15 definiții pentru înțeleni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȚELENÍ, înțelenesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pământ, la pers. 3) A se întări, a se preface în țelină (prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc.) ◊ Tranz. Soarele a înțelenit pământul. 2. Tranz. și refl. A lăsa sau a sta în nemișcare, în inactivitate; a (se) înțepeni, a (se) fixa. ♦ Intranz. Fig. A rămâne nemișcat, împietrit; a încremeni. – În + țelină.

ÎNȚELENÍ, înțelenesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pământ, la pers. 3) A se întări, a se preface în țelină (prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc.) ◊ Tranz. Soarele a înțelenit pământul. 2. Tranz. și refl. A lăsa sau a sta în nemișcare, în inactivitate; a (se) înțepeni, a (se) fixa. ♦ Intranz. Fig. A rămâne nemișcat, împietrit; a încremeni. – În + țelină.

înțeleni [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / V: ~țăl~, ~țălini, ~lini, (cscj) ~lina / Pzi: ~nesc / E: în- + țelină] 1 vi (D. pământ) A se întări, a se preface în țelină prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc. 2 vtf (Îvr) A provoca prefacerea pământului în țelină. 3 vt (Reg; d. semințe; spc d. grâu) A înțărâna (2). 4 vi (Fig) A rămâne nemișcat, împietrit, perplex Si: a încremeni. 5-6 vtr (A lăsa sau) a sta în nemișcare, în inactivitate Si: a (se) înțepeni, a (se) fixa. 7 vr (Șfg) A se înrădăcina.

ÎNȚELENÍ, înțelenesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre pămînt) A se face tare, vîrtos; a se bătători, a se întări (prin necultivare din cauza secetei sau a frigului). Boii în grajd se hodinesc, Grădinile înțelenesc. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/4. Vîntule, du-te de-i spune Că zăbavele nu-s bune, Că lelița-i duce dorul, I-a înțelenit ogorul. ALECSANDRI, T. 1590. ◊ Tranz. Soarele ieși iarăși pe cer și cu căldura sa dogorî și înțeleni huma cea jilavă. ODOBESCU, S. III 278. 2. Intranz. Fig. A rămîne nemișcat; a înlemni, a încremeni, a împietri. Văzînd astă dihanie spurcată, flăcăiandrii înțeleniră în loc înghețați de frică și-și așteptau ceasul pierzării. POPESCU, B. II 49. Labele unui gîndac... înțelenesc sub jocul unui copil crud. CARAGIALE, O. I 294. 3. Refl. A se înțepeni. S-a înțelenit plugul În o rădăcină de lăptucă Și nu poate să-l mai ducă. PĂSCULESCU, L. P. 25. ◊ Tranz. Văzui oamenii arînd Cu plugurile în rînd. Numai plugulețul meu L-a-nțelenit dumnezeu. TEODORESCU, P. P. 291. (Fig.) Foamea îi slăbise puterile și-i înțelenise gîndurile. MARIAN, O. I 181.

A ÎNȚELENÍ ~ésc tranz. 1) (despre terenuri care nu mai sunt lucrate) A se preface în țelină; a se acoperi de buruieni; a se părăgini; a se pârlogi. 2) (despre ființe) A-și pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unei emoții puternice); a rămâne nemișcat; a îngheța; a înlemni; a împietri; a înmărmuri; a încremeni. /în + țelină

înțelenì v. 1. a se face țelină: pământul nelucrat înțelenește; 2. fig. a amorți: înțelenirăm de frică; 3. a se înrădăcina: ura și dușmănia se înțelenesc NEGR.

înțelenésc v. intr. (d. țelină, pămînt nelucrat). Rămîn în părăsire, nelucrat, vorbind de pămînturĭ. Înlemnesc, încremenesc, rămîn ca de peatră de frică ș. a. V. refl. Devin țelină, rămîn părăsit: pămîntu se înțelenește dacă nu-l lucrezĭ. Mă înțepenesc într’un loc: ura se înțelenise în el. – Vechĭ și țelenesc și înțelinez. V. împirlogesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înțelení (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înțelenésc, imperf. 3 sg. înțeleneá; conj. prez. 3 înțeleneáscă

înțelení vb., ind. prez. 3 sg. înțelenéște, 3 pl. înțelenésc, imperf. 3 sg. înțeleneá; conj. prez. 3 sg. și pl. înțeleneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȚELENI vb. v. împietri, încremeni, încuiba, înlemni, înmărmuri, înrădăcina, înțepeni, petrifica, statornici.

