2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împrăștiere sf [At: I. IONESCU, C. 55 / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: împrăștia] 1-2 (Plecare sau) alungare în toate direcțiile. 3 Fugă în toate părțile. 4 Risipire. 5-7 Dezmembrare (prin cădere) (prin rupere sau) prin răsturnare. 8-9 (Fig) Dispariție (a gândurilor sau) a unei stări sufletești apăsătoare. 10 Răspândire a lichidelor. 11 Cheltuire a averii. 12 Dezumflare a unui abces. 13 (Șfg) Năruire a unei gospodării. 14 (Pgn; fig) Extindere.

ÎMPRĂȘTIÉRE, împrăștieri, s. f. Acțiunea de a (se) împrăștia; risipire, răspândire. [Pr.: -ti-e-] – V. împrăștia.

ÎMPRĂȘTIÉRE, împrăștieri, s. f. Acțiunea de a (se) împrăștia; risipire, răspândire. [Pr.: -ti-e-] – V. împrăștia.

ÎMPRĂȘTIÉRE, împrăștieri, s. f. Acțiunea de a (se) împrăștia; risipire, răspîndire. – Pronunțat: -ti-e-.

împrăștiere f. acțiunea de a (se) împrăștia: 1. dispersiune; 2. fig. propagare.

împrăștia [At: DOSOFTEI, V. S. 21 / V: (îvp) ~ăschia / Pzi: împrăștii / E: în- + praștie] 1-2 vtr (A face să plece sau) a pleca în toate direcțiile. 3-4 vtr (A face să fugă sau) a fugi în toate părțile. 5-6 vtr A (se) risipi. 7-12 vtr (Pan) A (se) dezmembra (prin cădere) (prin rupere sau) prin răsturnare. 13-14 vt (Fig) A face să dispară (gândurile sau) o stare sufletească apăsătoare. 15-16 vtr (D. lichide) A (se) răspândi. 17-18 vtr (D. avere) A (se) cheltui. 19-20 vtr (D. umflături) A (se) dezumfla. 21-22 vtr (Pgn; fig) A (se) extinde. 22-23 vtr (D. gospodărie; șfg) A (se) nărui. [1]

  1. Numerotare incorectă a sensurilor: 22-23 după 21-22 Ladislau Strifler

împrăștiare sf vz împrăștiere

ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie.

ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți. ♦ P. anal. A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare. ♦ Tranz. Fig. A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare). 2. Refl. (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza. ♦ Tranz. și refl. P. gener. (Adesea fig.) A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi. [Pr.: -ti-a] – În + praștie.

ÎMPRĂȘTIÁ, împrắștii, vb. I. Tranz. 1. A trimite (a arunca, a goni) în diferite părți; a risipi. Poliția veni și împrăștie norodul. BOLINTINEANU, O. 405. Vestindu-se lui Mihai primejdia ce-l amenința, își strînse în grabă oastea pe lîngă dînsul și împrăștie călăreți... în toate unghiurile țării, strigînd că intră sabie de turci și tătari în țară. BĂLCESCU, O. II 48. ◊ Absol. Am o găină neagră și una albă; cea neagră strînge, iar cea albă împrăștie (Ziua și noaptea). GOROVEI, C. 138. ♦ Fig. A face să dispară; a risipi. Glasul acesta aspru și ciudat îi împrăștie deodată orice teamă. REBREANU, R. I 216. Căuta să-i afle din ochi gîndurile, nevoile, supărările pe care el credea c-ar ști să le împrăștie. VLAHUȚĂ, O. A. III 81. Într-o zi, neștiind ce să fac ca să împrăștii tristețea de care eram cuprins, m-am dus să văd pre doctorul H. NEGRUZZI, S. I 293. ♦ Refl. (Mai ales despre o colectivitate, o mulțime etc.) A se răspîndi, a se risipi; a se răsfira. Oamenii se împrăștiau tăcuți, cu părere de rău că filmul se sfîrșise. CAMILAR, TEM. 52. Coloanele de fum se aplecau, împrăștiindu-se pe fața pămîntului. SADOVEANU, B. 25. Vitele se-mprăștiară prin grîu. SANDU-ALDEA, U. P. 94. Voi împrăștiați-vă care încotro și vă duceți acasă. ISPIRESCU, L. 318. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie. EMINESCU, O. I 79. ♦ (Cu privire la lichide) A lăsa să curgă, a vărsa. Și fierul ce-mi va face jos capul a cădea Nu va putea vreodată a împrăștia din vine Cît sînge-n mii de lupte vărsă sabia mea. MACEDONSKI, O. I 251. 2. A răspîndi, a difuza. În grădină, în lumina de basm a lunii, florile împrăștiau un miros îmbătător. SADOVEANU, O. III 175. Vartolomeu Diaconu apăru din biroul său, împrăștiind știrea că expresul a trecut de ultima stație. C. PETRESCU, A. 426. Cîteva felinare de hîrtie colorată, atîrnate de crengile copacilor, împrăștiau o lumină discretă. VLAHUȚĂ, O. A. 243. (Fig.) O tăcere mare era împrăștiată pretutindeni, pe șesuri și văi, și o pîclă de toamnă învăluia totul. SADOVEANU, O. I 361. ◊ Refl. Îndată s-a împrăștiat un miros de pîine arsă. C. PETRESCU, C. V. 120. Cîntecul se împrăștiă în tot satul. SANDU-ALDEA, U. P. 206. Lumea-l crezuse mort pe Făt-Frumos, și de aceea, cînd se împrăștiă faima venirii lui... oamenii așteptau murmurînd. EMINESCU, N. 27. (Fig.) Castelul în ruine domnește peste vale... Din turnuri retezate se-mprăștie o jale. MACEDONSKI, O. I 23. – Pronunțat: -ti-a.

A SE ÎMPRĂȘTIÁ pers. 3 se împrăștie intranz. A se răspândi în diferite direcții sau pe un spațiu mai mare; a se risipi; a se dispersa. S-au ~at în toate părțile. /în + praștie

A ÎMPRĂȘTIÁ împrăștii tranz. 1) A face să se împrăștie; a risipi; a dispersa. 2) fig. (gânduri, sentimente) A face să se uite. [Sil. îm-prăș-] /în + praștie

împrăștiá v. 1. a arunca încoace și încolo: vântul a împrăștiat frunzele; 2. a trimite sau duce în diferite locuri: a împrăștia trupe; fig. a împrăștia o veste; 3. a pune pe fugă, în dezordine: i-a împrăștiat pe dușmani. [Lit. a arunca cu praștia: termen tehnic generalizat].

împrắștiĭ, a v. tr. (d. praștie. V. împroșc). Răspîndesc, risipesc, arunc în toate părțile: vîntu împrăștie frunzele, artileria împrăștie dușmaniĭ. Trimete în diferite locurĭ: comandamentu îșĭ împrăștié trupele. Fig. Ziarele împrăștie veștĭ. – Vechĭ și răsprăștiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împrăștiére (-ti-e-) s. f., g.-d. art. împrăștiérii; pl. împrăștiéri

împrăștiére s. f. (sil. -ti-e-), g.-d. art. împrăștiérii; pl. împrăștiéri

împrăștiá (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. împrắștii, 3 împrắștie (-ti-e), 1 pl. împrăștiém; conj. prez. 3 să împrắștie; ger. împrăștiínd (-ti-ind)

împrăștiá vb. (sil. -ti-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. împrăștii, 3 sg. și pl. împrăștie (sil. -ti-e), 1 pl. împrăștiém; ger. împrăștiínd (sil. -ti-ind)

împrăștia (i-a) (ind. prez. 1 sg. împrăștii, 1 pl. împrăștiem, ger. împrăștiind)

împrăștiu, -tii 2, -tiam 1 imp., -tiat prt., -tiind ger., -tiere inf. s.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPRĂȘTIÉRE s. 1. dispersare, dispersie, răsfirare, răspândire, răzlețire, risipire, (înv.) risipă. (~ mulțimii.) 2. v. risipire. 3. ridicare, risipire. (~ ceții.) 4. risipire, spulberare. (~ frunzelor, a prafului.) 5. prefirare, presărare, presărat, răsfirare, răspândire, risipire. (~ nisipului pe alee.) 6. v. difuzare. 7. difuzare, răspândire, revărsare. (~ luminii în toate ungherele.) 8. v. răspândire. 9. v. emanație.

ÎMPRĂȘTIERE s. 1. dispersare, dispersie, răsfirare, răspîndire, răzlețire, risipire, (înv.) risipă. (~ mulțimii.) 2. risipire, (înv. și reg.) spargere, spart. (~ norilor.) 3. ridicare, risipire. (~ ceții.) 4. risipire, spulberare. (~ frunzelor, a prafului.) 5. prefirare, presărare, presărat, răsfirare, răspîndire, risipire. (~ nisipului pe alee.) 6. difuzare, propagare, răspîndire. (~ unor radiații.) 7. difuzare, răspîndire, revărsare. (~ luminii în toate ungherele.) 8. propagare, răspîndire, (livr.) diseminare, (pop.) lățire. (~ unor zvonuri mincinoase.) 9. degajare, emanare, emanație, emisiune, exalare, exalație, răspîndire, (înv.) răsfugare. (~ de gaze din sobă.)

arată toate definițiile

Intrare: împrăștiere
împrăștiere substantiv feminin
  • silabație: -ti-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrăștiere
  • ‑mprăștiere
  • împrăștierea
  • ‑mprăștierea
plural
  • împrăștieri
  • ‑mprăștieri
  • împrăștierile
  • ‑mprăștierile
genitiv-dativ singular
  • împrăștieri
  • ‑mprăștieri
  • împrăștierii
  • ‑mprăștierii
plural
  • împrăștieri
  • ‑mprăștieri
  • împrăștierilor
  • ‑mprăștierilor
vocativ singular
plural
împrăștiare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împrăștiare
  • ‑mprăștiare
  • împrăștiarea
  • ‑mprăștiarea
plural
  • împrăștieri
  • ‑mprăștieri
  • împrăștierile
  • ‑mprăștierile
genitiv-dativ singular
  • împrăștieri
  • ‑mprăștieri
  • împrăștierii
  • ‑mprăștierii
plural
  • împrăștieri
  • ‑mprăștieri
  • împrăștierilor
  • ‑mprăștierilor
vocativ singular
plural
Intrare: împrăștia
împrăștia verb grupa I conjugarea I
  • silabație: -ti-a
verb (VT103)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împrăștia
  • ‑mprăștia
  • împrăștiere
  • ‑mprăștiere
  • împrăștiat
  • ‑mprăștiat
  • împrăștiatu‑
  • ‑mprăștiatu‑
  • împrăștiind
  • ‑mprăștiind
  • împrăștiindu‑
  • ‑mprăștiindu‑
singular plural
  • împrăștie
  • ‑mprăștie
  • împrăștiați
  • ‑mprăștiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împrăștii
  • ‑mprăștii
(să)
  • împrăștii
  • ‑mprăștii
  • împrăștiam
  • ‑mprăștiam
  • împrăștiai
  • ‑mprăștiai
  • împrăștiasem
  • ‑mprăștiasem
a II-a (tu)
  • împrăștii
  • ‑mprăștii
(să)
  • împrăștii
  • ‑mprăștii
  • împrăștiai
  • ‑mprăștiai
  • împrăștiași
  • ‑mprăștiași
  • împrăștiaseși
  • ‑mprăștiaseși
a III-a (el, ea)
  • împrăștie
  • ‑mprăștie
(să)
  • împrăștie
  • ‑mprăștie
  • împrăștia
  • ‑mprăștia
  • împrăștie
  • ‑mprăștie
  • împrăștiase
  • ‑mprăștiase
plural I (noi)
  • împrăștiem
  • ‑mprăștiem
(să)
  • împrăștiem
  • ‑mprăștiem
  • împrăștiam
  • ‑mprăștiam
  • împrăștiarăm
  • ‑mprăștiarăm
  • împrăștiaserăm
  • ‑mprăștiaserăm
  • împrăștiasem
  • ‑mprăștiasem
a II-a (voi)
  • împrăștiați
  • ‑mprăștiați
(să)
  • împrăștiați
  • ‑mprăștiați
  • împrăștiați
  • ‑mprăștiați
  • împrăștiarăți
  • ‑mprăștiarăți
  • împrăștiaserăți
  • ‑mprăștiaserăți
  • împrăștiaseți
  • ‑mprăștiaseți
a III-a (ei, ele)
  • împrăștie
  • ‑mprăștie
(să)
  • împrăștie
  • ‑mprăștie
  • împrăștiau
  • ‑mprăștiau
  • împrăștia
  • ‑mprăștia
  • împrăștiaseră
  • ‑mprăștiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împrăștiere împrăștiare

etimologie:

  • vezi împrăștia
    surse: DEX '98 DEX '09

împrăștia împrăștiat împrăștiere împrăștiare

  • 1. tranzitiv reflexiv A face să plece sau să fugă ori a pleca, a fugi în toate părțile; a (se) risipi, a (se) răspândi, a (se) răzleți.
    exemple
    • Poliția veni și împrăștie norodul. BOLINTINEANU, O. 405.
      surse: DLRLC
    • Vestindu-se lui Mihai primejdia ce-l amenința, își strînse în grabă oastea pe lîngă dînsul și împrăștie călăreți... în toate unghiurile țării, strigînd că intră sabie de turci și tătari în țară. BĂLCESCU, O. II 48.
      surse: DLRLC
    • absolut Am o găină neagră și una albă; cea neagră strînge, iar cea albă împrăștie (Ziua și noaptea). GOROVEI, C. 138.
      surse: DLRLC
    • Oamenii se împrăștiau tăcuți, cu părere de rău că filmul se sfîrșise. CAMILAR, TEM. 52.
      surse: DLRLC
    • Coloanele de fum se aplecau, împrăștiindu-se pe fața pămîntului. SADOVEANU, B. 25.
      surse: DLRLC
    • Vitele se-mprăștiară prin grîu. SANDU-ALDEA, U. P. 94.
      surse: DLRLC
    • Voi împrăștiați-vă care încotro și vă duceți acasă. ISPIRESCU, L. 318.
      surse: DLRLC
    • Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie. EMINESCU, O. I 79.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin analogie A (se) risipi prin cădere, prin rupere, prin răsturnare.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.1.1. (Cu privire la lichide) A lăsa să curgă.
        surse: DLRLC sinonime: vărsa un exemplu
        exemple
        • Și fierul ce-mi va face jos capul a cădea Nu va putea vreodată a împrăștia din vine Cît sînge-n mii de lupte vărsă sabia mea. MACEDONSKI, O. I 251.
          surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv figurat A face să dispară gândurile, a risipi o stare sufletească (apăsătoare).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Glasul acesta aspru și ciudat îi împrăștie deodată orice teamă. REBREANU, R. I 216.
        surse: DLRLC
      • Căuta să-i afle din ochi gîndurile, nevoile, supărările pe care el credea c-ar ști să le împrăștie. VLAHUȚĂ, O. A. III 81.
        surse: DLRLC
      • Într-o zi, neștiind ce să fac ca să împrăștii tristețea de care eram cuprins, m-am dus să văd pre doctorul H. NEGRUZZI, S. I 293.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre lichide) A se răspândi, a se difuza.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: difuza răspândi
    • 2.1. tranzitiv reflexiv prin generalizare adesea figurat A (se) întinde, a (se) difuza, a (se) răspândi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: difuza răspândi întinde 8 exemple
      exemple
      • În grădină, în lumina de basm a lunii, florile împrăștiau un miros îmbătător. SADOVEANU, O. III 175.
        surse: DLRLC
      • Vartolomeu Diaconu apăru din biroul său, împrăștiind știrea că expresul a trecut de ultima stație. C. PETRESCU, A. 426.
        surse: DLRLC
      • Cîteva felinare de hîrtie colorată, atîrnate de crengile copacilor, împrăștiau o lumină discretă. VLAHUȚĂ, O. A. 243.
        surse: DLRLC
      • figurat O tăcere mare era împrăștiată pretutindeni, pe șesuri și văi, și o pîclă de toamnă învăluia totul. SADOVEANU, O. I 361.
        surse: DLRLC
      • Îndată s-a împrăștiat un miros de pîine arsă. C. PETRESCU, C. V. 120.
        surse: DLRLC
      • Cîntecul se împrăștiă în tot satul. SANDU-ALDEA, U. P. 206.
        surse: DLRLC
      • Lumea-l crezuse mort pe Făt-Frumos, și de aceea, cînd se împrăștiă faima venirii lui... oamenii așteptau murmurînd. EMINESCU, N. 27.
        surse: DLRLC
      • figurat Castelul în ruine domnește peste vale... Din turnuri retezate se-mprăștie o jale. MACEDONSKI, O. I 23.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + praștie
    surse: DEX '98 DEX '09