2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împilat2, ~ă a [At: BĂLCESCU, M. V. 47 / V: im~, -lit, înci- / Pl: -ați, -e / E: împila] 1 Călcat în picioare. 2 A cărui dezvoltare s-a oprit prematur. 3 (D. fân) Presat2. 4 (Reg; d. cal) împiedicat prin legarea capului de unul dintre picioare, spre a nu fugi. 5 Apăsat2. 6 (Fig) înduplecat2. 7 Făcut să se aplece spre pământ. 8 Împovărat peste măsură. 9 Asuprit2. 10 Biciuit2. 11 (Nob) Disprețuit2.

împilat1 sn [At: DA ms / V: im~ / Pl: ~uri / E: împila] 1-4 Împilare (1-4). 5 Apăsare. 6 (Fig) Înduplecare. 7-8 Împilare (7-8). 9 Asuprire. 10 Biciuire. 11 (Nob) Dispreț.

ÎMPILÁT, -Ă, împilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, oprimat. – V. împila.

ÎMPILÁT, -Ă, împilați, -te, adj. (Adesea substantivat) Asuprit, oprimat. – V. împila.

ÎMPILÁT, -Ă, împilați, -te, adj. Oprimat, asuprit. O dată cu răsturnarea totală a stărilor de lucruri de ieri, vine vremea și acestui muncitor împilat. SADOVEANU, E. 25. ◊ (Substantivat) Asupriții și împilațiiatît de mulți la numărar fi pierdut, pierzîndu-l, un mare sprijin și apărător. NEGRUZZI, S. I 244. Cruzimile turcilor trecuseră peste măsură, în vreme ce covîrșirea strîmbătăților suferite sleiseră răbdarea împilaților și cereau o răzbunare strălucitoare. BĂLCESCU, O. II 41.

impilat2, ~ă a vz împilat2

împila [At: ECONOMIA 41/7 / V: im~ (cscj) ~li, ~pcili, încili / Pzi: ~lez / E: ml *impillare] 1 vt A călca în picioare. 2 vr A nu se mai dezvolta. 3 vt A presa fânul. 4 vt (Reg) A împiedica un cal legându-i capul de un picior, spre a nu putea fugi. 5 vt A apăsa. 6 vt (Fig) A îndupleca. 7 vt A face să se aplece spre pământ. 8 vt A împovăra peste măsură. 9 vt A asupri. 10 vt A biciui. 11 vt (Nob) A disprețui.

ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec.

ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima. – Et. nec.

ÎMPILÁ, împilez, vb. I. Tranz. A asupri, a oprima, a apăsa. Vornicul Straie Leurdeanu, ce-și azvîrlise comanacul și-și lepădase rasa, urmă iarăși a împila țeara. ODOBESCU, S. I 447. De la ai săi nu așteaptă vreun bine, pentru că ai săi totdeauna l-au împilat. NEGRUZZI, S. I 279.

A ÎMPILÁ ~éz tranz. (colectivități sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a asupri; a oprima. / Orig. nec.

împilá v. a împovăra prea mult, a apăsa cu violență. [Lit. a bate sau călca în piuă: termen tehnic generalizat].

împiléz v. tr. (d. pilă, forma pmt. a luĭ piŭă, adică „a pisa, a pisăgi”, ca lat. dare in pistrinum, a pisăgi. V. piŭă). Asupresc, oprim: a împila poporu. Vest. A împila un cal, a-l lega cu un picĭor de căpăstru, așa în cît să nu poată fugi cînd e lăsat să pască.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împilá (a ~) vb., ind. prez. 3 împileáză

împilá vb., ind. prez. 1 sg. împiléz, 3 sg. și pl. împileáză; conj. prez. 3 sg. și pl. împiléze


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPILÁT adj., s. v. oprimat.

ÎMPILAT adj., s. asuprit, exploatat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduit, (fig.) apăsat, despuiat. (Oamenii ~ s-au ridicat la luptă.)

ÎMPILA vb. a asupri, a exploata, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (A ~ masele.)

arată toate definițiile

Intrare: împilat
împilat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împilat
  • ‑mpilat
  • împilatul
  • împilatu‑
  • ‑mpilatul
  • ‑mpilatu‑
  • împila
  • ‑mpila
  • împilata
  • ‑mpilata
plural
  • împilați
  • ‑mpilați
  • împilații
  • ‑mpilații
  • împilate
  • ‑mpilate
  • împilatele
  • ‑mpilatele
genitiv-dativ singular
  • împilat
  • ‑mpilat
  • împilatului
  • ‑mpilatului
  • împilate
  • ‑mpilate
  • împilatei
  • ‑mpilatei
plural
  • împilați
  • ‑mpilați
  • împilaților
  • ‑mpilaților
  • împilate
  • ‑mpilate
  • împilatelor
  • ‑mpilatelor
vocativ singular
plural
impilat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impilat
  • impilatul
  • impilatu‑
  • impila
  • impilata
plural
  • impilați
  • impilații
  • impilate
  • impilatele
genitiv-dativ singular
  • impilat
  • impilatului
  • impilate
  • impilatei
plural
  • impilați
  • impilaților
  • impilate
  • impilatelor
vocativ singular
plural
Intrare: împila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împila
  • ‑mpila
  • împilare
  • ‑mpilare
  • împilat
  • ‑mpilat
  • împilatu‑
  • ‑mpilatu‑
  • împilând
  • ‑mpilând
  • împilându‑
  • ‑mpilându‑
singular plural
  • împilea
  • ‑mpilea
  • împilați
  • ‑mpilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împilez
  • ‑mpilez
(să)
  • împilez
  • ‑mpilez
  • împilam
  • ‑mpilam
  • împilai
  • ‑mpilai
  • împilasem
  • ‑mpilasem
a II-a (tu)
  • împilezi
  • ‑mpilezi
(să)
  • împilezi
  • ‑mpilezi
  • împilai
  • ‑mpilai
  • împilași
  • ‑mpilași
  • împilaseși
  • ‑mpilaseși
a III-a (el, ea)
  • împilea
  • ‑mpilea
(să)
  • împileze
  • ‑mpileze
  • împila
  • ‑mpila
  • împilă
  • ‑mpilă
  • împilase
  • ‑mpilase
plural I (noi)
  • împilăm
  • ‑mpilăm
(să)
  • împilăm
  • ‑mpilăm
  • împilam
  • ‑mpilam
  • împilarăm
  • ‑mpilarăm
  • împilaserăm
  • ‑mpilaserăm
  • împilasem
  • ‑mpilasem
a II-a (voi)
  • împilați
  • ‑mpilați
(să)
  • împilați
  • ‑mpilați
  • împilați
  • ‑mpilați
  • împilarăți
  • ‑mpilarăți
  • împilaserăți
  • ‑mpilaserăți
  • împilaseți
  • ‑mpilaseți
a III-a (ei, ele)
  • împilea
  • ‑mpilea
(să)
  • împileze
  • ‑mpileze
  • împilau
  • ‑mpilau
  • împila
  • ‑mpila
  • împilaseră
  • ‑mpilaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • impila
  • impilare
  • impilat
  • impilatu‑
  • impilând
  • impilându‑
singular plural
  • impilea
  • impilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • impilez
(să)
  • impilez
  • impilam
  • impilai
  • impilasem
a II-a (tu)
  • impilezi
(să)
  • impilezi
  • impilai
  • impilași
  • impilaseși
a III-a (el, ea)
  • impilea
(să)
  • impileze
  • impila
  • impilă
  • impilase
plural I (noi)
  • impilăm
(să)
  • impilăm
  • impilam
  • impilarăm
  • impilaserăm
  • impilasem
a II-a (voi)
  • impilați
(să)
  • impilați
  • impilați
  • impilarăți
  • impilaserăți
  • impilaseți
a III-a (ei, ele)
  • impilea
(să)
  • impileze
  • impilau
  • impila
  • impilaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împilat impilat

  • exemple
    • O dată cu răsturnarea totală a stărilor de lucruri de ieri, vine vremea și acestui muncitor împilat. SADOVEANU, E. 25.
      surse: DLRLC
    • Asupriții și împilații – atît de mulți la număr – ar fi pierdut, pierzîndu-l, un mare sprijin și apărător. NEGRUZZI, S. I 244.
      surse: DLRLC
    • Cruzimile turcilor trecuseră peste măsură, în vreme ce covîrșirea strîmbătăților suferite sleiseră răbdarea împilaților și cereau o răzbunare strălucitoare. BĂLCESCU, O. II 41.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împila
    surse: DEX '98 DEX '09

împila împilare împilat impila impilare impilat

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Vornicul Stroie Leurdeanu, ce-și azvîrlise comanacul și-și lepădase rasa, urmă iarăși a împila țeara. ODOBESCU, S. I 447.
      surse: DLRLC
    • De la ai săi nu așteaptă vreun bine, pentru că ai săi totdeauna l-au împilat. NEGRUZZI, S. I 279.
      surse: DLRLC

etimologie: