2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȘURUBÁRE, înșurubări, s. f. Acțiunea de a înșuruba și rezultatul ei. – V. înșuruba.

ÎNȘURUBÁRE, înșurubări, s. f. Acțiunea de a înșuruba și rezultatul ei. – V. înșuruba.

înșurubare sf [At: lOANOVICI, TEHN. 328 / V: ~upa~ / Pl: ~bări / E: înșuruba] 1 Fixare a unei piese cu ghivent în locașul ei Si: înșurubat1 (1). 2 Strângere a unui șurub prin învârtire pentru a fixa ceva Si: înșurubat1 (2). 3 Asamblare a două piese prevăzute cu ghivent Si: înșurubat1 (3). 4 Strângere de jur-împrejurul cuiva Si: înșurubat1 (4). 5 Ținere din scurt a cuiva Si: înșurubat1 (5). 6 Potrivire.

ÎNȘURUBÁRE, înșurubări, s. f. Acțiunea de a (se) înșuruba. Înșurubarea unui bec.

ÎNȘURUBÁ, înșurubez, vb. I. Tranz. A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva; p. ext. a fixa în locașul ei o piesă cu ghivent. ♦ A asambla două piese prevăzute cu ghivent. – În + șurub.

ÎNȘURUBÁ, înșurubez, vb. I. Tranz. A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva; p. ext. a fixa în locașul ei o piesă cu ghivent. ♦ A asambla două piese prevăzute cu ghivent. – În + șurub.

înșuruba [At: HERZ. – GHER. M. IV, 214 / V: ~upa / Pzi: ~bez / E: în- + șurub] 1 vt A fixa în locașul ei o piesă cu ghivent Si: a înșurubui (1). 2 vt A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa ceva Si: a înșurubui (2). 3 vt A asambla două piese prevăzute cu ghivent Si: a înșurubui (3). 4 vr A se strânge de jur-împrejurul cuiva. 5 vt A potrivi. 6 vt A ține din scurt. 7 vt (Îe) A ~ pe cineva împotriva altuia A ațâța.

înșurupare sf vz înșurubare

ÎNȘURUBÁ, înșurubez, vb. I. Tranz. 1. A da unui șurub sau altei piese filetate o mișcare de rotație, astfel încît să pătrundă într-un material sau într-o piesă filetată. Înșurubez o piuliță. Înșurubez un bec electric.Omul... începuse să taie ceva, să lipească și să înșurubeze ceva. C. PETRESCU, C. V. 139. ◊ Fig. Țipă jandarmul, înșurubîndu-și arma la umăr. CAMILAR, N. I 233. ♦ Refl. Fig. A se învîrti în spirală. În ciuda frigului și vîntului tăios pe care-l auzeau... cum plînge înșurubîndu-se în hornul sobei de tuci stinse, totuși afară stătea cineva și-i privea. DUMITRIU, V. L. 29. 2. Fig. A încurca, a înfunda (pe cineva). Îl înșuruba în articole de legi, il purta la judecătorie. PAS, Z. I 151. – Variantă: înșurupá vb. I.

A ÎNȘURUBÁ ~éz tranz. 1) (obiect) A fixa printr-un șurub. 2) (piulițe) A îmbrăca pe filetul unui șurub (prin răsucire). /în + șurub

înșurubéz (est) și -péz (vest) v. tr. (d. șurub și șurup). Vîr un șurub: înșurubez un șurub. V. refl. Șurubu s’a înșurubat bine.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înșurubáre s. f., g.-d. art. înșurubắrii; pl. înșurubắri

înșurubáre s. f., g.-d. art. înșurubării; pl. înșurubări

înșurubá (a ~) vb., ind. prez. 3 înșurubeáză

înșurubá vb., ind. prez. 1 sg. înșurubéz, 3 sg. și pl. înșurubeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȘURUBÁRE s. (TEHN.) strângere, strâns. (~ piuliței.)

ÎNȘURUBARE s. strîngere, strîns. (~ piuliței.)

arată toate definițiile

Intrare: înșurubare
înșurubare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înșurubare
  • ‑nșurubare
  • înșurubarea
  • ‑nșurubarea
plural
  • înșurubări
  • ‑nșurubări
  • înșurubările
  • ‑nșurubările
genitiv-dativ singular
  • înșurubări
  • ‑nșurubări
  • înșurubării
  • ‑nșurubării
plural
  • înșurubări
  • ‑nșurubări
  • înșurubărilor
  • ‑nșurubărilor
vocativ singular
plural
înșurupare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înșurupare
  • ‑nșurupare
  • înșuruparea
  • ‑nșuruparea
plural
  • înșurupări
  • ‑nșurupări
  • înșurupările
  • ‑nșurupările
genitiv-dativ singular
  • înșurupări
  • ‑nșurupări
  • înșurupării
  • ‑nșurupării
plural
  • înșurupări
  • ‑nșurupări
  • înșurupărilor
  • ‑nșurupărilor
vocativ singular
plural
Intrare: înșuruba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înșuruba
  • ‑nșuruba
  • înșurubare
  • ‑nșurubare
  • înșurubat
  • ‑nșurubat
  • înșurubatu‑
  • ‑nșurubatu‑
  • înșurubând
  • ‑nșurubând
  • înșurubându‑
  • ‑nșurubându‑
singular plural
  • înșurubea
  • ‑nșurubea
  • înșurubați
  • ‑nșurubați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înșurubez
  • ‑nșurubez
(să)
  • înșurubez
  • ‑nșurubez
  • înșurubam
  • ‑nșurubam
  • înșurubai
  • ‑nșurubai
  • înșurubasem
  • ‑nșurubasem
a II-a (tu)
  • înșurubezi
  • ‑nșurubezi
(să)
  • înșurubezi
  • ‑nșurubezi
  • înșurubai
  • ‑nșurubai
  • înșurubași
  • ‑nșurubași
  • înșurubaseși
  • ‑nșurubaseși
a III-a (el, ea)
  • înșurubea
  • ‑nșurubea
(să)
  • înșurubeze
  • ‑nșurubeze
  • înșuruba
  • ‑nșuruba
  • înșurubă
  • ‑nșurubă
  • înșurubase
  • ‑nșurubase
plural I (noi)
  • înșurubăm
  • ‑nșurubăm
(să)
  • înșurubăm
  • ‑nșurubăm
  • înșurubam
  • ‑nșurubam
  • înșurubarăm
  • ‑nșurubarăm
  • înșurubaserăm
  • ‑nșurubaserăm
  • înșurubasem
  • ‑nșurubasem
a II-a (voi)
  • înșurubați
  • ‑nșurubați
(să)
  • înșurubați
  • ‑nșurubați
  • înșurubați
  • ‑nșurubați
  • înșurubarăți
  • ‑nșurubarăți
  • înșurubaserăți
  • ‑nșurubaserăți
  • înșurubaseți
  • ‑nșurubaseți
a III-a (ei, ele)
  • înșurubea
  • ‑nșurubea
(să)
  • înșurubeze
  • ‑nșurubeze
  • înșurubau
  • ‑nșurubau
  • înșuruba
  • ‑nșuruba
  • înșurubaseră
  • ‑nșurubaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înșurupa
  • ‑nșurupa
  • înșurupare
  • ‑nșurupare
  • înșurupat
  • ‑nșurupat
  • înșurupatu‑
  • ‑nșurupatu‑
  • înșurupând
  • ‑nșurupând
  • înșurupându‑
  • ‑nșurupându‑
singular plural
  • înșurupea
  • ‑nșurupea
  • înșurupați
  • ‑nșurupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înșurupez
  • ‑nșurupez
(să)
  • înșurupez
  • ‑nșurupez
  • înșurupam
  • ‑nșurupam
  • înșurupai
  • ‑nșurupai
  • înșurupasem
  • ‑nșurupasem
a II-a (tu)
  • înșurupezi
  • ‑nșurupezi
(să)
  • înșurupezi
  • ‑nșurupezi
  • înșurupai
  • ‑nșurupai
  • înșurupași
  • ‑nșurupași
  • înșurupaseși
  • ‑nșurupaseși
a III-a (el, ea)
  • înșurupea
  • ‑nșurupea
(să)
  • înșurupeze
  • ‑nșurupeze
  • înșurupa
  • ‑nșurupa
  • înșurupă
  • ‑nșurupă
  • înșurupase
  • ‑nșurupase
plural I (noi)
  • înșurupăm
  • ‑nșurupăm
(să)
  • înșurupăm
  • ‑nșurupăm
  • înșurupam
  • ‑nșurupam
  • înșuruparăm
  • ‑nșuruparăm
  • înșurupaserăm
  • ‑nșurupaserăm
  • înșurupasem
  • ‑nșurupasem
a II-a (voi)
  • înșurupați
  • ‑nșurupați
(să)
  • înșurupați
  • ‑nșurupați
  • înșurupați
  • ‑nșurupați
  • înșuruparăți
  • ‑nșuruparăți
  • înșurupaserăți
  • ‑nșurupaserăți
  • înșurupaseți
  • ‑nșurupaseți
a III-a (ei, ele)
  • înșurupea
  • ‑nșurupea
(să)
  • înșurupeze
  • ‑nșurupeze
  • înșurupau
  • ‑nșurupau
  • înșurupa
  • ‑nșurupa
  • înșurupaseră
  • ‑nșurupaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înșurubare înșurupare

etimologie:

  • vezi înșuruba
    surse: DEX '09 DEX '98

înșuruba înșurubare înșurupa înșurupare

  • 1. A strânge un șurub prin învârtire pentru a fixa, a prinde ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: deșuruba attach_file 3 exemple
    exemple
    • Înșurubez o piuliță. Înșurubez un bec electric.
      surse: DLRLC
    • Omul... începuse să taie ceva, să lipească și să înșurubeze ceva. C. PETRESCU, C. V. 139.
      surse: DLRLC
    • figurat Țipă jandarmul, înșurubîndu-și arma la umăr. CAMILAR, N. I 233.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A fixa în locașul ei o piesă cu ghivent.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. A asambla două piese prevăzute cu ghivent.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. reflexiv figurat A se învârti în spirală.
      exemple
      • În ciuda frigului și vîntului tăios pe care-l auzeau... cum plînge înșurubîndu-se în hornul sobei de tuci stinse, totuși afară stătea cineva și-i privea. DUMITRIU, V. L. 29.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat A încurca, a înfunda (pe cineva).
    exemple
    • Îl înșuruba în articole de legi, îl purta la judecătorie. PAS, Z. I 151.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + șurub
    surse: DEX '09 DEX '98