încailea av vz încai

încailea adv. V. încai.

încáĭlea, V. încaĭ.

caltea av vz încaltea

încai av [At: CORESI, EV. 108/33 / V: (înv) ~le, ~lea, ~ale,~alea, ~aleai / A și: (îrg) încai / E: în- + cai] (Reg) 1 Cel puțin. 2 Măcar.

încaile av vz încai

încailete av vz încalțe

încale av vz încai

încalea av vz încai

încaleai av vz încai

încalete av vz încalțe

încaltea av vz încalte

încaltelea av vz încalte

încăletea av vz încalte

încălețe av vz încalte

încălte av vz încalte

ÎNCAI adv. Încaltea. Încai fă bunătate de ne dă hainele. ISPIRESCU, L. 150. Știu destule limbi străine – încai despre a rumînească pot zice, fără să mă laud, că o știu cu temei. CARAGIALE, O. III 31. Veveriță îmi este vechi dușman; dar încai niciodată nu s-a ascuns. NEGRUZZI, S. I 141.

ÎNCALTEA adv. (Mold.; și în forma încalte) Măcar, cel puțin, barem, încai. Apoi dacă-i vorba așa, să iei după cît muncești, las’ pe noi! Asta, încaltea, ar fi o rînduială! CAMILAR, TEM. 31. Aiasta încalte mi-o plăcut! C. PETRESCU, R. DR. 17. Cînd ai avea încaltea un cal bun, calea-valea, dar, cu mîrțogul ista, îți duc vergile. CREANGĂ, P. 203. De nu m-ai uita încalte, Sufletul vieții mele. EMINESCU, O. I 54. – Variante: încalte, încailea (SADOVEANU, M. C. 206, FILIMON, C. 129) adv.

ÎNCALTEA adv. pop. (atribuie celor spuse o ultimă restricție admisibilă) Cel puțin; măcar; barem. /încă + alte

încai (încailea) adv, cel puțin: dă-mi încai banii. [Origină necunoscută].

încalte(a) adv. V. încai: încaltea când ai fi și tu ceva CR.

încáĭ, încáĭlea, încálea și încáltea (ea dift.) adv. (d. încă, ca cîndaĭ și cîndailea d. cînd). Fam. Cel puțin, barim, măcar: mă duc să văd încaltea ce-a fost, încaltea nu m’am dus degeaba. – Forma încaĭlea în vest. Rar încáletea. În Bihor (Șez. 37, 129) încăléte.

încálea, V. încaĭ.

încáltea, V. încaĭ.

!încaltea (reg.) adv.

încaltea/încalte (reg.) adv.

încai adv.

încaltea/încalte adv.

încai.

ÎNCAI adv. v. barem, măcar.

ÎNCALTEA adv. v. barem, măcar.

încai adv. v. BAREM. MĂCAR.

încaltea adv. v. BAREM. MĂCAR.

încálete, adv. v. încalte.

încálte, (încalete), adv. Măcar, cel puțin: „Amu, apoi săturați-vă încalte de lapte” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 298). – Din încă + alta (Scriban, DEX, MDA).

încalte, (încalete), adv. – Măcar, cel puțin: „Încalete le-o dat de lucru”; „Amu, apoi săturați-vă încalte de lapte” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 298). – Din încă + alta (Scriban, DEX, MDA).

încalete, (încalte), adv. – Măcar, cel puțin: „Încalete le-o dat de lucru”. – Încă + alta.