început², ~ă a [At: DA ms / Pl: ~uți, ~e / E: începe] 1 Care a luat ființă. 2 Pornit de la... 3 (D. o acțiune) Care a debutat. 4 (D. o activitate) Pornit². 5 (înv; d. un copil) Conceput². 6 Realizat pentru prima dată. 7 (D. un scop) A cărui îndeplinire a pornit. 8 Din care s-a luat o porțiune. 9 (D. alimente) Gustat cu intenția de a fi mâncat. 10 (D. idei) A cărei elaborare a demarat. 11 (D. lucrări) Din care s-a realizat prima parte. 12 (D. acțiuni) Din care s-a realizat o primă etapă. 13 Din care s-a consumat prima porțiune. 14 (D. o situație) Apărut². 15 (D. un fenomen) Care dă primele semne de manifestare.

ÎNCEPUT I. adj. p. ÎNCEPE ¶ ¶ C. NEÎNCEPUT: apă ~ă 👉 APĂ 3. II. (pl. -turi) sn. 1 Primul pas făcut într’o lucrare; întîiul moment de existență a unui lucru, de înfăptuire a unei lucrări (C. sfîrșit): ~ul unei lucrări; ~ul zilei, lumii, vieții; la ~, a) dintru’ntîiu, în primul moment: la ~ ori-ce lucru este greu; b) la originea lumii: la ~ a făcut Dumnezeu cerul și pămîntul ¶ 2 Ⓕ Temelie: sguduind ale lumii ~uri (EMIN.).