLRLC
    • A-nceput să bîntuie o foamete cumplită. CARAGIALE, O. III 195.
      surse: DLRLC
    • Tu să fi-nceput iubitul, Că-i făceam eu isprăvitul. COȘBUC, P. I 52.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv impersonal Într-o noapte începu să ningă. BART, E. 308.
      surse: DLRLC
    • reflexiv unipersonal (Când subiectul nu reprezintă o ființă) Petrecerile se începură. VISSARION, B. 80.
      surse: DLRLC
    • reflexiv unipersonal (Când subiectul nu reprezintă o ființă) Scena se începe prin cuvinte nepăsătoare. GHEREA, ST. CR. I 338.
      surse: DLRLC
    • 1.1. absolut (Subînțelegându-se conjunctivul sau infinitivul verbului «a vorbi») A se porni să vorbească, a rosti primele cuvinte din ceea ce vrea să spună.
      surse: DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Nu caut vorbe pe ales, Nici știu cum aș începe. EMINESCU, O. I 173.
        surse: DLRLC
      • Dați-mi toată atențiunea, că încep! ALECSANDRI, T. I 274.
        surse: DLRLC
      • Deșertă plosca, își drese glasul și începu. NEGRUZZl, S. I 245.
        surse: DLRLC
      • Mii de glasuri slabe încep sub bolta largă Un cînt frumos și dulce. EMINESCU, O. I 94.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A o începe bine = a obține succes de la început, a păși cu dreptul.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Ce trebuie să fac ca s-o încep bine? GALAN, B. I 10.
          surse: DLRLC
    • 1.2. A lua, a scoate, a consuma prima porțiune din ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • A început o pâine.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • reflexiv pasiv De la vîrf să-ncepe Stogul. SEVASTOS, la TDRG.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre stări, fenomene) A se arăta, a se ivi, a se manifesta (cu primele semne).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: apărea arăta ivi manifesta un exemplu
    exemple
    • Începu o ploaie... de părea că toarnă cu găleata. ISPIRESCU, L. 28.
      surse: DLRLC
    • 2.1. intranzitiv reflexiv (Despre o lucrare, o acțiune) A se porni, a se deschide.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deschide porni un exemplu
      exemple
      • Ziceți să cînte muzica... să-nceapă balul. ALECSANDRI, T. I 225.
        surse: DLRLC

etimologie: