2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNȘEUÁT, -Ă, înșeuați, -te, adj. (Despre animale de călărie) Căruia i s-a pus șaua. – V. înșeua.

ÎNȘEUÁT, -Ă, înșeuați, -te, adj. (Despre animale de călărie) Căruia i s-a pus șaua. – V. înșeua.

înșeuat, ~ă a [At: ȘEZ. II, 87 / V: (reg) ~șău~ / Pl: ~ați,~e / E: înșeua] (D. animale de călărie) Căruia i s-a pus șaua Si: înșelat3.

ÎNȘEUÁT, -Ă, înșeuați, -te, adj. (Despre animale de călărie) Cu șaua pe el; înșelat. Șoimaru chemă pe Lie și-i porunci să-i gătească murgul și să-l ție înșeuat. SADOVEANU, O. VII 160. Calu-i alb, un bun tovarăș, Înșeuat așteapt-afară. EMINESCU, O. I 103. N-apucă a auzi cuvintele mele și Zoe ieși sărind de bucurie și spuindu-mi că la scară este un cal înșeuat pentru mine. BOLINTINEANU, O. 347.

ÎNȘEUÁ, înșeuez, vb. I. Tranz. A pune șaua pe un animal de călărie; a înșela (1). – În + șa.

ÎNȘEUÁ, înșeuez, vb. I. Tranz. A pune șaua pe un animal de călărie; a înșela (1). – În + șa.

înșeua vt [At: ALECSANDRI, P. P. 55/18 / Pzi: ~uez, (înv) înșeu / V: ~eia, (reg) ~șăua / E: în- + șa] A pune șaua pe un animal de călărie Si: a înșela1 (1).

ÎNȘEUÁ, înșeuez, vb. I. Tranz. (Cu privire la animale de călărie) A pune șaua; a înșela2. Și-n grajd de piatră că intra... Pe murgul că-nșeua. TEODORESCU, P. P. 433. (Cu pronunțare regională) Atuncea i-au zis căluțul:... mă-nșăuază bine, pune-mi frîul în gură și apoi sui-te pe mine. SBIERA, P. 62. Ș-un cal iute-mi înșăuați, Puneți șaua bărbătește, Să încalec voinicește! ALECSANDRI, P. P. 59.

A ÎNȘEUÁ ~éz tranz. (animale de călărie, în special cai) A prevedea cu șa. [Sil. -șe-ua] /în + șa + suf. ~ua

înșeuà v. a pune șeaua: un cal iute ’mi înșeuați POP.

înșeŭéz, -á v. tr. Formă maĭ rară îld. înșel (pun șaŭa).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înșeuá (a ~) (-ua) vb., ind. prez. 3 înșeueáză (-uea-), 1 pl. înșeuắm (-uăm); conj. prez. 3 înșeuéze; ger. înșeuấnd (-uând)

înșeuá vb. (sil. -ua), ind. prez. 1 sg. înșeuéz, 3 sg. și pl. înșeueáză, 1 pl. înșeuăm (sil. -uăm); conj. prez. 3 sg. și pl. înșeuéze (sil. -ue-); ger. înșeuând (sil. -uând)

înșeua (ind. prez. 3 sg. și pl. înșeuează)

înșeuez, -ueze 3 conj., -uam 1 imp. (pun șaua pe cal).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNȘEUÁT adj. (înv.) înșelat. (Cal ~.)

ÎNȘEUAT adj. (înv.) înșelat. (Cal ~.)

ÎNȘEUÁ vb. (înv.) a înșela. (A ~ calul.)

ÎNȘEUA vb. (înv.) a înșela. (A ~ calul.)

Intrare: înșeuat
înșeuat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înșeuat
  • ‑nșeuat
  • înșeuatul
  • înșeuatu‑
  • ‑nșeuatul
  • ‑nșeuatu‑
  • înșeua
  • ‑nșeua
  • înșeuata
  • ‑nșeuata
plural
  • înșeuați
  • ‑nșeuați
  • înșeuații
  • ‑nșeuații
  • înșeuate
  • ‑nșeuate
  • înșeuatele
  • ‑nșeuatele
genitiv-dativ singular
  • înșeuat
  • ‑nșeuat
  • înșeuatului
  • ‑nșeuatului
  • înșeuate
  • ‑nșeuate
  • înșeuatei
  • ‑nșeuatei
plural
  • înșeuați
  • ‑nșeuați
  • înșeuaților
  • ‑nșeuaților
  • înșeuate
  • ‑nșeuate
  • înșeuatelor
  • ‑nșeuatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înșeua
  • silabație: în-șe-ua info
verb (VT215)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înșeua
  • ‑nșeua
  • înșeuare
  • ‑nșeuare
  • înșeuat
  • ‑nșeuat
  • înșeuatu‑
  • ‑nșeuatu‑
  • înșeuând
  • ‑nșeuând
  • înșeuându‑
  • ‑nșeuându‑
singular plural
  • înșeua
  • ‑nșeua
  • înșeuea
  • ‑nșeuea
  • înșeuați
  • ‑nșeuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înșeuez
  • ‑nșeuez
(să)
  • înșeuez
  • ‑nșeuez
  • înșeuam
  • ‑nșeuam
  • înșeuai
  • ‑nșeuai
  • înșeuasem
  • ‑nșeuasem
a II-a (tu)
  • înșeuezi
  • ‑nșeuezi
(să)
  • înșeuezi
  • ‑nșeuezi
  • înșeuai
  • ‑nșeuai
  • înșeuași
  • ‑nșeuași
  • înșeuaseși
  • ‑nșeuaseși
a III-a (el, ea)
  • înșeua
  • ‑nșeua
  • înșeuea
  • ‑nșeuea
(să)
  • înșeueze
  • ‑nșeueze
  • înșeua
  • ‑nșeua
  • înșeuă
  • ‑nșeuă
  • înșeuase
  • ‑nșeuase
plural I (noi)
  • înșeuăm
  • ‑nșeuăm
(să)
  • înșeuăm
  • ‑nșeuăm
  • înșeuam
  • ‑nșeuam
  • înșeuarăm
  • ‑nșeuarăm
  • înșeuaserăm
  • ‑nșeuaserăm
  • înșeuasem
  • ‑nșeuasem
a II-a (voi)
  • înșeuați
  • ‑nșeuați
(să)
  • înșeuați
  • ‑nșeuați
  • înșeuați
  • ‑nșeuați
  • înșeuarăți
  • ‑nșeuarăți
  • înșeuaserăți
  • ‑nșeuaserăți
  • înșeuaseți
  • ‑nșeuaseți
a III-a (ei, ele)
  • înșeua
  • ‑nșeua
  • înșeuea
  • ‑nșeuea
(să)
  • înșeueze
  • ‑nșeueze
  • înșeuau
  • ‑nșeuau
  • înșeua
  • ‑nșeua
  • înșeuaseră
  • ‑nșeuaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înșeuat

  • 1. (Despre animale de călărie) Căruia i s-a pus șaua.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înșelat (înșeuat) attach_file 3 exemple
    exemple
    • Șoimaru chemă pe Lie și-i porunci să-i gătească murgul și să-l ție înșeuat. SADOVEANU, O. VII 160.
      surse: DLRLC
    • Calu-i alb, un bun tovarăș, Înșeuat așteapt-afară. EMINESCU, O. I 103.
      surse: DLRLC
    • N-apucă a auzi cuvintele mele și Zoe ieși sărind de bucurie și spuindu-mi că la scară este un cal înșeuat pentru mine. BOLINTINEANU, O. 347.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înșeua
    surse: DEX '09 DEX '98

înșeua înșeuare înșeuat

  • 1. A pune șaua pe un animal de călărie; a înșela.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înșela (înșeua) antonime: deșeua attach_file 3 exemple
    exemple
    • Și-n grajd de piatră că intra... Pe murgul că-nșeua. TEODORESCU, P. P. 433.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Atuncea i-au zis căluțul:... mă-nșăuază bine, pune-mi frîul în gură și apoi sui-te pe mine. SBIERA, P. 62.
      surse: DLRLC
    • cu pronunțare regională Ș-un cal iute-mi înșăuați, Puneți șaua bărbătește, Să încalec voinicește! ALECSANDRI, P. P. 59.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + șa
    surse: DEX '09 DEX '98