dexonline

opțiuni

Caută în tot textul definițiilor ajutor

2 intrări

14 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPURPURÁRE, împurpurări, s. f. Acțiunea de a se împurpura și rezultatul ei. – V. împurpura.

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPURPURÁRE, împurpurări, s. f. Acțiunea de a se împurpura și rezultatul ei. – V. împurpura.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de valeriu
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

împurpurare sf [At: DEX / Pl: ~rări / E: împurpura] 1 Înroșire în obraji de emoție. 2 Vopsire în roșu.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși în obraji (de emoție). [Prez. ind. și: împúrpur] – În + purpură.

sursa: DEX '09 (2009)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

împurpura [At: DA ms / Pzi: ~rez, (reg) împurpur / E: în- + purpură] 1 vr A se înroși în obraji de emoție. 2 vt A vopsi în roșu.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși. [Prez. ind. și: (reg.) împúrpur] – În + purpură.

sursa: DEX '98 (1998)
adăugată de valeriu
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPURPURÁ, împurpurez, vb. I. Refl. A se înroși, a deveni de culoare purpurie. Orizontul vopsit de flăcările pămîntești se împurpura tot mai mînios, pînă ce se ridică greoi globul soarelui, un cap scăldat în sînge proaspăt. REBREANU, R. II 108. – Prez. ind. și: împúrpur (ANGHEL-IOSIF, C. M. I 56).

sursa: DLRLC (1955-1957)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

A ÎMPURPURÁ ~éz tranz. A face să se împurpureze. /în + purpură

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

A SE ÎMPURPURÁ mă ~éz intranz. A căpăta culoarea purpurie; a deveni roșu-aprins (ca purpura). /în + purpură

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împurpurá (a ~) vb., ind. prez. 3 împurpureáză

sursa: DOOM 2 (2005)
adăugată de raduborza
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

împurpurá vb., ind. prez. 1 sg. împurpuréz, 3 sg. și pl. împurpureáză

sursa: Ortografic (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPURPURÁRE s. 1. v. îmbujorare. 2. v. roșeață.

sursa: Sinonime (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPURPURARE s. 1. îmbujorare, înroșire, roșire, rumenire, (fig.) aprindere. (Emoția determină ~ obrajilor ei.) 2. (concr.) îmbujorare, roșeală, roșeață, rumeneală, (înv. și pop.) rumeneață, (reg.) rujă. (~ din obraji.)

sursa: Sinonime82 (1982)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPURPURÁ vb. v. îmbujora.

sursa: Sinonime (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPURPURA vb. a (se) îmbujora, a (se) înroși, a (se) roși, a (se) rumeni, (înv.) a (se) răsura, (fig.) a (se) aprinde. (S-a ~ la față.)

sursa: Sinonime82 (1982)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

Intrare: împurpurare

împurpurare substantiv feminin

substantiv feminin (F113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	împurpurare ‑mpurpurare	împurpurarea ‑mpurpurarea
nominativ-acuzativ	plural	împurpurări ‑mpurpurări	împurpurările ‑mpurpurările
genitiv-dativ	singular	împurpurări ‑mpurpurări	împurpurării ‑mpurpurării
genitiv-dativ	plural	împurpurări ‑mpurpurări	împurpurărilor ‑mpurpurărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: împurpura

împurpura¹ (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a

verb (V201) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) împurpura ‑mpurpura	împurpurare ‑mpurpurare	împurpurat ‑mpurpurat împurpuratu‑ ‑mpurpuratu‑	împurpurând ‑mpurpurând împurpurându‑ ‑mpurpurându‑	singular	plural
		(a) împurpura ‑mpurpura	împurpurare ‑mpurpurare	împurpurat ‑mpurpurat împurpuratu‑ ‑mpurpuratu‑	împurpurând ‑mpurpurând împurpurându‑ ‑mpurpurându‑	împurpurează ‑mpurpurează	împurpurați ‑mpurpurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împurpurez ‑mpurpurez	(să) împurpurez ‑mpurpurez	împurpuram ‑mpurpuram	împurpurai ‑mpurpurai	împurpurasem ‑mpurpurasem
	a II-a (tu)	împurpurezi ‑mpurpurezi	(să) împurpurezi ‑mpurpurezi	împurpurai ‑mpurpurai	împurpurași ‑mpurpurași	împurpuraseși ‑mpurpuraseși
	a III-a (el, ea)	împurpurează ‑mpurpurează	(să) împurpureze ‑mpurpureze	împurpura ‑mpurpura	împurpură ‑mpurpură	împurpurase ‑mpurpurase
plural	I (noi)	împurpurăm ‑mpurpurăm	(să) împurpurăm ‑mpurpurăm	împurpuram ‑mpurpuram	împurpurarăm ‑mpurpurarăm	împurpuraserăm ‑mpurpuraserăm împurpurasem ‑mpurpurasem
	a II-a (voi)	împurpurați ‑mpurpurați	(să) împurpurați ‑mpurpurați	împurpurați ‑mpurpurați	împurpurarăți ‑mpurpurarăți	împurpuraserăți ‑mpurpuraserăți împurpuraseți ‑mpurpuraseți
	a III-a (ei, ele)	împurpurează ‑mpurpurează	(să) împurpureze ‑mpurpureze	împurpurau ‑mpurpurau	împurpurară ‑mpurpurară	împurpuraseră ‑mpurpuraseră

împurpura² (1 -r) verb grupa I conjugarea I

verb (V2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) împurpura ‑mpurpura	împurpurare ‑mpurpurare	împurpurat ‑mpurpurat împurpuratu‑ ‑mpurpuratu‑	împurpurând ‑mpurpurând împurpurându‑ ‑mpurpurându‑	singular	plural
		(a) împurpura ‑mpurpura	împurpurare ‑mpurpurare	împurpurat ‑mpurpurat împurpuratu‑ ‑mpurpuratu‑	împurpurând ‑mpurpurând împurpurându‑ ‑mpurpurându‑	împurpură ‑mpurpură	împurpurați ‑mpurpurați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împurpur ‑mpurpur	(să) împurpur ‑mpurpur	împurpuram ‑mpurpuram	împurpurai ‑mpurpurai	împurpurasem ‑mpurpurasem
	a II-a (tu)	împurpuri ‑mpurpuri	(să) împurpuri ‑mpurpuri	împurpurai ‑mpurpurai	împurpurași ‑mpurpurași	împurpuraseși ‑mpurpuraseși
	a III-a (el, ea)	împurpură ‑mpurpură	(să) împurpure ‑mpurpure	împurpura ‑mpurpura	împurpură ‑mpurpură	împurpurase ‑mpurpurase
plural	I (noi)	împurpurăm ‑mpurpurăm	(să) împurpurăm ‑mpurpurăm	împurpuram ‑mpurpuram	împurpurarăm ‑mpurpurarăm	împurpuraserăm ‑mpurpuraserăm împurpurasem ‑mpurpurasem
	a II-a (voi)	împurpurați ‑mpurpurați	(să) împurpurați ‑mpurpurați	împurpurați ‑mpurpurați	împurpurarăți ‑mpurpurarăți	împurpuraserăți ‑mpurpuraserăți împurpuraseți ‑mpurpuraseți
	a III-a (ei, ele)	împurpură ‑mpurpură	(să) împurpure ‑mpurpure	împurpurau ‑mpurpurau	împurpurară ‑mpurpurară	împurpuraseră ‑mpurpuraseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împurpurare

1. Acțiunea de a se împurpura și rezultatul ei.

surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: aprindere roșeală roșeață roșire rujă rumeneală rumeneață rumenire îmbujorare înroșire

etimologie:

vezi împurpura

surse: DEX '98 DEX '09

împurpura împurpurare

1. A se înroși în obraji (de emoție).

surse: DEX '09 DLRLC sinonime: aprinde roși rumeni răsura îmbujora înroși un exemplu
exemple
- Orizontul vopsit de flăcările pămîntești se împurpura tot mai mînios, pînă ce se ridică greoi globul soarelui, un cap scăldat în sînge proaspăt. REBREANU, R. II 108.
  
  surse: DLRLC

etimologie:

În + purpură

surse: DEX '98 DEX '09