2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împietrire sf [At: MINEIUL (1776) 85 / S și: ~pet~ / Pl: ~ri / E: împietri] 1 Transformare în stană de piatră Si: împietroșare (1). 2 Întărire ca piatra Si: împietroșare (2). 3 (Fig) Insensibilitate. 4 Înțepenire. 5 Încetare a oricărei mișcări Si: împietroșare (5). 6 (Reg) Strepezire a dinților Si: împietroșare (6). 7 (Îrg) Nuanțare cu ajutorul unui colorant mineral ca o piatră Si: împietroșare (7). 8 (Mpp; îs) ~ea vinelor Aterom.

ÎMPIETRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împietri și rezultatul ei. ♦ Fig. Încremenire, înmărmurire, înlemnire. ♦ Fig. Insensibilitate. – V. împietri.

ÎMPIETRÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împietri și rezultatul ei. ♦ Fig. Încremenire, înmărmurire, înlemnire. ♦ Fig. Insensibilitate. – V. împietri.

ÎMPIETRÍRE, împietriri, s. f. Acțiunea de a (se) împietri și rezultatul ei. 1. Încremenire, înlemnire, înmărmurire. Biruise prima clipă de împietrire și dăduse buzna la ea. DUMITRIU, N. 126. 2. Fig. Stare de nesimțire sufletească; insensibilitate. Cînd rămăsei singur, nu știu dacă durerea, dezgustul de viață sau împietrirea, ce însoțește un trai fără de nădejde, năvăliră fiecare în parte sau dacă toate deodată puseră stăpînire pe sufletul și inima mea. HOGAȘ, M. N. 43. În locul fericirii, capătă pizmă și împietrire. NEGRUZZI, S. I 56.

împietri [At: PSALT. 312/2 / V: (cscj) ~ra, petri / S și: ~pet~ / Pzi: ~resc / E: în- + piatră] 1-2 vtr A (se) transforma în stană de piatră Si: a împietroșa (1-2). 3-4 vtr A (se) face tare ca piatra Si: a împietroșa (3-4). 5-6 vtr (Fig) (A face să devină sau) a deveni insensibil ca o piatră Si: a împietroșa (5-6), a înlemni (3-4). 7 vi A înțepeni. 8-9 vit (A nu mai mișca sau) a face să nu mai miște Si: a împietroșa (8-9). 10-11 vtr (Reg; d. dinți) A (se) strepezi. 12 vt (Îrg) A nuanța ceva folosind un colorant mineral sub formă de piatră. 13 vt (Reg; îe) Aouă A vopsi ouă în galben.

ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră.

ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. A se preface în piatră. ♦ Refl. A deveni tare ca piatra; a se întări. 2. Intranz. Fig. A rămâne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înlemni, a înmărmuri. ♦ Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină insensibil. – În + piatră.

ÎMPIETRÍ, împietresc, vb. IV. 1. Intranz. și refl. (În basme) A se preface în piatră. La locul unde se împietrise frate-său, păți ca dînsul. ISPIRESCU, L. 296. 2. Intranz. A rămîne pe loc, nemișcat; a încremeni, a înmărmuri, a înlemni, a îngheța. Nici glas de cucoș, nici hămăit de cîne, nimic; totul împietrise pretutindeni. SADOVEANU, O. VII 363. Rîsul ar fi înghețat pe buze nu numai actorilor presupusei comedii, ci ar fi împietrit și pe fața spectatorilor amatori de rîs. CAMIL PETRESCU, T. II 291. ◊ Tranz. Își împietri obrazul; zîmbetul îi fugi tot în ochi, unde i s-ascunse sub tufele sprîncenelor și sub pălărie. CAMILAR, TEM. 184. 3. Refl. Fig. A nu mai simți nimic, a deveni insensibil. Sufletul ei se împietrise de amărăciune. REBREANU, I. 58. După suferiri multe inima se-mpietrește. ALEXANDRESCU, M. 6. ◊ Tranz. Ce nenorociri te-au zdrobit, ce dureri ți-au împietrit sufletul? SADOVEANU, O. I 422. Chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o. EMINESCU, O. I 116.

A SE ÎMPIETRÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) A se preface în piatră; a deveni piatră; a se pietrifica. 2) A se face tare ca piatra; a deveni tare ca piatra. Mortarul s-a ~it. 3) fig. A deveni insensibil; a se închide în sine; a înlemni. Zâmbetul i se ~ pe față. /în + piatră

A ÎMPIETRÍ ~ésc 1. tranz. A face să se împietrească. 2. intranz. A pierde capacitatea de a se mișca (din cauza unor emoții puternice); a rămâne nemișcat; a încremeni; a înmărmuri; a înlemni. [Sil. -pie-tri] /în + piatră

împietrì v. 1. a (se) schimba în piatră; 2. fig. a. se face tare ca piatra: după suferiri multe inima se ’mpietrește GR. AL.

împe- (est) și împĭetresc (vest) v. tr. Petrific, fac de peatră orĭ ca de peatră: teroarea îĭ împetrise. Petruĭesc (vest). V. intr. Devin ca de peatră, înlemnesc, înmărmuresc: împetrise de spaĭmă. V. refl. Mă fac ca peatra: pămîntu se împetrise de uscăcĭune, inima i se împetrise de suferințe. – Vechĭ și -éz.

împĭetrésc, V. împetresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împietríre (-pie-tri-) s. f., g.-d. art. împietrírii

împietríre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. împietrírii

împietrí (a ~) (-pie-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 împietreáscă

împietrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împietrésc, imperf. 3 sg. împietreá; conj. prez. 3 sg. și pl. împietreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPIETRÍRE s. 1. v. petrificare. 2. v. înmărmurire.

ÎMPIETRIRE s. încremenire, înlemnire, înmărmurire, înțepenire, petrificare, (înv. și pop.) mărmurire.

ÎMPIETRÍ vb. v. insensibiliza.

ÎMPIETRÍ vb. 1. v. petrifica. 2. v. usca. 3. v. înmărmuri.

arată toate definițiile

Intrare: împietrire
împietrire substantiv feminin
  • silabație: îm-pie-tri-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împietrire
  • ‑mpietrire
  • împietrirea
  • ‑mpietrirea
plural
  • împietriri
  • ‑mpietriri
  • împietririle
  • ‑mpietririle
genitiv-dativ singular
  • împietriri
  • ‑mpietriri
  • împietririi
  • ‑mpietririi
plural
  • împietriri
  • ‑mpietriri
  • împietririlor
  • ‑mpietririlor
vocativ singular
plural
Intrare: împietri
  • silabație: îm-pie-tri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împietri
  • ‑mpietri
  • împietrire
  • ‑mpietrire
  • împietrit
  • ‑mpietrit
  • împietritu‑
  • ‑mpietritu‑
  • împietrind
  • ‑mpietrind
  • împietrindu‑
  • ‑mpietrindu‑
singular plural
  • împietrește
  • ‑mpietrește
  • împietriți
  • ‑mpietriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împietresc
  • ‑mpietresc
(să)
  • împietresc
  • ‑mpietresc
  • împietream
  • ‑mpietream
  • împietrii
  • ‑mpietrii
  • împietrisem
  • ‑mpietrisem
a II-a (tu)
  • împietrești
  • ‑mpietrești
(să)
  • împietrești
  • ‑mpietrești
  • împietreai
  • ‑mpietreai
  • împietriși
  • ‑mpietriși
  • împietriseși
  • ‑mpietriseși
a III-a (el, ea)
  • împietrește
  • ‑mpietrește
(să)
  • împietrească
  • ‑mpietrească
  • împietrea
  • ‑mpietrea
  • împietri
  • ‑mpietri
  • împietrise
  • ‑mpietrise
plural I (noi)
  • împietrim
  • ‑mpietrim
(să)
  • împietrim
  • ‑mpietrim
  • împietream
  • ‑mpietream
  • împietrirăm
  • ‑mpietrirăm
  • împietriserăm
  • ‑mpietriserăm
  • împietrisem
  • ‑mpietrisem
a II-a (voi)
  • împietriți
  • ‑mpietriți
(să)
  • împietriți
  • ‑mpietriți
  • împietreați
  • ‑mpietreați
  • împietrirăți
  • ‑mpietrirăți
  • împietriserăți
  • ‑mpietriserăți
  • împietriseți
  • ‑mpietriseți
a III-a (ei, ele)
  • împietresc
  • ‑mpietresc
(să)
  • împietrească
  • ‑mpietrească
  • împietreau
  • ‑mpietreau
  • împietri
  • ‑mpietri
  • împietriseră
  • ‑mpietriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împietrire

  • 1. Acțiunea de a (se) împietri și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: petrificare
    • exemple
      • Biruise prima clipă de împietrire și dăduse buzna la ea. DUMITRIU, N. 126.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Cînd rămăsei singur, nu știu dacă durerea, dezgustul de viață sau împietrirea, ce însoțește un trai fără de nădejde, năvăliră fiecare în parte sau dacă toate deodată puseră stăpînire pe sufletul și inima mea. HOGAȘ, M. N. 43.
        surse: DLRLC
      • În locul fericirii, capătă pizmă și împietrire. NEGRUZZI, S. I 56.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împietri
    surse: DEX '98 DEX '09

împietri împietrire împietrit

  • 1. intranzitiv reflexiv A se preface în piatră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: petrifica usca un exemplu
    exemple
    • La locul unde se împietrise frate-său, păți ca dînsul. ISPIRESCU, L. 296.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A deveni tare ca piatra; a se întări.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: întări
  • 2. intranzitiv figurat A rămâne pe loc, nemișcat.
    exemple
    • Nici glas de cucoș, nici hămăit de cîne, nimic; totul împietrise pretutindeni. SADOVEANU, O. VII 363.
      surse: DLRLC
    • Rîsul ar fi înghețat pe buze nu numai actorilor presupusei comedii, ci ar fi împietrit și pe fața spectatorilor amatori de rîs. CAMIL PETRESCU, T. II 291.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Își împietri obrazul; zîmbetul îi fugi tot în ochi, unde i s-ascunse sub tufele sprîncenelor și sub pălărie. CAMILAR, TEM. 184.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv tranzitiv A deveni sau a face să devină insensibil.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: insensibiliza 4 exemple
      exemple
      • Sufletul ei se împietrise de amărăciune. REBREANU, I. 58.
        surse: DLRLC
      • După suferiri multe inima se-mpietrește. ALEXANDRESCU, M. 6.
        surse: DLRLC
      • Ce nenorociri te-au zdrobit, ce dureri ți-au împietrit sufletul? SADOVEANU, O. I 422.
        surse: DLRLC
      • Chinul și durerea simțirea-mi a-mpietrit-o. EMINESCU, O. I 116.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + piatră
    surse: DEX '98 DEX '09