2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic.

ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva. ♦ (Jur.) A da mandat, a autoriza. 2. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. – În + puternic.

ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.

împuternici [At: BIBLIA (1688) ap. DA / Pzi: ~icesc / E: în- + puternic] 1-2 vtr (Îvp) A (se) întări (1-2). 3 vr (Îvp) A se întrece în forță. 4 vr (Îvp) A se opinti. 5 vr (Îvp) A se însănătoși. 6 vt (Jur) A da cuiva un mandat Si: a autoriza. 7 vt A autoriza pe cineva să facă ceva.

împuternicit2, ~ă [At: BĂLCESCU, M. V. 31 / Pl: ~iți, ~e / E: împuternici] 1 a Întărit. 2 a Însănătoșit. 3-4 smf, a (Jur) (Persoană) care este autorizată să săvârșească ceva în numele altcuiva Si: mandatar, plenipotențiar, reprezentant.

împuternicit1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: împuternici] 1 (Rar) Întărire. 2 Împuternicire (3). 3 (Îvp) Opintire. 4 (Îvp) Însănătoșire. 5 (Jur) Mandatare. 6 Împuternicire (8).

ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f. Persoană autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.

ÎMPUTERNICÍ, împuternicesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva puterea de a face ceva, de a exercita anumite atribuții; (Jur.) a da mandat. L-a împuternicit să ia măsurile pe care le crede de cuviință. 2. (Învechit și popular) A da puteri (cuiva), a întări; a reface puterile (cuiva). Dar gîndul că tot chinul îi vine din dragostea cu Maranda îl făcea să-i fie și mai dragă și-l împuternicea mai mult în răbdare. MIRONESCU, S. A. 31. Trebuiră a mai ședea pe loc... spre a împuternici oastea muncită de drum. BĂLCESCU, O. II 118. ◊ Refl. Sînt de părere să-i izbim, să nu se împuternicească mai mult pe locul acesta. VISSARION, B. 343.

ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f. Persoană autorizată a săvîrși ceva în numele altcuiva; reprezentant, mandatar.

A ÎMPUTERNICÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A învesti cu puteri (pentru a săvârși ceva în numele cuiva); a autoriza. 2) pop. A face să se împuternicească; a fortifica. /în + puternic

A SE ÎMPUTERNICÍ mă ~ésc intranz. pop. A deveni mai puternic; a căpăta forțe fizice și/sau morale noi; a prinde puteri; a se fortifica. /în + puternic

împuternicì v. 1. a prinde puteri, a întări; 2. a da puteri depline.

împuternicésc v. tr. Autorizez, daŭ puterĭ depline. V. refl. Rar. Mă întăresc, prind putere.

împuternicít, -ă adj. și s. Care are depline puterĭ, plenipotențiar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împuternici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicesc, imperf. 3 sg. împuternicea; conj. prez. 3 împuternicească

împuternicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împuternicésc, imperf. 3 sg. împuterniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. împuterniceáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPUTERNICÍ vb. v. fortifica, îndrepta, înfiripa, întări, întrema, înzdrăveni, reconforta, reface, restabili, tonifica.

ÎMPUTERNICÍT s. 1. v. delegat. 2. v. reprezentant. 3. v. procurist.

ÎMPUTERNICI vb. a autoriza, a delega, a învesti, (înv.) a isprăvnici, a slobozi. (L-a ~ să facă următorul lucru...)

împuternici vb. v. FORTIFICA. ÎNDREPTA. ÎNFIRIPA. ÎNTĂRI. ÎNTREMA. ÎNZDRĂVENI. RECONFORTA. REFACE. RESTABILI. TONIFICA.

ÎMPUTERNICIT s. 1. delegat, emisar, mesager, reprezentant, sol, trimis, (prin Transilv.) mînat, (înv.) misit, rugător, solitor. (~ al unui stat străin.) 2. mandatar, reprezentant, (înv.) ispravnic, mandator. (El e ~ meu.) 3. mandatar, procurator, procurist, (înv.) procurant. (~ al unei întreprinderi.)

A se împuternici ≠ a se moleși

Intrare: împuternicită
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împuternici
  • ‑mputernici
  • împuternicita
  • ‑mputernicita
plural
  • împuternicite
  • ‑mputernicite
  • împuternicitele
  • ‑mputernicitele
genitiv-dativ singular
  • împuternicite
  • ‑mputernicite
  • împuternicitei
  • ‑mputernicitei
plural
  • împuternicite
  • ‑mputernicite
  • împuternicitelor
  • ‑mputernicitelor
vocativ singular
  • împuternici
  • ‑mputernici
  • împuternicito
  • ‑mputernicito
plural
  • împuternicitelor
  • ‑mputernicitelor
Intrare: împuternicit (adj.)
împuternicit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împuternicit
  • ‑mputernicit
  • împuternicitul
  • împuternicitu‑
  • ‑mputernicitul
  • ‑mputernicitu‑
  • împuternici
  • ‑mputernici
  • împuternicita
  • ‑mputernicita
plural
  • împuterniciți
  • ‑mputerniciți
  • împuterniciții
  • ‑mputerniciții
  • împuternicite
  • ‑mputernicite
  • împuternicitele
  • ‑mputernicitele
genitiv-dativ singular
  • împuternicit
  • ‑mputernicit
  • împuternicitului
  • ‑mputernicitului
  • împuternicite
  • ‑mputernicite
  • împuternicitei
  • ‑mputernicitei
plural
  • împuterniciți
  • ‑mputerniciți
  • împuterniciților
  • ‑mputerniciților
  • împuternicite
  • ‑mputernicite
  • împuternicitelor
  • ‑mputernicitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

împuternici, împuternicescverb

  • 1. A da cuiva puterea de a face ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. științe juridice A da mandat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: autoriza
      • format_quote L-a împuternicit să ia măsurile pe care le crede de cuviință. DLRLC
  • 2. reflexiv învechit popular A da sau a prinde putere, a(-și) reface forțele, a (se) face mai puternic; a (se) întări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dar gîndul că tot chinul îi vine din dragostea cu Maranda îl făcea să-i fie și mai dragă și-l împuternicea mai mult în răbdare. MIRONESCU, S. A. 31. DLRLC
    • format_quote Trebuiră a mai ședea pe loc... spre a împuternici oastea muncită de drum. BĂLCESCU, O. II 118. DLRLC
    • format_quote Sînt de părere să-i izbim, să nu se împuternicească mai mult pe locul acesta. VISSARION, B. 343. DLRLC
etimologie:
  • În + puternic DEX '98 DEX '09

împuternicit, împuternicițisubstantiv masculin
împuternici, împuternicitesubstantiv feminin
împuternicit, împuterniciadjectiv

etimologie:
  • vezi împuternici DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.