2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCĂPĂȚÂNÁRE, încăpățânări, s. f. Faptul de a se încăpățâna; cerbicie. [Var.: (reg.) încăpățináre s. f.] – V. încăpățâna.

ÎNCĂPĂȚÂNÁRE, încăpățânări, s. f. Faptul de a se încăpățâna; cerbicie. [Var.: (reg.) încăpățináre s. f.] – V. încăpățâna.

încăpățânare sf [ At: CĂLINESCU, E. O., ap. DA ms / V: (reg) ~țin~ / Pl: ~nări / E: încăpățâna] 1 Persistență într-o comportare voluntară, care nu ține seama (de piedici sau) de opiniile altora. 2 Ambiționare pentru o idee. 3 Tenacitate într-o activitate pentru atingerea unui scop.

ÎNCĂPĂȚÂNÁ, încăpățânez, vb. I. Refl. A stărui cu îndârjire într-o comportare voluntară, fără a ține seama de împrejurări; a se îndărătnici. ♦ (În sens favorabil) A se ambiționa într-o atitudine, pentru o idee etc. [Var.: (reg.) încăpăținá vb. I] – În + căpățână.

ÎNCĂPĂȚÂNÁ, încăpățânez, vb. I. Refl. A stărui cu îndârjire într-o comportare voluntară, fără a ține seama de împrejurări; a se îndărătnici. ♦ (În sens favorabil) A se ambiționa într-o atitudine, pentru o idee etc. [Var.: (reg.) încăpăținá vb. I] – În + căpățână.

ÎNCĂPĂȚINÁ vb. I v. încăpățâna.

ÎNCĂPĂȚINÁ vb. I v. încăpățâna.

ÎNCĂPĂȚINÁRE s. f. v. încăpățânare.

ÎNCĂPĂȚINÁRE s. f. v. încăpățânare.

încăpățâna vr [At: SLAVICI, N. II, 124 / V: (reg) ~țina / E: în- + căpățână] 1 A persista cu îndârjire într-o comportare voluntară, neținând seama (de piedici sau) de opiniile celorlalți Si: (pop) a se îndărătnici (1-2). 2-3 A se ambiționa (într-o activitate pentru atingerea unui scop sau) pentru o idee.

încăpățina v vz încăpățâna

încăpăținare sf vz încăpățânare

ÎNCĂPĂȚINÁ vb. I v. încăpățîna.

ÎNCĂPĂȚINÁRE s. f. v. încăpățînare.

ÎNCĂPĂȚÎNÁ, încăpățînez, vb. I. Refl. A ține morțiș, a insista cu îndîrjire să facă ceva, a persista, a stărui (îndărătnic) într-o atitudine sau într-o idee; a se îndărătnici. Se încăpățînează bătrîna și-or să ne omoare cu ea cu tot. DUMITRIU, N. 42. Să nu uiți că decît a te încăpățîna într-o greșeală, mai bine-i s-o dai pe față și să lupți a o îndrepta. DEMETRIUS, V. 140. – Variantă: încăpățina (SLAVICI, O. I 162) vb. I.

ÎNCĂPĂȚÎNÁRE, încăpățînări, s. f. Perseverență, stăruință (îndărătnică) într-o atitudine sau într-o idee; îndărătnicie. Ea a rîs și a făcut cu încăpățînare, din cap, un semn. PAS, Z. I 78. – Variantă: încăpățináre s. f.

A SE ÎNCĂPĂȚÂNÁ mă ~éz intranz. A stărui cu îndărătnicie într-o acțiune sau într-o atitudine (mai ales nesănătoasă); a se arăta îndărătnic; a se îndărătnici; a se ambiționa. Se ~ează fără motiv. /în + căpățână

încăpățânà v. a vrea cu încăpățânare.

încăpățînáre f. Ținere excesivă la ideile, la voința ta (îndărătnicie, obstinațiune).

încăpățînéz v. tr. (d. căpățînă). Fac încăpățînat. V. refl. Mă fac încăpățînat, nu cedez ideilor saŭ voințeĭ altuĭa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încăpățânáre s. f., g.-d. art. încăpățânắrii; pl. încăpățânắri

