2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împrumutat1 sn [At: ZANNE, P. V, 337 / Pl: ~uri / E: împrumuta] (Pop) 1-2 împrumut (1-2). 3-6 Împrumutare (3-4, 7-8). 7 (Pex) Imitare.

împrumutat2, ~ă [At: ȘINCAI, HR. III, 89/3 / Pl: ~ați, ~e / E: împrumuta] 1-2 a (D. bunuri) Care este (dat cuiva sau) luat de la cineva, urmând să fie restituit ulterior. 3-4 (D. sume de bani) Care este (oferită sau) luată de la cineva, urmând a fi restituita o sumă echivalentă ca valoare. 5 a (Pop; îs) Zile ~e Perioadă de timp cuprinsă între 12 și 24 martie. 6 a (Lin; d. cuvinte, construcții lexicale) Preluat din altă limbă. 7 a (D. obiceiuri) Care este adoptat de la o altă comunitate. 8 a (D. frumusețe) Obținută prin mijloace artificiale. 9 a (Înv) Reciproc. 10 a Imitat. 11-12 smf Persoană care a luat de la cineva (un bun sau) o suma de bani care urmează să iie restituit(ă) ulterior Si: datornic, debitor, împrumutător (2).

ÎMPRUMUTÁT, -Ă, împrumutați, -te, adj. Care este luat sau dat cu împrumut. ♦ (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Care este din altă limbă sau de la alt popor. ♦ Imitat. – V. împrumuta.

ÎMPRUMUTÁT, -Ă, împrumutați, -te, adj. Care este luat sau dat cu împrumut. ♦ (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Care este din altă limbă sau de la alt popor. ♦ Imitat. – V. împrumuta.

ÎMPRUMUTÁT, -Ă, împrumutați, -te, adj. (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Luat de la altul sau din altă parte, imitat. Cuvîntul împrumutat se încetățenește în structura limbii de adopție, încît cu timpul numai lingviștii îi mai recunosc originea. MACREA, F. 18. Acele ziceri sînt sau romînești, uitate, sau împrumutate. NEGRUZZI, S. I 257.

împrumuta [At: PSALT. 69/35 / Pzi: împrumut, (înv) ~tez / E: împrumut] 1-2 vtr (A da cuiva sau) a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 3-4 vtr (A da cuiva sau) a lua de la cineva o sumă de bani, urmând a fi restituită o sumă echivalentă ca valoare. 5 vt (Lin) A prelua cuvinte dintr-o altă limbă. 6 A adopta obiceiuri ale unei alte comunități. 7 (Pex) A imita.

ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut.

ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. și refl. 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit. 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.; p. ext. a imita. – Lat. *impromutare sau din împrumut.

ÎMPRUMUTÁ, împrumút, vb. I. Tranz. 1. (Cu un al doilea complement în cazul dativ) A da cuiva ceva sub rezerva restituirii în anumite condiții. Prietenii de la Budești îi împrumutaseră bani cu camătă. DUMITRIU, N. 267. Nu treceau două-trei zile... și se trezea la ușa ei cu Dănilă cumnată-său cerînd să-i împrumute carul. CREANGĂ, P. 38. ◊ Fig. Vorbea măsurat și rar, împrumutînd spuselor cît de neînsemnate fermecul (= farmecul) glasului său grav. M. I. CARAGIALE, C. 36. 2. (Construit cu prep. «de la») A lua de la cineva ceva sub rezerva restituirii în anumite condiții. Am împrumutat bani de la un prieten.Refl. (Popular, construit cu prep. «la») Bolta aceasta era păzită de o umbră... și s-a împrumutat la umbră cu cîteva parale. ȘEZ. I 287. ♦ (Cu privire la cuvinte, obiceiuri, idei etc.) A lua de la altul, a imita. Putem găsi și la noi subiecte de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații. KOGĂLNICEANU, S. A. 41. Nicidecum nu scade meritul unui autor dacă s-a împrumutat tot cu ceea ce i-a lipsit. BOLLIAC, O. 48.

A ÎMPRUMUTÁ împrumút tranz. 1) (bani sau lucruri) A da pentru un timp (cu condiția restituirii). Cât vrei să-ți împrumut? 2) (bani sau lucruri) A lua pentru un timp (cu condiția restituirii). ~ o sumă mică. 3) fig. (obiceiuri, cuvinte) A lua și a adopta de alte popoare; a importa. ~ o temă folclorică. /Din împrumut

împrumutà v. 1. a da cu condițiunea de a înapoia: a împrumuta bani; 2. a cere cu împrumut; 3. a lua dela, a trage din: florile împrumută dela soare colorile lor. [Lat. IMPROMUTARE].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împrumutá (a ~) vb., ind. prez. 3 împrumútă

împrumutá vb., ind. prez. 1 sg. împrumút, 3 sg. și pl. împrumútă; conj. prez. 3 sg. și pl. împrumúte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPRUMUTÁ vb. 1. v. credita. 2. a da, (înv. și reg.) a prumuta, (înv.) a aprumuta, a scumpăra. (Cât vrei să-ți ~?) 3. a se îndatora, a lua, (înv.) a se aprumuta. (S-a ~ cu o sumă mică.)

ÎMPRUMUTA vb. 1. (FIN.) a credita. (A ~ pe cineva cu suma de...) 2. a da, (înv. și reg.) a prumuta, (înv.) a aprumuta, a scumpăra. (Cît vrei să-ți ~?) 3. a se îndatora, a lua, (înv.) a se aprumuta. (S-a ~ cu o sumă mică.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ÎMPRUMUTÁT, -Ă adj. (< împrumutá < împrumut + suf. -a): în sintagmele adjectiv împrumutat, adverb împrumutat, conjuncție împrumutată, cuvânt împrumutat, formă împrumutată, interjecție împrumutată, numeral împrumutat, parte de vorbire împrumutată, prepoziție împrumutată, substantiv împrumutat și verb împrumutat (v.).

Intrare: împrumutat
împrumutat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrumutat
  • ‑mprumutat
  • împrumutatul
  • împrumutatu‑
  • ‑mprumutatul
  • ‑mprumutatu‑
  • împrumuta
  • ‑mprumuta
  • împrumutata
  • ‑mprumutata
plural
  • împrumutați
  • ‑mprumutați
  • împrumutații
  • ‑mprumutații
  • împrumutate
  • ‑mprumutate
  • împrumutatele
  • ‑mprumutatele
genitiv-dativ singular
  • împrumutat
  • ‑mprumutat
  • împrumutatului
  • ‑mprumutatului
  • împrumutate
  • ‑mprumutate
  • împrumutatei
  • ‑mprumutatei
plural
  • împrumutați
  • ‑mprumutați
  • împrumutaților
  • ‑mprumutaților
  • împrumutate
  • ‑mprumutate
  • împrumutatelor
  • ‑mprumutatelor
vocativ singular
plural
Intrare: împrumuta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împrumuta
  • ‑mprumuta
  • împrumutare
  • ‑mprumutare
  • împrumutat
  • ‑mprumutat
  • împrumutatu‑
  • ‑mprumutatu‑
  • împrumutând
  • ‑mprumutând
  • împrumutându‑
  • ‑mprumutându‑
singular plural
  • împrumu
  • ‑mprumu
  • împrumutați
  • ‑mprumutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împrumut
  • ‑mprumut
(să)
  • împrumut
  • ‑mprumut
  • împrumutam
  • ‑mprumutam
  • împrumutai
  • ‑mprumutai
  • împrumutasem
  • ‑mprumutasem
a II-a (tu)
  • împrumuți
  • ‑mprumuți
(să)
  • împrumuți
  • ‑mprumuți
  • împrumutai
  • ‑mprumutai
  • împrumutași
  • ‑mprumutași
  • împrumutaseși
  • ‑mprumutaseși
a III-a (el, ea)
  • împrumu
  • ‑mprumu
(să)
  • împrumute
  • ‑mprumute
  • împrumuta
  • ‑mprumuta
  • împrumută
  • ‑mprumută
  • împrumutase
  • ‑mprumutase
plural I (noi)
  • împrumutăm
  • ‑mprumutăm
(să)
  • împrumutăm
  • ‑mprumutăm
  • împrumutam
  • ‑mprumutam
  • împrumutarăm
  • ‑mprumutarăm
  • împrumutaserăm
  • ‑mprumutaserăm
  • împrumutasem
  • ‑mprumutasem
a II-a (voi)
  • împrumutați
  • ‑mprumutați
(să)
  • împrumutați
  • ‑mprumutați
  • împrumutați
  • ‑mprumutați
  • împrumutarăți
  • ‑mprumutarăți
  • împrumutaserăți
  • ‑mprumutaserăți
  • împrumutaseți
  • ‑mprumutaseți
a III-a (ei, ele)
  • împrumu
  • ‑mprumu
(să)
  • împrumute
  • ‑mprumute
  • împrumutau
  • ‑mprumutau
  • împrumuta
  • ‑mprumuta
  • împrumutaseră
  • ‑mprumutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împrumutat

  • 1. Care este luat sau dat cu împrumut.
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 1.1. (Despre cuvinte, obiceiuri etc.) Care este din altă limbă sau de la alt popor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cuvîntul împrumutat se încetățenește în structura limbii de adopție, încît cu timpul numai lingviștii îi mai recunosc originea. MACREA, F. 18.
        surse: DLRLC
      • Acele ziceri sînt sau romînești, uitate, sau împrumutate. NEGRUZZI, S. I 257.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi împrumuta
    surse: DEX '98 DEX '09

împrumuta împrumutare împrumutat

  • 1. A da cuiva sau a lua de la cineva un bun care urmează să fie restituit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • Prietenii de la Budești îi împrumutaseră bani cu camătă. DUMITRIU, N. 267.
      surse: DLRLC
    • Nu treceau două-trei zile... și se trezea la ușa ei cu Dănilă cumnată-său cerînd să-i împrumute carul. CREANGĂ, P. 38.
      surse: DLRLC
    • figurat Vorbea măsurat și rar, împrumutînd spuselor cît de neînsemnate fermecul (= farmecul) glasului său grav. M. I. CARAGIALE, C. 36.
      surse: DLRLC
    • Am împrumutat bani de la un prieten.
      surse: DLRLC
    • popular Bolta aceasta era păzită de o umbră... și s-a împrumutat la umbră cu cîteva parale. ȘEZ. I 287.
      surse: DLRLC
  • 2. A adopta cuvinte, obiceiuri etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: importa (marfă) 2 exemple
    exemple
    • Putem găsi și la noi subiecte de scris, fără să avem pentru aceasta trebuință să ne împrumutăm de la alte nații. KOGĂLNICEANU, S. A. 41.
      surse: DLRLC
    • Nicidecum nu scade meritul unui autor dacă s-a împrumutat tot cu ceea ce i-a lipsit. BOLLIAC, O. 48.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *impromutare
    surse: DEX '09 DEX '98
  • împrumut
    surse: DEX '09 DEX '98