2 intrări

school Articole pe această temă:

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂRUNȚÍT, -Ă, încărunțiți, -te, adj. (Despre păr) Care este cărunt; (despre oameni) cu părul cărunt; p. ext. bătrân. – V. încărunți.

ÎNCĂRUNȚÍT, -Ă, încărunțiți, -te, adj. (Despre păr) Care este cărunt; (despre oameni) cu părul cărunt; p. ext. bătrân. – V. încărunți.

încărunțit2, ~ă a [At: ODOBESCU, II, 152 / Pl: ~iți, ~e / E: încărunți] 1 (D. păr) Albit. 2 (D. persoane) Cu părul cărunt. 3 (Pex; d. persoane) Îmbătrânit.

încărunțit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: încărunți] 1-2 Încărunțire (1-2).

ÎNCĂRUNȚÍT, -Ă, încărunțiți, -te, adj. (Despre păr) Care este cărunt, care a început să albească; (despre persoane) cu părul cărunt, p. ext. în virstă, bătrîn. Se uită încruntat la soldatul încărunțit din fața sa. VORNIC, P. 121. Lenca răspundea sfioasă, cum se cuvine să vorbească cu o femeie încărunțită. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 145. – Variantă: cărunțít, -ă (ISPIRESCU, L. 353, ODOBESCU, S. II 152) adj.

ÎNCĂRUNȚÍ, încărunțesc, vb. IV. Intranz. (Despre păr) A începe să albească; a deveni cărunt; (despre persoane) a începe să albească la păr; a cărunți; p. ext. a îmbătrâni. – În + cărunt.

ÎNCĂRUNȚÍ, încărunțesc, vb. IV. Intranz. (Despre păr) A începe să albească; a deveni cărunt; (despre persoane) a începe să albească la păr; a cărunți; p. ext. a îmbătrâni. – În + cărunt.

încărunți vi [At: GORJAN, H. IV, 121 / Pzi: esc / E: în- + cărunt] 1 (D. păr) A deveni cărunt. 2 (D. persoane) A începe să albească la păr. 3 (Pex; d. persoane) A îmbătrâni.

CĂRUNȚÍ vb. IV v. încărunți.

CĂRUNȚÍT, -Ă adj. v. încărunțit.

CĂRUNȚÍT, -Ă adj. v. încărunțit.

ÎNCĂRUNȚÍ, încărunțesc, vb. IV. Intranz. (Despre păr) A deveni cărunt, a începe sa albească; (despre persoane) a începe să albească la păr, p. ext. a îmbătrîni. Începe a se săpa o cută pe față, prinde a încărunți părul, tremură o mînă. SADOVEANU, E. 143. ◊ (Poetic) Ceriul încărunți de nouri, vîntul începu a geme. EMINESCU, N. 10. ◊ Tranz. Grijile l-au încărunțit înainte de vreme. – Variante: (învechit) căruntá, căruntez (NEGRUZZI, S. III 271), vb. I, cărunțí (SAHIA, N. 59, ALECSANDRI, T. 1484, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 323) vb. IV.

CĂRUNȚÍ vb. IV. v. încărunți.

A ÎNCĂRUNȚÍ ~ésc 1. intranz. A deveni cărunt; a însuri. ~it înainte de vreme. 2. tranz. (ființe) A face să devină cărunt; a însuri. /în + cărunt

cărunțésc și încărunțésc v. intr. Devin cărunt. V. tr. Fac cărunt: m’aŭ încărunțit suferințele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încărunțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încărunțésc, imperf. 3 sg. încărunțeá; conj. prez. 3 încărunțeáscă

încărunțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. încărunțésc, imperf. 3 sg. încărunțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. încărunțeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCĂRUNȚIT adj. (pop.) surit. (Cu părul ~.)

ÎNCĂRUNȚÍ vb. 1. (pop.) a suri, (înv.) a însuri. (I-a ~ părul.) 2. a albi, a cărunți. (Ce tare ai ~!)

ÎNCĂRUNȚI vb. 1. (pop.) a suri, (înv.) a însuri. (I-a ~ părul.) 2. a albi, a cărunți. (Ce tare ai ~!)

Intrare: încărunțit
încărunțit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încărunțit
  • ‑ncărunțit
  • încărunțitul
  • încărunțitu‑
  • ‑ncărunțitul
  • ‑ncărunțitu‑
  • încărunți
  • ‑ncărunți
  • încărunțita
  • ‑ncărunțita
plural
  • încărunțiți
  • ‑ncărunțiți
  • încărunțiții
  • ‑ncărunțiții
  • încărunțite
  • ‑ncărunțite
  • încărunțitele
  • ‑ncărunțitele
genitiv-dativ singular
  • încărunțit
  • ‑ncărunțit
  • încărunțitului
  • ‑ncărunțitului
  • încărunțite
  • ‑ncărunțite
  • încărunțitei
  • ‑ncărunțitei
plural
  • încărunțiți
  • ‑ncărunțiți
  • încărunțiților
  • ‑ncărunțiților
  • încărunțite
  • ‑ncărunțite
  • încărunțitelor
  • ‑ncărunțitelor
vocativ singular
plural
cărunțit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărunțit
  • cărunțitul
  • cărunțitu‑
  • cărunți
  • cărunțita
plural
  • cărunțiți
  • cărunțiții
  • cărunțite
  • cărunțitele
genitiv-dativ singular
  • cărunțit
  • cărunțitului
  • cărunțite
  • cărunțitei
plural
  • cărunțiți
  • cărunțiților
  • cărunțite
  • cărunțitelor
vocativ singular
plural
Intrare: încărunți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încărunți
  • ‑ncărunți
  • încărunțire
  • ‑ncărunțire
  • încărunțit
  • ‑ncărunțit
  • încărunțitu‑
  • ‑ncărunțitu‑
  • încărunțind
  • ‑ncărunțind
  • încărunțindu‑
  • ‑ncărunțindu‑
singular plural
  • încărunțește
  • ‑ncărunțește
  • încărunțiți
  • ‑ncărunțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încărunțesc
  • ‑ncărunțesc
(să)
  • încărunțesc
  • ‑ncărunțesc
  • încărunțeam
  • ‑ncărunțeam
  • încărunții
  • ‑ncărunții
  • încărunțisem
  • ‑ncărunțisem
a II-a (tu)
  • încărunțești
  • ‑ncărunțești
(să)
  • încărunțești
  • ‑ncărunțești
  • încărunțeai
  • ‑ncărunțeai
  • încărunțiși
  • ‑ncărunțiși
  • încărunțiseși
  • ‑ncărunțiseși
a III-a (el, ea)
  • încărunțește
  • ‑ncărunțește
(să)
  • încărunțească
  • ‑ncărunțească
  • încărunțea
  • ‑ncărunțea
  • încărunți
  • ‑ncărunți
  • încărunțise
  • ‑ncărunțise
plural I (noi)
  • încărunțim
  • ‑ncărunțim
(să)
  • încărunțim
  • ‑ncărunțim
  • încărunțeam
  • ‑ncărunțeam
  • încărunțirăm
  • ‑ncărunțirăm
  • încărunțiserăm
  • ‑ncărunțiserăm
  • încărunțisem
  • ‑ncărunțisem
a II-a (voi)
  • încărunțiți
  • ‑ncărunțiți
(să)
  • încărunțiți
  • ‑ncărunțiți
  • încărunțeați
  • ‑ncărunțeați
  • încărunțirăți
  • ‑ncărunțirăți
  • încărunțiserăți
  • ‑ncărunțiserăți
  • încărunțiseți
  • ‑ncărunțiseți
a III-a (ei, ele)
  • încărunțesc
  • ‑ncărunțesc
(să)
  • încărunțească
  • ‑ncărunțească
  • încărunțeau
  • ‑ncărunțeau
  • încărunți
  • ‑ncărunți
  • încărunțiseră
  • ‑ncărunțiseră
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cărunți
  • cărunțire
  • cărunțit
  • cărunțitu‑
  • cărunțind
  • cărunțindu‑
singular plural
  • cărunțește
  • cărunțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cărunțesc
(să)
  • cărunțesc
  • cărunțeam
  • cărunții
  • cărunțisem
a II-a (tu)
  • cărunțești
(să)
  • cărunțești
  • cărunțeai
  • cărunțiși
  • cărunțiseși
a III-a (el, ea)
  • cărunțește
(să)
  • cărunțească
  • cărunțea
  • cărunți
  • cărunțise
plural I (noi)
  • cărunțim
(să)
  • cărunțim
  • cărunțeam
  • cărunțirăm
  • cărunțiserăm
  • cărunțisem
a II-a (voi)
  • cărunțiți
(să)
  • cărunțiți
  • cărunțeați
  • cărunțirăți
  • cărunțiserăți
  • cărunțiseți
a III-a (ei, ele)
  • cărunțesc
(să)
  • cărunțească
  • cărunțeau
  • cărunți
  • cărunțiseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cărunta
  • căruntare
  • căruntat
  • căruntatu‑
  • căruntând
  • căruntându‑
singular plural
  • căruntea
  • căruntați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căruntez
(să)
  • căruntez
  • căruntam
  • căruntai
  • căruntasem
a II-a (tu)
  • căruntezi
(să)
  • căruntezi
  • căruntai
  • căruntași
  • căruntaseși
a III-a (el, ea)
  • căruntea
(să)
  • cărunteze
  • cărunta
  • căruntă
  • căruntase
plural I (noi)
  • căruntăm
(să)
  • căruntăm
  • căruntam
  • căruntarăm
  • căruntaserăm
  • căruntasem
a II-a (voi)
  • căruntați
(să)
  • căruntați
  • căruntați
  • căruntarăți
  • căruntaserăți
  • căruntaseți
a III-a (ei, ele)
  • căruntea
(să)
  • cărunteze
  • căruntau
  • cărunta
  • căruntaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încărunțit cărunțit

etimologie:

  • vezi încărunți
    surse: DEX '98 DEX '09

încărunți încărunțire cărunți cărunta

  • 1. (Despre păr) A începe să albească; a deveni cărunt; (despre persoane) a începe să albească la păr.
    exemple
    • Începe a se săpa o cută pe față, prinde a încărunți părul, tremură o mînă. SADOVEANU, E. 143.
      surse: DLRLC
    • poetic Ceriul încărunți de nouri, vîntul începu a geme. EMINESCU, N. 10.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Grijile l-au încărunțit înainte de vreme.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + cărunt
    surse: DEX '98 DEX '09