2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÂNTÁT, -Ă, încântați, -te, adj. Plin de bucurie, de mulțumire, de entuziasm; fermecat, vrăjit, fascinat. ◊ Expr. Încântat (de cunoștință), formulă de politețe prin care o persoană își exprimă mulțumirea când face cunoștință cu cineva. ♦ (Rar) Încântător. – V. încânta.

ÎNCÂNTÁT, -Ă, încântați, -te, adj. Plin de bucurie, de mulțumire, de entuziasm; fermecat, vrăjit, fascinat. ◊ Expr. Încântat (de cunoștință), formulă de politețe prin care o persoană își exprimă mulțumirea când face cunoștință cu cineva. ♦ (Rar) Încântător. – V. încânta.

încântat, ~ă a [At: DONICI, F. II, 60/7 / Pl: ~ați, ~e / E: încânta] 1 Fascinat. 2 Satisfăcut. 3 Bucuros. 4 Fermecat. 5 Vrăjit. 6 Entuziasmat. 7 (Rar) Încântător (2). 8 (Îe) ~ (de cunoștință) Formulă de politețe prin care se artă plăcerea de a fi făcut cunoștință cu cineva.

încântat a. 1. transportat de admirațiune, de plăcere: au rămas încântați; 2. delicios: loc încântat.

ÎNCÂNTÁ, încấnt, vb. I. 1. Tranz. A produce o stare de bucurie, de mulțumire, de entuziasm, de satisfacție; a fermeca, a fascina, a vrăji. 2. Tranz. și refl. A (se) amăgi, a (se) înșela, a (se) păcăli. – În + cânta (după fr. enchanter).

ÎNCÂNTÁ, încấnt, vb. I. 1. Tranz. A produce o stare de bucurie, de mulțumire, de entuziasm, de satisfacție; a fermeca, a fascina, a vrăji. 2. Tranz. și refl. A (se) amăgi, a (se) înșela, a (se) păcăli. – În + cânta (după fr. enchanter).

încânta [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I 100 / Pzi: încânt / E: ml incantare] 1-2 vt (îvp) A fermeca (prin pronunțarea unor formule magice). 3 vt A captiva pe cineva până la fascinație Si: a fascina, a fermeca, a vrăji. 4 vt A produce o stare de bucurie, delectare etc. 5-6 vtr A (se) amăgi.

ÎNCÎNTÁ, încî́nt, vb. I. Tranz. A produce o stare de mulțumire, de admirație, a stîrni entuziasmul; a captiva, a fermeca, a entuziasma, a vrăji. Îl încîntase mai înainte semnele lor de dragoste. CARAGIALE, O. III 61. Nu mă-ncîntă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară. EMINESCU, O. I 201. Drag îmi e numele Ană Că te-ncîntă auzindu-l. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 35. ♦ A amăgi, a înșela. Te-a încîntat cu promisiuni mincinoase.Refl. Un altul vă inspiră – el trăiește, El cu gura voastră rîde, el se-ncîntă, el șoptește. EMINESCU, O. I 157.

ÎNCÎNTÁT, -Ă, încîntați, -te, adj. Plin de bucurie, mulțumit; captivat, fermecat, vrăjit, entuziasmat. Mîndru, încîntat că poate să-și arate erudiția, începu să explice cum se gădea în antichitate aurul în albia rîurilor noastre și cum se spăla. BART, E. 35. Mesenii încîntați Rămas-au, ascultîndu-l, flămînzi și însetați. ALECSANDRI, T. II 100. Rămase încîntată văzînd că se înfățoșează o astfel de partidă. NEGRUZZI, S. I 72. ◊ Expr. Încîntat de cunoștință, formulă de politețe prin care o persoană își exprimă frață de alta mulțumirea de a o fi cunoscut. ♦ (Mai ales poetic) Încîntător, atrăgător, fermecător. Acolo se află locuri încîntate în care am petrecut altădată fără grijă. SADOVEANU, Z. C. 221. O poveste încîntată Care azi e-ntunecată. EMINESCU, O. I 122.

ÎNCÂNTÁ vb. I. tr. A fermeca, a entuziasma; a amuza. [P.i. încânt. / după fr. enchanter].

ÎNCÂNTÁ vb. tr. a fermeca; a entuziasma; a amuza. (după fr. enchanter)

A ÎNCÂNTÁ încânt tranz. 1) A face să fie cuprins de uimire și admirație; a fermeca; a vrăji; a fascina; a delecta; a desfăta. 2) A ademeni prin făgăduințe; a înșela cu promisiuni; a momi. /în + a cânta

încântà v. 1. a captiva cu fermece; 2. a transporta de admirațiune, de plăcere: taina ce mă ’ncântă AL. [Lat. INCANTARE].

încî́nt, a v. tr. (lat. in-cantare, a fărmăca; it. incantare, pv. sp. pg. encantar, fr. enchanter. V. cînt). Mold. Munt. Amăgesc cu vorba, bat capu: ĭa fugĭ de-aicĭ și nu mă’ncînta (Munt. a încînta cu migdale amare, a înșela cu promisiunĭ). Neol. (după fr. it.). Farmec, seduc, fascinez, umplu de admirațiune: știința, politeța, arta luĭ l-a încîntat. V. boscorodesc.

*încîntát, -ă adj. Uĭmit de farmec, de admirațiune: aceĭ care aŭ auzit-o cîntînd au rămas încîntațĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încântá (a ~) vb., ind. prez. 3 încấntă

încântá vb., ind. prez. 1 sg. încânt, 3 sg. și pl. încântă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCÂNTÁT adj. 1. captivat, cucerit, fascinat, fermecat, răpit, sedus, subjugat, vrăjit. (Un public ~.) 2. v. radios.

ÎNCÂNTÁ vb. 1. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) 2. v. bucura. 3. v. înșela.

ÎNCÎNTA vb. 1. a atrage, a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Spectacolul l-a ~.) 2. a bucura, a desfăta, a mîngîia. (Peisajul îi ~ sufletul.) 3. a ademeni, a amăgi, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa, (livr.) a iluziona, (înv. și reg.) a juca, a planisi, a poticări, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, (reg.) a șugui, (Transilv. și Ban.) a celui, (Munt.) a mîglisi, (Transilv.) a tășca, (înv.) a aromi, a blăzni, a gîmbosi, a măguli, a mistifica, a surprinde, (fam.) a duce, a fraieri, a șmecheri, (fam. fig.) a arde, a frige, a încălța, a pingeli, a pingelui, a pîrli, a potcovi, a prăji, (Mold. fig.) a boi, (înv. fig.) a luneca. (I-a ~ cu vorba.)

ÎNCÎNTAT adj. 1. captivat, cucerit, fascinat, fermecat, răpit, sedus, subjugat, vrăjit. (Un public ~.) 2. fericit, radios. (O mină ~.)

Intrare: încântat
încântat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încântat
  • ‑ncântat
  • încântatul
  • încântatu‑
  • ‑ncântatul
  • ‑ncântatu‑
  • încânta
  • ‑ncânta
  • încântata
  • ‑ncântata
plural
  • încântați
  • ‑ncântați
  • încântații
  • ‑ncântații
  • încântate
  • ‑ncântate
  • încântatele
  • ‑ncântatele
genitiv-dativ singular
  • încântat
  • ‑ncântat
  • încântatului
  • ‑ncântatului
  • încântate
  • ‑ncântate
  • încântatei
  • ‑ncântatei
plural
  • încântați
  • ‑ncântați
  • încântaților
  • ‑ncântaților
  • încântate
  • ‑ncântate
  • încântatelor
  • ‑ncântatelor
vocativ singular
plural
Intrare: încânta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încânta
  • ‑ncânta
  • încântare
  • ‑ncântare
  • încântat
  • ‑ncântat
  • încântatu‑
  • ‑ncântatu‑
  • încântând
  • ‑ncântând
  • încântându‑
  • ‑ncântându‑
singular plural
  • încântă
  • ‑ncântă
  • încântați
  • ‑ncântați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încânt
  • ‑ncânt
(să)
  • încânt
  • ‑ncânt
  • încântam
  • ‑ncântam
  • încântai
  • ‑ncântai
  • încântasem
  • ‑ncântasem
a II-a (tu)
  • încânți
  • ‑ncânți
(să)
  • încânți
  • ‑ncânți
  • încântai
  • ‑ncântai
  • încântași
  • ‑ncântași
  • încântaseși
  • ‑ncântaseși
a III-a (el, ea)
  • încântă
  • ‑ncântă
(să)
  • încânte
  • ‑ncânte
  • încânta
  • ‑ncânta
  • încântă
  • ‑ncântă
  • încântase
  • ‑ncântase
plural I (noi)
  • încântăm
  • ‑ncântăm
(să)
  • încântăm
  • ‑ncântăm
  • încântam
  • ‑ncântam
  • încântarăm
  • ‑ncântarăm
  • încântaserăm
  • ‑ncântaserăm
  • încântasem
  • ‑ncântasem
a II-a (voi)
  • încântați
  • ‑ncântați
(să)
  • încântați
  • ‑ncântați
  • încântați
  • ‑ncântați
  • încântarăți
  • ‑ncântarăți
  • încântaserăți
  • ‑ncântaserăți
  • încântaseți
  • ‑ncântaseți
a III-a (ei, ele)
  • încântă
  • ‑ncântă
(să)
  • încânte
  • ‑ncânte
  • încântau
  • ‑ncântau
  • încânta
  • ‑ncânta
  • încântaseră
  • ‑ncântaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încântat

  • 1. Plin de bucurie, de mulțumire, de entuziasm.
    exemple
    • Mîndru, încîntat că poate să-și arate erudiția, începu să explice cum se găsea în antichitate aurul în albia rîurilor noastre și cum se spăla. BART, E. 35.
      surse: DLRLC
    • Mesenii încîntați Rămas-au, ascultîndu-l, flămînzi și însetați. ALECSANDRI, T. II 100.
      surse: DLRLC
    • Rămase încîntată văzînd că se înfățoșează o astfel de partidă. NEGRUZZI, S. I 72.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Încântat (de cunoștință), formulă de politețe prin care o persoană își exprimă mulțumirea când face cunoștință cu cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • exemple
      • Acolo se află locuri încîntate în care am petrecut altădată fără grijă. SADOVEANU, Z. C. 221.
        surse: DLRLC
      • O poveste încîntată Care azi e-ntunecată. EMINESCU, O. I 122.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încânta
    surse: DEX '98 DEX '09

încânta încântare încântat

etimologie: