ÎNȘEUAT, -Ă, înșeuați, -te, adj. (Despre animale de călărie) Cu șaua pe el; înșelat. Șoimaru chemă pe Lie și-i porunci să-i gătească murgul și să-l ție înșeuat. SADOVEANU, O. VII 160. Calu-i alb, un bun tovarăș, Înșeuat așteapt-afară. EMINESCU, O. I 103. N-apucă a auzi cuvintele mele și Zoe ieși sărind de bucurie și spuindu-mi că la scară este un cal înșeuat pentru mine. BOLINTINEANU, O. 347.