2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împletecit, ~ă a vz împleticit

ÎMPLETECÍT, -Ă adj. v. împleticit.

ÎMPLETECÍT, -Ă adj. v. împleticit.

ÎMPLETECÍT, -Ă adj. v. împleticit.

împleteci v vz împletici

împletici [At: CANTEMIR, IST, 126 / V: (înv) ~teci, ~tuci, ~pre~ / Pzi: ~icesc / E: împleti + -ici] 1 vr (D. plante agățătoare) A se cățăra pe alte plante. 2 vr (D. șarpe) A se încolăci. 3 vr (Înv; d. oameni) A-și frânge mâinile de disperare. 4 vr (D. picioarele omului) A se împiedica. 5 vr (Pex; d. oameni) A merge clătinându-se. 6 vr (Fig; d. vorbe, gânduri) A se zăpăci. 7-8 vtr (D. obiecte) A (se) încurca. 9-10 vtr (D. obiecte) A (se) amesteca. 11-12 vtrr A (se) înlănțui unul de altul. 13 vr (Pan; d. limbă) A se încurca în timpul vorbitului. 14 vr (D. oameni) A articula cuvintele cu greutate.

împleticit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 79/2 / V: (înv) ~tec~, ~tuc~ / Pl: ~iți, ~e / E: împletici] 1 (D. plante agățătoare) Cățărat2. 2 (D. șerpi) Încolăcit2. 3 (Înv; d. oameni) Care își frânge mâinile. 4 (D. picioarele sau limba omului) împiedicat2. 5 (D. oameni) Cu mers șovăielnic. 6 (Fig; d. vorbe, gânduri) Lipsit de claritate. 7 Încurcat2. 8 Amestecat2. 9 (Lpl) Înlănțuiți unul de altul.

ÎMPLETECÍ vb. IV v. împletici.

ÎMPLETECÍ vb. IV v. împletici.

ÎMPLETECÍ vb. IV v. împletici.

ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec.

ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se. ♦ P. anal. (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele. 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci. ♦ Tranz. și refl. A (se) încolăci. [Var.: (reg.) împletecí vb. IV] – Et. nec.

ÎMPLETICÍT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se. ♦ (Despre limbă) Care articulează greu cuvintele. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles, confuz. [Var.: (reg.) împletecít, -ă adj.] – V. împletici.

ÎMPLETICÍT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioare, despre pas sau despre mers) Împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se. ♦ (Despre limbă) Care articulează anevoios. 2. Amestecat, încurcat, încâlcit. ♦ (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles, confuz. [Var.: (reg.) împletecít, -ă adj.] – V. împletici.

ÎMPLETICÍ, împleticesc, vb. IV. Refl. 1. (Despre picioarele omului) A se lovi unul de altul; a se încrucișa, a se împiedica în mers. Li se împleticeau picioarele de parcă ar fi băut rachiu. PAS, Z. III 56. Ochii i s-au mărit de groază și picioarele i s-au împleticit. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 213. Simți că i se împleticesc picioarele, și brațul ce-l ridicase îi căzu în jos. VLAHUȚĂ, O. A. 110. ♦ (Despre oameni) A umbla clătinîndu-se, împiedicîndu-se, gata să cadă. Tresări deodată grozav, săltă într-o parte și ieși, împleticindu-se, în întuneric. DUMITRIU, N. 242. Mergea împleticindu-se, cu capul înclinat sub povara unei neliniști adinci. BART, E. 216. El a plecat, gemînd p-afară, Și-mpleticindu-se pe scară, Chema pe nume pe băieți, Și se proptea de slab, sărmanul, Cu mîna de păreți. COȘBUC, P. I 101. ♦ Fig. (Despre limbă) A se încurca, a articula încurcat, îngăimat, bîlbîit. Moș Radul înmărmurea, Barba Că i se zbîrlea Limba I se-mpleticea Și cu binele-i zicea... TEODORESCU, P. P. 599. 2. (Și în forma împleteci) A se amesteca, a se încurca, a se încîlci. Printr-acel hățiș felurit de arbori ce se-ndeasă și se-mpletecesc, mierlele și pițigoii șuieră și ciripesc. ODOBESCU, S. I 147. ◊ Tranz. Șuvoaiele cutremurau codrii... împletecindu-i. CAMILAR, T. 60. (Neobișnuit, în expr.) A(-și) împletici mîinile = a-și frînge mîinile (de desperare). Iar Chiruța, vai de ea, Roabă la păgîni cădea... Mînele impletecea Și turcilor le grăia... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494. ♦ Tranz. A se încolăci, a se face cerc. Șarpele se necăjea Și coada și-o-mpleticea. ȘEZ. III 65. ◊ Refl. Șerpele se-ncovăia Și pe loc se-mpleticea. TEODORESCU, P. P. 443. – Variantă: împletecí vb. IV.

ÎMPLETICÍT, -Ă, împleticiți, -te, adj. 1. (Despre picioarele omului, despre pas sau mers) Împiedicat, poticnit, șovăielnic. Corcodel avu un zîmbet de biruință uitîndu-se cum Onufrie Ochi-de-Vulpe mergea spre ușă cu niște pași rari, împleticiți și lumea se învîrtea cu dînsul. CAMILAR, TEM. 116. Merse cu pas împleticit de om beat. id. N. I 125. 2. (Și în forma împletecit) Amestecat, încurcat, încîlcit. Undrelele nu mai știau s-apuce ițele împletecite. ODOBESCU, S. I 130. Cu părul despletit, Tot cu șerpi împletecit. ALECSANDRI, P. P. 38. ◊ Fig. Norii se răriseră și luna plină, ieșind pe ici, pe colo în cîmpul senin al cerului, arunca umbrele împleticite ale copacilor desfrunziți ca o mreajă nesfîrșită peste fața pămîntului. SLAVICI, O. I 165. ♦ Fig. Lipsit de claritate, greu de înțeles, confuz. Individul era... miop, surd, împleticit la vorbă. PAS, Z. III 184. – Variantă: împletecít, -ă adj.

A SE ÎMPLETICÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A merge împiedicându-se. 2) (despre picioare) A se împiedica unul de altul în mers. ◊ A i se ~ cuiva limba a se încurca la vorbire; a rosti cuvintele cu greu. 3) (despre obiecte) A se amesteca în neordine. 4) rar A se strânge în formă de colac; a se încolăci; a se încovriga. /<lat. implecticare

A ÎMPLETICÍ ~ésc tranz. A face să se împleticească. /<lat. implecticare

împletecì v. 1. a încurca rău; 2. a se împiedeca de ceva, a șovăi. [Frecventativ din împletì].

împleticésc (est), -ecésc (vest) și -ucésc (Bucov.) v. tr. (d. împletesc cu term. din încolăcesc). Rar. Împreun (de ex., mînile). Încurc, încîlcesc (de ex., vorbele). Ob. V. refl. Mă’ncurc, mă’mpedic: m’am împleticit în mărăcinĭ și am căzut. Fig. S’a împleticit în vorbă, i s’aŭ împleticit picĭoarele și vorbele de beție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împleticí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. împleticéște, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 împleticeáscă

împleticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împleticésc, imperf. 3 sg. împleticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. împleticeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPLETICÍ vb. a se clătina, a șovăi, (reg.) a se mătăcăni, a se mătăhăi, a se mătăhăli, a se mătălăi, a se mătănăi. (Omul beat se ~ în mers.)

arată toate definițiile

Intrare: împletici
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împletici
  • ‑mpletici
  • împleticire
  • ‑mpleticire
  • împleticit
  • ‑mpleticit
  • împleticitu‑
  • ‑mpleticitu‑
  • împleticind
  • ‑mpleticind
  • împleticindu‑
  • ‑mpleticindu‑
singular plural
  • împleticește
  • ‑mpleticește
  • împleticiți
  • ‑mpleticiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împleticesc
  • ‑mpleticesc
(să)
  • împleticesc
  • ‑mpleticesc
  • împleticeam
  • ‑mpleticeam
  • împleticii
  • ‑mpleticii
  • împleticisem
  • ‑mpleticisem
a II-a (tu)
  • împleticești
  • ‑mpleticești
(să)
  • împleticești
  • ‑mpleticești
  • împleticeai
  • ‑mpleticeai
  • împleticiși
  • ‑mpleticiși
  • împleticiseși
  • ‑mpleticiseși
a III-a (el, ea)
  • împleticește
  • ‑mpleticește
(să)
  • împleticească
  • ‑mpleticească
  • împleticea
  • ‑mpleticea
  • împletici
  • ‑mpletici
  • împleticise
  • ‑mpleticise
plural I (noi)
  • împleticim
  • ‑mpleticim
(să)
  • împleticim
  • ‑mpleticim
  • împleticeam
  • ‑mpleticeam
  • împleticirăm
  • ‑mpleticirăm
  • împleticiserăm
  • ‑mpleticiserăm
  • împleticisem
  • ‑mpleticisem
a II-a (voi)
  • împleticiți
  • ‑mpleticiți
(să)
  • împleticiți
  • ‑mpleticiți
  • împleticeați
  • ‑mpleticeați
  • împleticirăți
  • ‑mpleticirăți
  • împleticiserăți
  • ‑mpleticiserăți
  • împleticiseți
  • ‑mpleticiseți
a III-a (ei, ele)
  • împleticesc
  • ‑mpleticesc
(să)
  • împleticească
  • ‑mpleticească
  • împleticeau
  • ‑mpleticeau
  • împletici
  • ‑mpletici
  • împleticiseră
  • ‑mpleticiseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împleteci
  • ‑mpleteci
  • împletecire
  • ‑mpletecire
  • împletecit
  • ‑mpletecit
  • împletecitu‑
  • ‑mpletecitu‑
  • împletecind
  • ‑mpletecind
  • împletecindu‑
  • ‑mpletecindu‑
singular plural
  • împletecește
  • ‑mpletecește
  • împleteciți
  • ‑mpleteciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împletecesc
  • ‑mpletecesc
(să)
  • împletecesc
  • ‑mpletecesc
  • împleteceam
  • ‑mpleteceam
  • împletecii
  • ‑mpletecii
  • împletecisem
  • ‑mpletecisem
a II-a (tu)
  • împletecești
  • ‑mpletecești
(să)
  • împletecești
  • ‑mpletecești
  • împleteceai
  • ‑mpleteceai
  • împleteciși
  • ‑mpleteciși
  • împleteciseși
  • ‑mpleteciseși
a III-a (el, ea)
  • împletecește
  • ‑mpletecește
(să)
  • împletecească
  • ‑mpletecească
  • împletecea
  • ‑mpletecea
  • împleteci
  • ‑mpleteci
  • împletecise
  • ‑mpletecise
plural I (noi)
  • împletecim
  • ‑mpletecim
(să)
  • împletecim
  • ‑mpletecim
  • împleteceam
  • ‑mpleteceam
  • împletecirăm
  • ‑mpletecirăm
  • împleteciserăm
  • ‑mpleteciserăm
  • împletecisem
  • ‑mpletecisem
a II-a (voi)
  • împleteciți
  • ‑mpleteciți
(să)
  • împleteciți
  • ‑mpleteciți
  • împleteceați
  • ‑mpleteceați
  • împletecirăți
  • ‑mpletecirăți
  • împleteciserăți
  • ‑mpleteciserăți
  • împleteciseți
  • ‑mpleteciseți
a III-a (ei, ele)
  • împletecesc
  • ‑mpletecesc
(să)
  • împletecească
  • ‑mpletecească
  • împleteceau
  • ‑mpleteceau
  • împleteci
  • ‑mpleteci
  • împleteciseră
  • ‑mpleteciseră
Intrare: împleticit
împleticit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împleticit
  • ‑mpleticit
  • împleticitul
  • împleticitu‑
  • ‑mpleticitul
  • ‑mpleticitu‑
  • împletici
  • ‑mpletici
  • împleticita
  • ‑mpleticita
plural
  • împleticiți
  • ‑mpleticiți
  • împleticiții
  • ‑mpleticiții
  • împleticite
  • ‑mpleticite
  • împleticitele
  • ‑mpleticitele
genitiv-dativ singular
  • împleticit
  • ‑mpleticit
  • împleticitului
  • ‑mpleticitului
  • împleticite
  • ‑mpleticite
  • împleticitei
  • ‑mpleticitei
plural
  • împleticiți
  • ‑mpleticiți
  • împleticiților
  • ‑mpleticiților
  • împleticite
  • ‑mpleticite
  • împleticitelor
  • ‑mpleticitelor
vocativ singular
plural
împletecit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împletecit
  • ‑mpletecit
  • împletecitul
  • împletecitu‑
  • ‑mpletecitul
  • ‑mpletecitu‑
  • împleteci
  • ‑mpleteci
  • împletecita
  • ‑mpletecita
plural
  • împleteciți
  • ‑mpleteciți
  • împleteciții
  • ‑mpleteciții
  • împletecite
  • ‑mpletecite
  • împletecitele
  • ‑mpletecitele
genitiv-dativ singular
  • împletecit
  • ‑mpletecit
  • împletecitului
  • ‑mpletecitului
  • împletecite
  • ‑mpletecite
  • împletecitei
  • ‑mpletecitei
plural
  • împleteciți
  • ‑mpleteciți
  • împleteciților
  • ‑mpleteciților
  • împletecite
  • ‑mpletecite
  • împletecitelor
  • ‑mpletecitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împletici împleticire împleticit împleteci împletecire împletecit

  • 1. (Despre picioare) A se lovi, a se împiedica unul de altul în mers; (despre oameni) a merge clătinându-se, împiedicându-se.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împiedica 6 exemple
    exemple
    • Li se împleticeau picioarele de parcă ar fi băut rachiu. PAS, Z. III 56.
      surse: DLRLC
    • Ochii i s-au mărit de groază și picioarele i s-au împleticit. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 213.
      surse: DLRLC
    • Simți că i se împleticesc picioarele, și brațul ce-l ridicase îi căzu în jos. VLAHUȚĂ, O. A. 110.
      surse: DLRLC
    • Tresări deodată grozav, săltă într-o parte și ieși, împleticindu-se, în întuneric. DUMITRIU, N. 242.
      surse: DLRLC
    • Mergea împleticindu-se, cu capul înclinat sub povara unei neliniști adînci. BART, E. 216.
      surse: DLRLC
    • El a plecat, gemînd p-afară, Și-mpleticindu-se pe scară, Chema pe nume pe băieți, Și se proptea de slab, sărmanul, Cu mîna de păreți. COȘBUC, P. I 101.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin analogie (Despre limbă) A se încurca în timpul vorbitului; (despre oameni) a articula greu cuvintele.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Moș Radul înmărmurea, Barba Că i se zbîrlea Limba I se-mpleticea Și cu binele-i zicea... TEODORESCU, P. P. 599.
        surse: DLRLC
  • 2. A se amesteca, a se încurca, a se încâlci.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amesteca încurca încâlci 2 exemple
    exemple
    • Printr-acel hățiș felurit de arbori ce se-ndeasă și se-mpletecesc, mierlele și pițigoii șuieră și ciripesc. ODOBESCU, S. I 147.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Șuvoaiele cutremurau codrii... împletecindu-i. CAMILAR, T. 60.
      surse: DLRLC
    • 2.1. neobișnuit expresie A(-și) împletici mâinile = a-și frânge mâinile (de desperare).
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Iar Chiruța, vai de ea, Roabă la păgîni cădea... Mînele împletecea Și turcilor le grăia... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 494.
        surse: DLRLC
    • 2.2. tranzitiv reflexiv A (se) încolăci.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încolăci încovriga 2 exemple
      exemple
      • Șarpele se necăjea Și coada și-o-mpleticea. ȘEZ. III 65.
        surse: DLRLC
      • Șerpele se-ncovăia Și pe loc se-mpleticea. TEODORESCU, P. P. 443.
        surse: DLRLC

etimologie:

împleticit împletecit

  • 1. Despre picioare, despre pas sau despre mers:
    exemple
    • Corcodel avu un zîmbet de biruință uitîndu-se cum Onufrie Ochi-de-Vulpe mergea spre ușă cu niște pași rari, împleticiți și lumea se învîrtea cu dînsul. CAMILAR, TEM. 116.
      surse: DLRLC
    • Merse cu pas împleticit de om beat. CAMILAR, N. I 125.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni) Care merge șovăind, clătinându-se.
      surse: DEX '09
    • 1.2. (Despre limbă) Care articulează greu cuvintele.
      surse: DEX '09
  • exemple
    • Undrelele nu mai știau s-apuce ițele împletecite. ODOBESCU, S. I 130.
      surse: DLRLC
    • Cu părul despletit, Tot cu șerpi împletecit. ALECSANDRI, P. P. 38.
      surse: DLRLC
    • figurat Norii se răriseră și luna plină, ieșind pe ici, pe colo în cîmpul senin al cerului, arunca umbrele împleticite ale copacilor desfrunziți ca o mreajă nesfîrșită peste fața pămîntului. SLAVICI, O. I 165.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Despre vorbă, gând) Greu de înțeles.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: confuz un exemplu
      exemple
      • Individul era... miop, surd, împleticit la vorbă. PAS, Z. III 184.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împletici
    surse: DEX '98 DEX '09