9 definiții pentru înșurubare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNȘURUBARE, înșurubări, s. f. Acțiunea de a înșuruba și rezultatul ei. – V. înșuruba.
ÎNȘURUBARE, înșurubări, s. f. Acțiunea de a înșuruba și rezultatul ei. – V. înșuruba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înșurubare sf [At: lOANOVICI, TEHN. 328 / V: ~upa~ / Pl: ~bări / E: înșuruba] 1 Fixare a unei piese cu ghivent în locașul ei Si: înșurubat1 (1). 2 Strângere a unui șurub prin învârtire pentru a fixa ceva Si: înșurubat1 (2). 3 Asamblare a două piese prevăzute cu ghivent Si: înșurubat1 (3). 4 Strângere de jur-împrejurul cuiva Si: înșurubat1 (4). 5 Ținere din scurt a cuiva Si: înșurubat1 (5). 6 Potrivire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNȘURUBARE, înșurubări, s. f. Acțiunea de a (se) înșuruba. Înșurubarea unui bec.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înșurupare sf vz înșurubare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înșurubare s. f., g.-d. art. înșurubării; pl. înșurubări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înșurubare s. f., g.-d. art. înșurubării; pl. înșurubări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înșurubare s. f., g.-d. art. înșurubării; pl. înșurubări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNȘURUBARE s. (TEHN.) strângere, strâns. (~ piuliței.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNȘURUBARE s. strîngere, strîns. (~ piuliței.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
înșurubare, înșurubărisubstantiv feminin
-
- Înșurubarea unui bec. DLRLC
-
etimologie:
- înșuruba DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.