2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

încălcare sf [At: IORGA, C. I. II, 100 / V: (înv) incalcare / Pl: ~cări / E: încălca] 1 (Înv) Obligare. 2 Ocupare prin violență a unui teritoriu străin Si: cotropire, încălcat1 (2). 3 Nerespectare a unei legi. 4-5 (Fig) Nesocotire (a unui drept sau) a unei obligații, a unui jurământ etc. modificată

ÎNCĂLCÁRE, încălcări, s. f. Acțiunea de a încălca și rezultatul ei. – V. încălca.

ÎNCĂLCÁRE, încălcări, s. f. Acțiunea de a încălca și rezultatul ei. – V. încălca.

ÎNCĂLCÁRE, încălcări, s. f. Acțiunea de a încălca. 1. Intrare samavolnică pe un teritoriu străin; invadare, cotropire. Era vorba de o încălcare de șase mii de fălci. SADOVEANU, O. VII 107. 2. Fig. Nerespectare a unor obligații, nesocotire a drepturilor cuiva; abatere de la o dispoziție legală. Încălcarea disciplinei de stat de către un comunist este în același timp și o încălcare a disciplinei de partid. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 47.

încălcare f. 1. călcare sau năvălire; 2. fig. uzurpare.

*încălcáre f. Acțiunea de a încălca, de a uzurpa. Fig. Arogare de drepturĭ. În poezie, trecerea unuĭ cuvînt în versu următor (fr. enjambement). V. încalc.

incalcare sf vz încălcare

încălca vt [At: (a. 1816) IORGA, S. D. VII, 44 / Pzi: încalc / E: în- + călca] 1 (Înv) A obliga. 2 A ocupa prin violență un teritoriu străin Si: a cotropi. 3 A nu respecta o lege. 4-5 (Fig) A nesocoti (un drept sau) o obligație, un jurământ.

ÎNCĂLCÁ, încálc, vb. I. Tranz. A ocupa prin violență un teritoriu străin; a cotropi. ♦ Fig. A nu respecta o lege, a nesocoti un drept, o obligație etc. – În + călca.

ÎNCĂLCÁ, încálc, vb. I. Tranz. A ocupa prin violență un teritoriu străin; a cotropi. ♦ Fig. A nu respecta o lege, a nesocoti un drept, o obligație etc. – În + călca.

ÎNCĂLCÁ, încálc, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la un teritoriu străin) A invada, a cotropi. Toate acestea erau semne de biruință asupra vrăjmașilor ce încălcau țara din cînd în cînd. ISPIRESCU, la TDRG. 2. Fig. A nu respecta, a nesocoti ceva. Sfaturile populare au datoria... să pedepsească cu hotărîre pe sabotori și să ia măsuri împotriva acelor elemente, iresponsabile sau dușmănoase, care încalcă legalitatea populară. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 104.

A ÎNCĂLCÁ încálc tranz. 1) (teritorii) A ocupa prin violență; a lua în stăpânire cu forța; a cotropi; a invada. 2) fig. (legi, drepturi etc.) A neglija comițând o abatere; a nu respecta. ~ legile limbii. /în + a călca

încălcà v. 1. a călca o țară, o moșie; 2. fig. a lua pe nedrept, a se întinde pe pământul altuia.

încálc, a -călcá v. tr. (d. calc și tradus după fr. empiéter, a încălca, d. pied, picĭor). Uzurp, cotropesc: a încălca un teren. V. intr. A încălca asupra vecinuluĭ. Fig. A-țĭ aroga drepturĭ pe care nu le aĭ: a încălca asupra cuĭva. În poezie (tradus după fr. enjamber), se zice cînd un vers se întinde asupra altuĭa aruncîndu-ĭ un cuvînt orĭ maĭ multe care după înțeles trebuĭaŭ să facă parte dintr’însu, ca: Ce e amoru? E un lung prilej pentru durere (Em.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încălcáre s. f., g.-d. art. încălcắrii; pl. încălcắri

încălcáre s. f., g.-d. art. încălcării; pl. încălcări

încălcá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încálc, 3 încálcă

încălcá vb., ind. prez. 1 sg. încálc, 3 sg. și pl. încálcă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCĂLCÁRE s. 1. v. cotropire. 2. călcare, nesocotire, violare, (pop.) stricare. (~ legii, a unei înțelegeri.)

ÎNCĂLCARE s. 1. cotropire, invadare, invazie, năpădire, (pop.) călcare, (înv.) cuprindere, cuprins, năbușeală, stropșitură. (~ unui teritoriu străin.) 2. călcare, nesocotire, violare, (pop.) stricare. (~ legii, a unei înțelegeri.)

ÎNCĂLCÁ vb. 1. v. cotropi. 2. v. uzurpa. 3. v. contraveni. 4. a nesocoti, (fig.) a silui. (A ~ legile limbii.)

ÎNCĂLCA vb. 1. a cotropi, a invada, a năpădi, (pop.) a călca, (înv.) a cuprinde, a năbuși, a stropși, a supăra. (A ~ un teritoriu străin.) 2. a uzurpa, (înv. fig.) a împresura. (A ~ drepturile cuiva.) 3. a se abate, a călca, a contraveni, a nesocoti, a viola, (înv.) a păși, a sparge, a stropși, a știrbi. (A ~ legea.) 4. a nesocoti, (fig.) a silui. (A ~ legile limbii.)

arată toate definițiile

Intrare: încălcare
încălcare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încălcare
  • ‑ncălcare
  • încălcarea
  • ‑ncălcarea
plural
  • încălcări
  • ‑ncălcări
  • încălcările
  • ‑ncălcările
genitiv-dativ singular
  • încălcări
  • ‑ncălcări
  • încălcării
  • ‑ncălcării
plural
  • încălcări
  • ‑ncălcări
  • încălcărilor
  • ‑ncălcărilor
vocativ singular
plural
incalcare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: încălca
verb (VT71)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încălca
  • ‑ncălca
  • încălcare
  • ‑ncălcare
  • încălcat
  • ‑ncălcat
  • încălcatu‑
  • ‑ncălcatu‑
  • încălcând
  • ‑ncălcând
  • încălcându‑
  • ‑ncălcându‑
singular plural
  • încalcă
  • ‑ncalcă
  • încălcați
  • ‑ncălcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încalc
  • ‑ncalc
(să)
  • încalc
  • ‑ncalc
  • încălcam
  • ‑ncălcam
  • încălcai
  • ‑ncălcai
  • încălcasem
  • ‑ncălcasem
a II-a (tu)
  • încalci
  • ‑ncalci
(să)
  • încalci
  • ‑ncalci
  • încălcai
  • ‑ncălcai
  • încălcași
  • ‑ncălcași
  • încălcaseși
  • ‑ncălcaseși
a III-a (el, ea)
  • încalcă
  • ‑ncalcă
(să)
  • încalce
  • ‑ncalce
  • încălca
  • ‑ncălca
  • încălcă
  • ‑ncălcă
  • încălcase
  • ‑ncălcase
plural I (noi)
  • încălcăm
  • ‑ncălcăm
(să)
  • încalcăm
  • ‑ncalcăm
  • încălcam
  • ‑ncălcam
  • încălcarăm
  • ‑ncălcarăm
  • încălcaserăm
  • ‑ncălcaserăm
  • încălcasem
  • ‑ncălcasem
a II-a (voi)
  • încălcați
  • ‑ncălcați
(să)
  • încalcați
  • ‑ncalcați
  • încălcați
  • ‑ncălcați
  • încălcarăți
  • ‑ncălcarăți
  • încălcaserăți
  • ‑ncălcaserăți
  • încălcaseți
  • ‑ncălcaseți
a III-a (ei, ele)
  • încalcă
  • ‑ncalcă
(să)
  • încalce
  • ‑ncalce
  • încălcau
  • ‑ncălcau
  • încălca
  • ‑ncălca
  • încălcaseră
  • ‑ncălcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încălcare incalcare

  • 1. Acțiunea de a încălca și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Intrare samavolnică pe un teritoriu străin.
      exemple
      • Era vorba de o încălcare de șase mii de fălci. SADOVEANU, O. VII 107.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat Nerespectare a unor obligații, nesocotire a drepturilor cuiva; abatere de la o dispoziție legală.
      exemple
      • Încălcarea disciplinei de stat de către un comunist este în același timp și o încălcare a disciplinei de partid. LUPTA DE CLASĂ, 1954, nr. 1, 47.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încălca
    surse: DEX '98 DEX '09

încălca încălcare incalcare

  • 1. A ocupa prin violență un teritoriu străin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cotropi invada un exemplu
    exemple
    • Toate acestea erau semne de biruință asupra vrăjmașilor ce încălcau țara din cînd în cînd. ISPIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A nu respecta o lege, a nesocoti un drept, o obligație etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nesocoti antonime: respecta un exemplu
      exemple
      • Sfaturile populare au datoria... să pedepsească cu hotărîre pe sabotori și să ia măsuri împotriva acelor elemente, iresponsabile sau dușmănoase, care încalcă legalitatea populară. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 12, 104.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + călca
    surse: DEX '98 DEX '09