încăpățânáre s. f., g.-d. art. încăpățânării; pl. încăpățânări

!încăpățâná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se încăpățâneáză

arată toate definițiile

Intrare: încăpățânare
încăpățânare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încăpățânare
  • ‑ncăpățânare
  • încăpățânarea
  • ‑ncăpățânarea
plural
  • încăpățânări
  • ‑ncăpățânări
  • încăpățânările
  • ‑ncăpățânările
genitiv-dativ singular
  • încăpățânări
  • ‑ncăpățânări
  • încăpățânării
  • ‑ncăpățânării
plural
  • încăpățânări
  • ‑ncăpățânări
  • încăpățânărilor
  • ‑ncăpățânărilor
vocativ singular
plural
încăpăținare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încăpăținare
  • ‑ncăpăținare
  • încăpăținarea
  • ‑ncăpăținarea
plural
  • încăpăținări
  • ‑ncăpăținări
  • încăpăținările
  • ‑ncăpăținările
genitiv-dativ singular
  • încăpăținări
  • ‑ncăpăținări
  • încăpăținării
  • ‑ncăpăținării
plural
  • încăpăținări
  • ‑ncăpăținări
  • încăpăținărilor
  • ‑ncăpăținărilor
vocativ singular
plural
Intrare: încăpățâna
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încăpățâna
  • ‑ncăpățâna
  • încăpățânare
  • ‑ncăpățânare
  • încăpățânat
  • ‑ncăpățânat
  • încăpățânatu‑
  • ‑ncăpățânatu‑
  • încăpățânând
  • ‑ncăpățânând
  • încăpățânându‑
  • ‑ncăpățânându‑
singular plural
  • încăpățânea
  • ‑ncăpățânea
  • încăpățânați
  • ‑ncăpățânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încăpățânez
  • ‑ncăpățânez
(să)
  • încăpățânez
  • ‑ncăpățânez
  • încăpățânam
  • ‑ncăpățânam
  • încăpățânai
  • ‑ncăpățânai
  • încăpățânasem
  • ‑ncăpățânasem
a II-a (tu)
  • încăpățânezi
  • ‑ncăpățânezi
(să)
  • încăpățânezi
  • ‑ncăpățânezi
  • încăpățânai
  • ‑ncăpățânai
  • încăpățânași
  • ‑ncăpățânași
  • încăpățânaseși
  • ‑ncăpățânaseși
a III-a (el, ea)
  • încăpățânea
  • ‑ncăpățânea
(să)
  • încăpățâneze
  • ‑ncăpățâneze
  • încăpățâna
  • ‑ncăpățâna
  • încăpățână
  • ‑ncăpățână
  • încăpățânase
  • ‑ncăpățânase
plural I (noi)
  • încăpățânăm
  • ‑ncăpățânăm
(să)
  • încăpățânăm
  • ‑ncăpățânăm
  • încăpățânam
  • ‑ncăpățânam
  • încăpățânarăm
  • ‑ncăpățânarăm
  • încăpățânaserăm
  • ‑ncăpățânaserăm
  • încăpățânasem
  • ‑ncăpățânasem
a II-a (voi)
  • încăpățânați
  • ‑ncăpățânați
(să)
  • încăpățânați
  • ‑ncăpățânați
  • încăpățânați
  • ‑ncăpățânați
  • încăpățânarăți
  • ‑ncăpățânarăți
  • încăpățânaserăți
  • ‑ncăpățânaserăți
  • încăpățânaseți
  • ‑ncăpățânaseți
a III-a (ei, ele)
  • încăpățânea
  • ‑ncăpățânea
(să)
  • încăpățâneze
  • ‑ncăpățâneze
  • încăpățânau
  • ‑ncăpățânau
  • încăpățâna
  • ‑ncăpățâna
  • încăpățânaseră
  • ‑ncăpățânaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încăpățina
  • ‑ncăpățina
  • încăpăținare
  • ‑ncăpăținare
  • încăpăținat
  • ‑ncăpăținat
  • încăpăținatu‑
  • ‑ncăpăținatu‑
  • încăpăținând
  • ‑ncăpăținând
  • încăpăținându‑
  • ‑ncăpăținându‑
singular plural
  • încăpăținea
  • ‑ncăpăținea
  • încăpăținați
  • ‑ncăpăținați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încăpăținez
  • ‑ncăpăținez
(să)
  • încăpăținez
  • ‑ncăpăținez
  • încăpăținam
  • ‑ncăpăținam
  • încăpăținai
  • ‑ncăpăținai
  • încăpăținasem
  • ‑ncăpăținasem
a II-a (tu)
  • încăpăținezi
  • ‑ncăpăținezi
(să)
  • încăpăținezi
  • ‑ncăpăținezi
  • încăpăținai
  • ‑ncăpăținai
  • încăpăținași
  • ‑ncăpăținași
  • încăpăținaseși
  • ‑ncăpăținaseși
a III-a (el, ea)
  • încăpăținea
  • ‑ncăpăținea
(să)
  • încăpățineze
  • ‑ncăpățineze
  • încăpățina
  • ‑ncăpățina
  • încăpățină
  • ‑ncăpățină
  • încăpăținase
  • ‑ncăpăținase
plural I (noi)
  • încăpăținăm
  • ‑ncăpăținăm
(să)
  • încăpăținăm
  • ‑ncăpăținăm
  • încăpăținam
  • ‑ncăpăținam
  • încăpăținarăm
  • ‑ncăpăținarăm
  • încăpăținaserăm
  • ‑ncăpăținaserăm
  • încăpăținasem
  • ‑ncăpăținasem
a II-a (voi)
  • încăpăținați
  • ‑ncăpăținați
(să)
  • încăpăținați
  • ‑ncăpăținați
  • încăpăținați
  • ‑ncăpăținați
  • încăpăținarăți
  • ‑ncăpăținarăți
  • încăpăținaserăți
  • ‑ncăpăținaserăți
  • încăpăținaseți
  • ‑ncăpăținaseți
a III-a (ei, ele)
  • încăpăținea
  • ‑ncăpăținea
(să)
  • încăpățineze
  • ‑ncăpățineze
  • încăpăținau
  • ‑ncăpăținau
  • încăpățina
  • ‑ncăpățina
  • încăpăținaseră
  • ‑ncăpăținaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încăpățânare încăpăținare

etimologie:

  • vezi încăpățâna
    surse: DEX '98 DEX '09

încăpățâna încăpățânare încăpățina încăpăținare

  • 1. A stărui cu îndârjire într-o comportare voluntară, fără a ține seama de împrejurări; a se îndărătnici.
    exemple
    • Se încăpățînează bătrîna și-or să ne omoare cu ea cu tot. DUMITRIU, N. 42.
      surse: DLRLC
    • Să nu uiți că decît a te încăpățîna într-o greșeală, mai bine-i s-o dai pe față și să lupți a o îndrepta. DEMETRIUS, V. 140.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (În sens favorabil) A se ambiționa într-o atitudine, pentru o idee etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ambiționa

etimologie:

  • În + căpățână
    surse: DEX '98 DEX '09