înțeleni vb. v. ÎMPIETRI. ÎNCREMENI. ÎNCUIBA. ÎNLEMNI. ÎNMĂRMURI. ÎNRĂDĂCINA. ÎNȚEPENI. PETRIFICA. STATORNICI.

ÎNȚELENI vb. a se bătători, a se întări, a se învîrtoșa. (Pămîntul s-a ~.)

Intrare: înțeleni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înțeleni
  • ‑nțeleni
  • înțelenire
  • ‑nțelenire
  • înțelenit
  • ‑nțelenit
  • înțelenitu‑
  • ‑nțelenitu‑
  • înțelenind
  • ‑nțelenind
  • înțelenindu‑
  • ‑nțelenindu‑
singular plural
  • înțelenește
  • ‑nțelenește
  • înțeleniți
  • ‑nțeleniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înțelenesc
  • ‑nțelenesc
(să)
  • înțelenesc
  • ‑nțelenesc
  • înțeleneam
  • ‑nțeleneam
  • înțelenii
  • ‑nțelenii
  • înțelenisem
  • ‑nțelenisem
a II-a (tu)
  • înțelenești
  • ‑nțelenești
(să)
  • înțelenești
  • ‑nțelenești
  • înțeleneai
  • ‑nțeleneai
  • înțeleniși
  • ‑nțeleniși
  • înțeleniseși
  • ‑nțeleniseși
a III-a (el, ea)
  • înțelenește
  • ‑nțelenește
(să)
  • înțelenească
  • ‑nțelenească
  • înțelenea
  • ‑nțelenea
  • înțeleni
  • ‑nțeleni
  • înțelenise
  • ‑nțelenise
plural I (noi)
  • înțelenim
  • ‑nțelenim
(să)
  • înțelenim
  • ‑nțelenim
  • înțeleneam
  • ‑nțeleneam
  • înțelenirăm
  • ‑nțelenirăm
  • înțeleniserăm
  • ‑nțeleniserăm
  • înțelenisem
  • ‑nțelenisem
a II-a (voi)
  • înțeleniți
  • ‑nțeleniți
(să)
  • înțeleniți
  • ‑nțeleniți
  • înțeleneați
  • ‑nțeleneați
  • înțelenirăți
  • ‑nțelenirăți
  • înțeleniserăți
  • ‑nțeleniserăți
  • înțeleniseți
  • ‑nțeleniseți
a III-a (ei, ele)
  • înțelenesc
  • ‑nțelenesc
(să)
  • înțelenească
  • ‑nțelenească
  • înțeleneau
  • ‑nțeleneau
  • înțeleni
  • ‑nțeleni
  • înțeleniseră
  • ‑nțeleniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înțeleni înțelenire înțelenit

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre pământ) A se întări, a se preface în țelină (prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc.).
    exemple
    • Boii în grajd se hodinesc, Grădinile înțelenesc. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 11/4.
      surse: DLRLC
    • Vîntule, du-te de-i spune Că zăbavele nu-s bune, Că lelița-i duce dorul, I-a înțelenit ogorul. ALECSANDRI, T. 1590.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Soarele a înțelenit pământul.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • tranzitiv Soarele ieși iarăși pe cer și cu căldura sa dogorî și înțeleni huma cea jilavă. ODOBESCU, S. III 278.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A lăsa sau a sta în nemișcare, în inactivitate; a (se) înțepeni, a (se) fixa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fixa înțepeni attach_file 3 exemple
    exemple
    • S-a înțelenit plugul În o rădăcină de lăptucă Și nu poate să-l mai ducă. PĂSCULESCU, L. P. 25.
      surse: DLRLC
    • Văzui oamenii arînd Cu plugurile în rînd. Numai plugulețul meu L-a-nțelenit dumnezeu. TEODORESCU, P. P. 291.
      surse: DLRLC
    • figurat Foamea îi slăbise puterile și-i înțelenise gîndurile. MARIAN, O. I 181.
      surse: DLRLC
    • 2.1. intranzitiv figurat A rămâne nemișcat, împietrit.
      exemple
      • Văzînd astă dihanie spurcată, flăcăiandrii înțeleniră în loc înghețați de frică și-și așteptau ceasul pierzării. POPESCU, B. II 49.
        surse: DLRLC
      • Labele unui gîndac... înțelenesc sub jocul unui copil crud. CARAGIALE, O. I 294.
        surse: DLRLC

etimologie: