împotrivă [At: TETRAEV. (1574), 245 / V: (îvp) ~va, ~protivă / S și: (nrc) în potrivă / E: în- + potrivă] 1 pp (Înv; asr; îf împotriva) Asemenea cuiva. 2 pp (Înv; îf împotriva) În comparație cu... 3 pp (Înv; îf împotriva) Față de... 4 pp (Înv; îf împotriva) În loc de... 5 pp (Înv; îf împotriva) În conformitate cu... 6 pp (Îf împotriva) În dreptul. 7 pp (Îf împotriva) Contra. 8 pp (Înv; îf împotriva) În fața. 9 pp (Rar; îf împotriva) Către. 10 av (Cu sens local; rar) în față. 11 av Contrar. 12 av (Îe) A fi (sau a sta, a se pune etc.) ~ A se împotrivi. 13 av (Îae) A rezista. 14 av (Îe) A zice (sau a răspunde, a vorbi etc.) ~ A contrazice. 15 a (Înv) Potrivnic.

ÎMPOTRÍVĂ adv. (În legătură cu verbe ca «a fi», «a sta», «a se pune») Corespunde ideii de a se împotrivi, a se opune, a rezista; (în legătură cu verbele «a zice», «a răspunde», «a vorbi») corespunde ideii de a contrazice. Își sculase tot satul împotrivă. CAMILAR, TEM. 132. Dumitale nu mă pot pune niciodată împotrivă. SADOVEANU, N. F. 187. Toți îmi fură împotrivă, numai doctoru, săracul, Se-ncercase... să mă scape de nevoi. MACEDONSKI, O. I 70. Gerilă, văzînd că toți îi stau împotrivă, se mînie. CREANGĂ, P. 254. ♦ În față. (Atestat în forma împrotivă) Șezi, mă rog, împrotivă și vezi de joacă bine. ALEXANDRESCU, M. 265. – Variantă: împrotívă adv.

ÎMPOTRÍVĂ adv. 1) De părere opusă; contra; în contra; contrar. A vota ~. ◊ A fi (sau a sta, a se pune) ~ a se opune; a fi contra; a se împotrivi. A vorbi (sau a zice, a răspunde) ~ a contrazice. 2) rar Înaintea cuiva sau ceva; în față. /în + potrivă

împotrivă prep. contra. [V. potrivă].

împotrívă adv. Răŭ scris îld. în potrivă.

împrotivă a, av, pp vz împotrivă

împotrívă (-po-tri-) adv.

împotrívă adv. (sil. -tri-)

împotrivă

împotrivă.

ÎMPOTRÍVĂ adv. contra, (înv. și reg.) potrivă. (Votează ~.)

ÎMPOTRIVĂ adv. contra, (înv. și reg.) potrivă. (Votează ~.)

Împotrivă ≠ pentru