16 definiții pentru deșuruba

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘURUBA, deșurubez, vb. I. Tranz. A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. – Pref. de- + [în]șuruba.

deșuruba vt [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ~upa / S și: (îvp) desș~ / Pzi: ~bez / E: des- + (în)șuruba] 1 A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se află înșurubat. 2 (Pex) A desprinde un obiect din șuruburi.

DEȘURUBA, deșurubez, vb. I. Tranz. A desface (prin învârtire) un șurub din locul în care se afla înșurubat. ♦ A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. – Des1- + [în]șuruba.

DEȘURUBA, deșurubez, vb. I. Tranz. (Cu privire la șuruburi sau obiecte înșurubate) A desface (printr-o mișcare de învîrtire); (cu privire la un obiect prins cu șuruburi) a desprinde, a demonta (scoțînd șuruburile). Am deșurubat becul.Șmecherie începu să deșurubeze buloane. DUMITRIU, V. L. 131. – Variante: desșuruba (IBRĂILEANU, A. 176), desșurupa (SEBASTIAN, T. 12) vb. I.

A DEȘURUBA ~ez tranz. 1) (șuruburi) A scoate prin învârtire din locul de înșurubare. 2) (obiecte înșurubate) A desprinde din șuruburi. /des- + a [în]șuruba

desșurubéz (est) și -péz (vest) v. tr. (v. înșurubez). Întorc șurubu înapoĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deșuruba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deșurubez, 3 deșurubea; conj. prez. 1 sg. să deșurubez, 3 să deșurubeze

deșuruba (a ~) vb., ind. prez. 3 deșurubea

deșuruba vb., ind. prez. 1 sg. deșurubez, 3 sg. și pl. deșurubea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

deșuruba, deșurubez v. t. a ancheta, a interoga.

Intrare: deșuruba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșuruba
  • deșurubare
  • deșurubat
  • deșurubatu‑
  • deșurubând
  • deșurubându‑
singular plural
  • deșurubea
  • deșurubați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșurubez
(să)
  • deșurubez
  • deșurubam
  • deșurubai
  • deșurubasem
a II-a (tu)
  • deșurubezi
(să)
  • deșurubezi
  • deșurubai
  • deșurubași
  • deșurubaseși
a III-a (el, ea)
  • deșurubea
(să)
  • deșurubeze
  • deșuruba
  • deșurubă
  • deșurubase
plural I (noi)
  • deșurubăm
(să)
  • deșurubăm
  • deșurubam
  • deșurubarăm
  • deșurubaserăm
  • deșurubasem
a II-a (voi)
  • deșurubați
(să)
  • deșurubați
  • deșurubați
  • deșurubarăți
  • deșurubaserăți
  • deșurubaseți
a III-a (ei, ele)
  • deșurubea
(să)
  • deșurubeze
  • deșurubau
  • deșuruba
  • deșurubaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desșuruba
  • desșurubare
  • desșurubat
  • desșurubatu‑
  • desșurubând
  • desșurubându‑
singular plural
  • desșurubea
  • desșurubați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desșurubez
(să)
  • desșurubez
  • desșurubam
  • desșurubai
  • desșurubasem
a II-a (tu)
  • desșurubezi
(să)
  • desșurubezi
  • desșurubai
  • desșurubași
  • desșurubaseși
a III-a (el, ea)
  • desșurubea
(să)
  • desșurubeze
  • desșuruba
  • desșurubă
  • desșurubase
plural I (noi)
  • desșurubăm
(să)
  • desșurubăm
  • desșurubam
  • desșurubarăm
  • desșurubaserăm
  • desșurubasem
a II-a (voi)
  • desșurubați
(să)
  • desșurubați
  • desșurubați
  • desșurubarăți
  • desșurubaserăți
  • desșurubaseți
a III-a (ei, ele)
  • desșurubea
(să)
  • desșurubeze
  • desșurubau
  • desșuruba
  • desșurubaseră
deșurupa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desșurupa
  • desșurupare
  • desșurupat
  • desșurupatu‑
  • desșurupând
  • desșurupându‑
singular plural
  • desșurupea
  • desșurupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desșurupez
(să)
  • desșurupez
  • desșurupam
  • desșurupai
  • desșurupasem
a II-a (tu)
  • desșurupezi
(să)
  • desșurupezi
  • desșurupai
  • desșurupași
  • desșurupaseși
a III-a (el, ea)
  • desșurupea
(să)
  • desșurupeze
  • desșurupa
  • desșurupă
  • desșurupase
plural I (noi)
  • desșurupăm
(să)
  • desșurupăm
  • desșurupam
  • desșuruparăm
  • desșurupaserăm
  • desșurupasem
a II-a (voi)
  • desșurupați
(să)
  • desșurupați
  • desșurupați
  • desșuruparăți
  • desșurupaserăți
  • desșurupaseți
a III-a (ei, ele)
  • desșurupea
(să)
  • desșurupeze
  • desșurupau
  • desșurupa
  • desșurupaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deșuruba, deșurubezverb

  • 1. A desface (prin învârtire) un șurub (sau un obiect) din locul în care se afla înșurubat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: înșuruba
    • format_quote Am deșurubat becul. DLRLC
    • format_quote Șmecherie începu să deșurubeze buloane. DUMITRIU, V. L. 131. DLRLC
    • 1.1. A desprinde, a desface un obiect din șuruburi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Prefix de- + [în]șuruba. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.