2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂPĂȚÂNÁT, -Ă, încăpățânați, -te, adj. Care stăruie cu îndârjire și fără flexibilitate; îndărătnic. ♦ (În sens favorabil) Ambițios. [Var.: (reg.) încăpăținát, -ă adj.] – V. încăpățâna.

ÎNCĂPĂȚÂNÁT, -Ă, încăpățânați, -te, adj. Care stăruie cu îndârjire și fără flexibilitate; îndărătnic. ♦ (În sens favorabil) Ambițios. [Var.: (reg.) încăpăținát, -ă adj.] – V. încăpățâna.

încăpățânat, ~ă a [At: DELAVRANCEA, S. 111 / V: (reg) ~țin~ / Pl: ~ați, ~e / E: încăpățâna] (D. oameni) 1 Care persistă într-o (atitudine sau) idee, dovedind inflexibilitate Si: (pop) îndărătnic. 2 Ambițios. 3 Tenace.

încăpățânat a. și m. care ține cu stăruință la ceva. [Lit. om cu căpățâna sau cu capul mare, de unde ideea de îndărătnic].

ÎNCĂPĂȚÂNÁ, încăpățânez, vb. I. Refl. A stărui cu îndârjire într-o comportare voluntară, fără a ține seama de împrejurări; a se îndărătnici. ♦ (În sens favorabil) A se ambiționa într-o atitudine, pentru o idee etc. [Var.: (reg.) încăpăținá vb. I] – În + căpățână.

ÎNCĂPĂȚÂNÁ, încăpățânez, vb. I. Refl. A stărui cu îndârjire într-o comportare voluntară, fără a ține seama de împrejurări; a se îndărătnici. ♦ (În sens favorabil) A se ambiționa într-o atitudine, pentru o idee etc. [Var.: (reg.) încăpăținá vb. I] – În + căpățână.

ÎNCĂPĂȚINÁ vb. I v. încăpățâna.

ÎNCĂPĂȚINÁ vb. I v. încăpățâna.

ÎNCĂPĂȚINÁT, -Ă adj. v. încăpățânat.

ÎNCĂPĂȚINÁT, -Ă adj. v. încăpățânat.

încăpățâna vr [At: SLAVICI, N. II, 124 / V: (reg) ~țina / E: în- + căpățână] 1 A persista cu îndârjire într-o comportare voluntară, neținând seama (de piedici sau) de opiniile celorlalți Si: (pop) a se îndărătnici (1-2). 2-3 A se ambiționa (într-o activitate pentru atingerea unui scop sau) pentru o idee.

încăpățina v vz încăpățâna

încăpăținat, ~ă a vz încăpățânat

ÎNCĂPĂȚINÁ vb. I v. încăpățîna.

ÎNCĂPĂȚINÁT, -Ă adj. v. încăpățînat.

ÎNCĂPĂȚÎNÁ, încăpățînez, vb. I. Refl. A ține morțiș, a insista cu îndîrjire să facă ceva, a persista, a stărui (îndărătnic) într-o atitudine sau într-o idee; a se îndărătnici. Se încăpățînează bătrîna și-or să ne omoare cu ea cu tot. DUMITRIU, N. 42. Să nu uiți că decît a te încăpățîna într-o greșeală, mai bine-i s-o dai pe față și să lupți a o îndrepta. DEMETRIUS, V. 140. – Variantă: încăpățina (SLAVICI, O. I 162) vb. I.

ÎNCĂPĂȚÎNÁT, -Ă, încăpățînați, -te, adj. Care ține morțiș, care stăruie cu îndîrjire să facă ceva, care persistă într-o atitudine sau într-o idee; îndărătnic. Nu sînt încăpățînat. Sînt decis. SEBASTIAN, T. 77. Toată lumea ți se închide într-o amuțire încăpățînată, răutăcioasă și ingrată. DELAVRANCEA, S. 111. ◊ Fig. În ochii șoferului sclipea un început de rîs încăpățînat. GALAN, B. I 22. Vîntul suflă încăpățînat. SAHIA, N. 94. – Variantă: încăpăținát, -ă adj.

A SE ÎNCĂPĂȚÂNÁ mă ~éz intranz. A stărui cu îndărătnicie într-o acțiune sau într-o atitudine (mai ales nesănătoasă); a se arăta îndărătnic; a se îndărătnici; a se ambiționa. Se ~ează fără motiv. /în + căpățână

încăpățânà v. a vrea cu încăpățânare.

încăpățînát, -ă adj. Îndărătnic, înțestat, obstinat, care ține excesiv la ideile, la voința luĭ.

încăpățînéz v. tr. (d. căpățînă). Fac încăpățînat. V. refl. Mă fac încăpățînat, nu cedez ideilor saŭ voințeĭ altuĭa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!încăpățâná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se încăpățâneáză

încăpățâná vb., ind. prez. 1 sg. încăpățânéz, 3 sg. și pl. încăpățâneáză

arată toate definițiile

Intrare: încăpățânat
încăpățânat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încăpățânat
  • ‑ncăpățânat
  • încăpățânatul
  • încăpățânatu‑
  • ‑ncăpățânatul
  • ‑ncăpățânatu‑
  • încăpățâna
  • ‑ncăpățâna
  • încăpățânata
  • ‑ncăpățânata
plural
  • încăpățânați
  • ‑ncăpățânați
  • încăpățânații
  • ‑ncăpățânații
  • încăpățânate
  • ‑ncăpățânate
  • încăpățânatele
  • ‑ncăpățânatele
genitiv-dativ singular
  • încăpățânat
  • ‑ncăpățânat
  • încăpățânatului
  • ‑ncăpățânatului
  • încăpățânate
  • ‑ncăpățânate
  • încăpățânatei
  • ‑ncăpățânatei
plural
  • încăpățânați
  • ‑ncăpățânați
  • încăpățânaților
  • ‑ncăpățânaților
  • încăpățânate
  • ‑ncăpățânate
  • încăpățânatelor
  • ‑ncăpățânatelor
vocativ singular
plural
încăpăținat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încăpăținat
  • ‑ncăpăținat
  • încăpăținatul
  • încăpăținatu‑
  • ‑ncăpăținatul
  • ‑ncăpăținatu‑
  • încăpățina
  • ‑ncăpățina
  • încăpăținata
  • ‑ncăpăținata
plural
  • încăpăținați
  • ‑ncăpăținați
  • încăpăținații
  • ‑ncăpăținații
  • încăpăținate
  • ‑ncăpăținate
  • încăpăținatele
  • ‑ncăpăținatele
genitiv-dativ singular
  • încăpăținat
  • ‑ncăpăținat
  • încăpăținatului
  • ‑ncăpăținatului
  • încăpăținate
  • ‑ncăpăținate
  • încăpăținatei
  • ‑ncăpăținatei
plural
  • încăpăținați
  • ‑ncăpăținați
  • încăpăținaților
  • ‑ncăpăținaților
  • încăpăținate
  • ‑ncăpăținate
  • încăpăținatelor
  • ‑ncăpăținatelor
vocativ singular
plural
Intrare: încăpățâna
încăpățâna verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încăpățâna
  • ‑ncăpățâna
  • încăpățânare
  • ‑ncăpățânare
  • încăpățânat
  • ‑ncăpățânat
  • încăpățânatu‑
  • ‑ncăpățânatu‑
  • încăpățânând
  • ‑ncăpățânând
  • încăpățânându‑
  • ‑ncăpățânându‑
singular plural
  • încăpățânea
  • ‑ncăpățânea
  • încăpățânați
  • ‑ncăpățânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încăpățânez
  • ‑ncăpățânez
(să)
  • încăpățânez
  • ‑ncăpățânez
  • încăpățânam
  • ‑ncăpățânam
  • încăpățânai
  • ‑ncăpățânai
  • încăpățânasem
  • ‑ncăpățânasem
a II-a (tu)
  • încăpățânezi
  • ‑ncăpățânezi
(să)
  • încăpățânezi
  • ‑ncăpățânezi
  • încăpățânai
  • ‑ncăpățânai
  • încăpățânași
  • ‑ncăpățânași
  • încăpățânaseși
  • ‑ncăpățânaseși
a III-a (el, ea)
  • încăpățânea
  • ‑ncăpățânea
(să)
  • încăpățâneze
  • ‑ncăpățâneze
  • încăpățâna
  • ‑ncăpățâna
  • încăpățână
  • ‑ncăpățână
  • încăpățânase
  • ‑ncăpățânase
plural I (noi)
  • încăpățânăm
  • ‑ncăpățânăm
(să)
  • încăpățânăm
  • ‑ncăpățânăm
  • încăpățânam
  • ‑ncăpățânam
  • încăpățânarăm
  • ‑ncăpățânarăm
  • încăpățânaserăm
  • ‑ncăpățânaserăm
  • încăpățânasem
  • ‑ncăpățânasem
a II-a (voi)
  • încăpățânați
  • ‑ncăpățânați
(să)
  • încăpățânați
  • ‑ncăpățânați
  • încăpățânați
  • ‑ncăpățânați
  • încăpățânarăți
  • ‑ncăpățânarăți
  • încăpățânaserăți
  • ‑ncăpățânaserăți
  • încăpățânaseți
  • ‑ncăpățânaseți
a III-a (ei, ele)
  • încăpățânea
  • ‑ncăpățânea
(să)
  • încăpățâneze
  • ‑ncăpățâneze
  • încăpățânau
  • ‑ncăpățânau
  • încăpățâna
  • ‑ncăpățâna
  • încăpățânaseră
  • ‑ncăpățânaseră
încăpățina verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încăpățina
  • ‑ncăpățina
  • încăpăținare
  • ‑ncăpăținare
  • încăpăținat
  • ‑ncăpăținat
  • încăpăținatu‑
  • ‑ncăpăținatu‑
  • încăpăținând
  • ‑ncăpăținând
  • încăpăținându‑
  • ‑ncăpăținându‑
singular plural
  • încăpăținea
  • ‑ncăpăținea
  • încăpăținați
  • ‑ncăpăținați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încăpăținez
  • ‑ncăpăținez
(să)
  • încăpăținez
  • ‑ncăpăținez
  • încăpăținam
  • ‑ncăpăținam
  • încăpăținai
  • ‑ncăpăținai
  • încăpăținasem
  • ‑ncăpăținasem
a II-a (tu)
  • încăpăținezi
  • ‑ncăpăținezi
(să)
  • încăpăținezi
  • ‑ncăpăținezi
  • încăpăținai
  • ‑ncăpăținai
  • încăpăținași
  • ‑ncăpăținași
  • încăpăținaseși
  • ‑ncăpăținaseși
a III-a (el, ea)
  • încăpăținea
  • ‑ncăpăținea
(să)
  • încăpățineze
  • ‑ncăpățineze
  • încăpățina
  • ‑ncăpățina
  • încăpățină
  • ‑ncăpățină
  • încăpăținase
  • ‑ncăpăținase
plural I (noi)
  • încăpăținăm
  • ‑ncăpăținăm
(să)
  • încăpăținăm
  • ‑ncăpăținăm
  • încăpăținam
  • ‑ncăpăținam
  • încăpăținarăm
  • ‑ncăpăținarăm
  • încăpăținaserăm
  • ‑ncăpăținaserăm
  • încăpăținasem
  • ‑ncăpăținasem
a II-a (voi)
  • încăpăținați
  • ‑ncăpăținați
(să)
  • încăpăținați
  • ‑ncăpăținați
  • încăpăținați
  • ‑ncăpăținați
  • încăpăținarăți
  • ‑ncăpăținarăți
  • încăpăținaserăți
  • ‑ncăpăținaserăți
  • încăpăținaseți
  • ‑ncăpăținaseți
a III-a (ei, ele)
  • încăpăținea
  • ‑ncăpăținea
(să)
  • încăpățineze
  • ‑ncăpățineze
  • încăpăținau
  • ‑ncăpăținau
  • încăpățina
  • ‑ncăpățina
  • încăpăținaseră
  • ‑ncăpăținaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încăpățânat încăpăținat

  • 1. Care stăruie cu îndârjire și fără flexibilitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îndărătnic 4 exemple
    exemple
    • Nu sînt încăpățînat. Sînt decis. SEBASTIAN, T. 77.
      surse: DLRLC
    • Toată lumea ți se închide într-o amuțire încăpățînată, răutăcioasă și ingrată. DELAVRANCEA, S. 111.
      surse: DLRLC
    • figurat În ochii șoferului sclipea un început de rîs încăpățînat. GALAN, B. I 22.
      surse: DLRLC
    • figurat Vîntul suflă încăpățînat. SAHIA, N. 94.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încăpățâna
    surse: DEX '98 DEX '09

încăpățâna încăpățânare încăpățina încăpăținare

  • 1. A stărui cu îndârjire într-o comportare voluntară, fără a ține seama de împrejurări; a se îndărătnici.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: persista stărui îndărătnici 2 exemple
    exemple
    • Se încăpățînează bătrîna și-or să ne omoare cu ea cu tot. DUMITRIU, N. 42.
      surse: DLRLC
    • Să nu uiți că decît a te încăpățîna într-o greșeală, mai bine-i s-o dai pe față și să lupți a o îndrepta. DEMETRIUS, V. 140.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (În sens favorabil) A se ambiționa într-o atitudine, pentru o idee etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ambiționa

etimologie:

  • În + căpățână
    surse: DEX '98 DEX '09